Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 81/CJI din data de 31 octombrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019, în baza art. 147 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, modificată, au fost recunoscute Ordonanţele din 2 august 2018, 12 februarie 2019, 1 iulie 2019 emise de Biroul de supraveghere din Catania, Italia, privind acordarea persoanei condamnate A. a 135 zile de eliberare anticipată aferente perioadei de executare de trei semestre cuprinse în perioada 20 noiembrie 2017 - 21 mai 2019.
În baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., art. 156, art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare la care a fost condamnat A. prin Sentinţa penală nr. 3568 din 14 octombrie 2015 a Curţii de Apel din Palermo, Italia, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 32/FCJI din 3 mai 2018 a Curţii de Apel Iaşi şi durata de 135 de zile eliberare anticipată.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei Închisorii nr. 32 din 22 mai 2019 emis de Curtea de Apel Iaşi în executarea Sentinţei penale nr. 32/FCJI din 3 mai 2018 a Curţii de Apel Iaşi şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei potrivit sentinţei.
Prin încheierea din data de 4 decembrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul Sentinţei penale nr. 81/CJI din 31 octombrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în sensul că durata pedepsei din care se scad cele 135 zile de eliberare anticipată este de 8 ani şi 5 luni închisoare, iar nu 8 ani şi 6 luni închisoare, aşa cum din eroare s-a consemnat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Iaşi a reţinut următoarele:
Prin adresa înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2019 din 9 octombrie 2019, Ministerul Justiţiei din Italia - Departamentul pentru Afaceri de Justiţie a transmis o adresă prin care a comunicat stadiul procedurii de transfer a deţinutului A., precum şi un ordin de eliberare din închisoare emis de Parchetul general din Palermo din 13 septembrie 2019, conţinând noua scadenţă a pedepsei în urma acordării eliberării anticipate. Ulterior, Parchetul general al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Palermo - Biroul executări penale a transmis instanţei şi un comunicat privind situaţia executării pedepsei nr. SIEP 272/017.
Această documentaţie a fost înregistrată la Curtea de Apel Iaşi ca şi o contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., art. 156, art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 32/FCJI din 3 mai 2018 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin neapelare, s-a dispus recunoaşterea, în baza art. 154 din Legea nr. 302/2004, modificată, a Sentinţei penale nr. 3568/2015 din 14 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel din Palermo, Italia, definitivă la 26 aprilie 2017, privind pe A., condamnat la pedeapsa de 7 ani şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, în concurs, prevăzută de art. 110, 56, 575 din C. pen. italian (tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. român), de 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de rezistenţă în faţa unui oficial public agravat, în concurs, prevăzută de art. 110, 337, 339, 62 n.2 din C. pen. italian (infracţiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. român) şi infracţiunea de leziune personală agravată, prevăzută de art. 110, 582, 585 alin. (1), (57)6 n. 5, 61 n. 2 din C. pen. italian (infracţiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. român), pentru pedeapsa totală de 8 ani şi 5 luni închisoare.
Totodată, în baza art. 1401 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, au fost recunoscute şi Ordonanţa nr. 2018/107 emisă de Biroul de Supravegheri de pe lângă Tribunalul de Supraveghere din Catania, Italia, la data de 29 ianuarie 2018 şi Ordonanţa nr. 2017/1907 emisă de Biroul de Supraveghere din Catalia, Italia, la data de 17 octombrie 2017, privind perioadele de reducere de pedeapsă (liberare anticipată) de 45 de zile şi, respectiv, 315 zile.
S-a dispus executarea pedepsei totale de 8 ani şi 5 luni închisoare într-un penitenciar din România şi transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, pentru executarea pedepsei de 8 ani şi 5 luni închisoare.
S-a dedus din durata pedepsei totale de 8 ani şi 5 luni închisoare, durata arestării preventive şi perioada executată din pedeapsă, începând cu 19 mai 2013 la zi şi durata liberării anticipate, de 360 de zile.
Instanţa a avut în vedere faptul că prin Ordonanţa nr. 1907/2017 din 17 octombrie 2017, emisă de Biroul de Supraveghere din Catania, s-a acordat condamnatului reducerea de pedeapsă de 315 zile pentru şapte semestre de pedeapsă, pentru perioadele 19 mai 2013 - 19 mai 2015 şi 19 noiembrie 2015 - 19 mai 2017 şi s-a respins cererea pentru perioada cuprinsă între 19 mai 2015 - 19 noiembrie 2015. Prin Ordonanţa nr. 2018/107 SIUS emisă la 28 ianuarie 2018 de Biroul de Supraveghere de pe lângă Tribunalul de Supraveghere din Catania s-a acordat persoanei condamnate A. o reducere de pedeapsă de 45 de zile pentru un semestru de pedeapsă, pentru perioada 19 mai 2017 - 19 noiembrie 2017.
Autorităţile italiene au comunicat cu acea ocazie instanţei, că reducerea de pedeapsă cu titlu de liberare condiţionată este un mecanism beneficiu primă prevăzut de legislaţia italiană (art. 54 din Legea nr. 354/75) în favoarea condamnaţilor care, pe parcursul executării pedepsei (atât în penitenciar, cât şi în măsurile alternative de detenţie) au dat dovadă de participare la programele de reeducare, în scopul eficientizării reintegrării în societate, prin punerea în aplicare a principiului de reeducare a condamnatului prevăzut de art. 27 din Constituţia Republicii Italiene.
Potrivit adreselor menţionate mai sus, a rezultat că persona condamnată A., cu privire la care s-a dispus transferul în România în vederea executării pedepsei de 8 ani şi 5 luni, nu a fost încă transferată în România până la această dată, ci este încă deţinută în executarea pedepsei în Penitenciarul din Caltagirone, Italia.
Autorităţile italiene au transmis instanţei române un certificat privind situaţia executării pedepsei de către deţinut ca urmare a ordonanţelor de liberare anticipată.
Astfel, pe lângă cele 360 zile de liberare anticipată avute în vedere de Curtea de Apel Iaşi odată cu recunoaşterea hotărârii penale străine (prin Ordonanţa nr. 1907/2017 din 17 octombrie 2017, emisă de Biroul de Supraveghere din Catania, s-a acordat condamnatului reducerea de pedeapsă de 315 zile pentru şapte semestre de pedeapsă, pentru perioadele 19 mai 2013 - 19 mai 2015 şi 19 noiembrie 2015 - 19 mai 2017; prin Ordonanţa nr. 2018/107 SIUS, emisă la 28 ianuarie 2018 de Biroul de Supraveghere de pe lângă Tribunalul de Supraveghere din Catania, s-a acordat persoanei condamnate A. o reducere de pedeapsă de 45 de zile pentru un semestru de pedeapsă, pentru perioada 19 mai 2017 - 19 noiembrie 2017), certificatul privind situaţia executării pedepsei menţionează un număr de încă 135 zile considerate executate prin Ordonanţele din 2 august 2018, 12 februarie 2019, 1 iulie 2019 emise de Biroul de supraveghere din Catania, Italia, aferente perioadei de executare de trei semestre cuprinse în perioada 20.11.2017 - 21.05.2019.
Or, potrivit art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea de recunoaştere şi transfer. Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 156 din Legea nr. 302/2004 modificată, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduce durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent.
Cum, în cauză, autorităţile italiene de executare competente au acordat persoanei condamnate încă 135 de zile eliberare anticipată, pentru durata executării în Italia a pedepsei de 8 ani şi 5 luni închisoare recunoscută prin hotărârea penală română şi cum legea română de executare a pedepsei se aplică după dispunerea transferării persoanei condamnate în România pentru executare, s-a apreciat că se impune ca ordonanţele menţionate, acte judiciare prin care statul emitent a acordat liberarea anticipată, să fie recunoscute, pentru a-şi produce efectele, constând în deducerea din pedeapsă şi a duratei totale de 135 zile de eliberare anticipată.
Împotriva Sentinţei penale nr. 81/CJI din data de 31 octombrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a formulat contestaţie condamnatul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 11 decembrie 2019.
La termenul din data de 7 ianuarie 2020, condamnatul A., asistat de apărător desemnat din oficiu, a precizat că înţelege să-şi retragă contestaţia declarată în cauză.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Conform prevederilor art. 4251 alin. (3) din C. proc. pen., contestaţia se depune la judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, la instanţa care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, dispoziţiile art. 415 aplicându-se în mod corespunzător.
Dispoziţiile art. 415 alin. (1) din C. proc. pen. prevăd că până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de apel.
În speţă, contestatorul condamnat A., prezent la termenul din data de 7 ianuarie 2020, a precizat că îşi retrage calea de atac declarată în cauză.
Înalta Curte văzând, pe de o parte, declaraţia contestatorului condamnat A., în sensul retragerii căii de atac, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel încât cel care a exercitat o cale de atac poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de retragerea contestaţiei formulate de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 81/CJI din data de 31 octombrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului de Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea contestaţiei formulate de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 81/CJI din data de 31 octombrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 ianuarie 2020.
Procesat de GGC - CL