Deliberând asupra contestaţiei formulate de către contestatorul-persoană solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 17/F din data de 21 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, iar în baza art. 104 din Legea nr. 302/2004 a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 4 decembrie 2019 de Judecătoria Hof, Republica Federală Germania, faţă de persoana solicitată A..
A dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare germane, cu respectarea regulii specialităţii prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004, luând, totodată, act că persoana solicitată nu a consimţit la predare.
A dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând din data de 21 ianuarie 2020 şi până la data de 19 februarie 2020, inclusiv.
A constatat că persoana solicitată a fost reţinută 24 ore, începând din data de 8 ianuarie 2020, ora 22:05 şi a fost arestată provizoriu, începând din data de 9 ianuarie 2020 la zi, în baza mandatului de arestare nr. x, emis la data de 9 ianuarie 2020, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 2.024 RON, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că la data de 9 ianuarie 2020, a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/2020, sesizarea nr. x/2020, din data de 8 ianuarie 2020, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 4 decembrie 2019, de autorităţile judiciare din Republica Federală Germania faţă de persoana solicitată A., urmărită internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de furt agravat în bandă organizată şi furt deosebit de grav, prev. de art. 244a, alin. (1), art. 243 alin. (1) şi (3) cu aplicarea art. 53 din C. pen. german.
În succesiunea evenimentelor, instanţa de fond a reţinut că, după depistarea şi identificarea persoanei solicitate, prin Ordonanţa de reţinere nr. 3 din 8 ianuarie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus reţinerea acesteia, pentru 24 de ore, începând de la data de 8 ianuarie 2020, ora 22:05, până la data de 9 ianuarie 2020, ora 22:05.
În continuare, prin Încheierea de şedinţă din data de 9 ianuarie 2020, dat fiind faptul că la acel moment, la dosarul cauzei nu fusese ataşat mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare germane pe numele persoanei solicitate, însoţit de traducere în limba română, instanţa de fond a dispus amânarea cauzei în vederea prezentării acestor documente de către procuror, iar în temeiul art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a dispus, în vederea predării, arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 9 ianuarie 2020 până la data de 23 ianuarie 2020, inclusiv, fiind, totodată, emis mandatul de arestare nr. x din data de 9 ianuarie 2020.
La data de 14 ianuarie 2020, a fost depus la dosar mandatul european de arestare, împreună cu traducerea acestuia în limba română, emis la data de 04 decembrie 2019 de Judecătoria Hof, Republica Federală Germania, faţă de persoana solicitată A..
Motivat de aceste împrejurări, instanţa de fond a procedat la ascultarea persoanei solicitate, care a declarat că a fost informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, primind un exemplar al acestuia, tradus în limba română, că nu are de formulat obiecţii în ceea ce priveşte identitatea, că nu este de acord cu predarea către autorităţile germane şi că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004.
Ca atare, în concret, instanţa de fond a reţinut că în privinţa persoanei solicitate A., Judecătoria Hof din Republica Federală Germania a emis la data de 4 decembrie 2019 un mandat european de arestare, în baza unui mandat de arestare preventivă emis la data de 29 noiembrie 2019 de Judecătoria Hof, în dosarul cu număr de referinţă 1 a Gs 2876/19, pentru săvârşirea unui număr total de 45 de infracţiuni de furt agravat în bandă organizată şi furt deosebit de grav, prev. de art. 244a, alin. (1), art. 243 alin. (1) şi (3) cu aplicarea art. 53 din C. pen. german.
În mandatul european de arestare, pe situaţia de fapt, s-a reţinut comiterea unui număr total de 45 infracţiuni, în perioada 13 aprilie 2018 - 6 august 2018, în localităţile Rötz, Beratzhausen, Pressath, Hemau, Malgersdorf, Straubing, Steinach, Eibelstadt, Eslarn, Waidhaus, constând în aceea că A. face parte dintr-un grup infracţional care acţionează supraregional, care s-au asociat cel mai târziu în anul 2016 pentru a comite pe viitor, acţionând împreună şi prin diviziune a muncii, în Republica Federală Germania, efracţii în zone industriale. Acolo, învinuiţii voiau să sustragă mai ales bani numerar şi maşini (agricole), pe care apoi învinuitul B. le vindea pe pieţe, mai ales în Călăraşi/România, unor terţi. Sumele obţinute din vânzare erau împărţite între ei, conform unui algoritm de distribuţie necunoscut încă. Prin comiterea faptelor, fiecare dintre învinuiţi voia să-şi creeze o sursă de venit de un oarecare volum şi de o oarecare durată.
În consecinţă, în raport cu cele învederate, curtea de apel a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, că infracţiunile pentru care a fost cercetată persoana solicitată sunt sancţionate de legea statului german cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, condiţie care este, însă, oricum îndeplinită, întrucât faptele respective sunt incriminate şi de legea penală română.
Totodată, instanţa de fond a constatat că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 din Legea nr. 302/2004, motiv pentru care a admis sesizarea reprezentantului Ministerului Public.
Împotriva Sentinţei penale nr. 17/F din data de 21 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 30 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, cu termen de judecată la data de 7 februarie 2020.
****
Examinând cererea de retragere a contestaţiei formulată de contestatorul persoană solicitată A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a lua act de manifestarea de voinţă a contestatorului, în considerarea următoarelor argumente:
Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel încât partea care a exercitat o cale de atac, ordinară sau extraordinară, poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor.
Astfel, analizând dispoziţiile art. 4251 alin. (3) teza finală din C. proc. pen., Înalta Curte notează că acestea fac trimitere expresă la prevederile art. 415 din C. proc. pen., din care rezultă, potrivit alin. (1), că, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de control judiciar, părţile îşi pot retrage calea de atac declarată.
Potrivit aceluiaşi text de lege, retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Deopotrivă, declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de apel.
Raportând aceste consideraţii teoretice la situaţia concretă din prezenta cauză, Înalta Curte constată că persoana solicitată A. şi-a manifestat voinţa de a-şi retrage contestaţia formulată împotriva Sentinţei penale nr. 17/F din data de 21 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2020, personal, în faţa instanţei de control judiciar, la termenul de judecată acordat aleatoriu în cauză, respectiv la termenul din data de 7 februarie 2020, după ce a luat legătura cu apărătorul desemnat din oficiu.
În consecinţă, evaluând manifestarea de voinţă a contestatorului persoană solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta respectă exigenţele art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., aplicabile în procedura pendinte în condiţiile art. 4251 alin. (3) teza finală din C. proc. pen.
Ca urmare, dând eficienţă dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate, Înalta Curte va lua act de retragerea contestaţiei declarate de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 17/F din data de 21 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care şi-a retras contestaţia, va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 250 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei. La stabilirea cuantumului onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, Înalta Curte are în vedere circumstanţele cauzei şi conţinutul concret al prestaţiei avocatului. Astfel, dat fiind conţinutul real al pledoariei avocatului ce a vizat exclusiv retragerea contestaţiei, Înalta Curte apreciază că se impune acordarea parţială a onorariului în raport de activitatea prestată efectiv de către acesta care a constat în studiul dosarului în raport cu declaraţia de retragere a căii de atac susţinută de către contestator la primul termen de judecată acordat.
Acordarea onorariului în cuantumul integral stabilit prin protocolul încheiat între Ministerul Justiţiei, Ministerul Public şi Uniunea Naţională a Barourilor din România este condiţionat de acordarea de asistenţă judiciară pe tot parcursul fazei judiciare pentru care a fost desemnat apărătorul respectiv, aspect ce rezultă implicit din interpretarea art. 6. Astfel, potrivit articolului menţionat "Delegaţia apărătorului desemnat din oficiu încetează, potrivit art. 91 alin. (4) din C. proc. pen., la prezentarea apărătorului ales. În acest caz, procurorul prin ordonanţă sau, după caz, instanţa prin încheiere, va dispune plata onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru prestaţiile efectuate până la data încetării însărcinării, ţinându-se cont de timpul necesar studierii dosarului, complexitatea cauzei, durata şi numărul actelor de urmărire penală la care apărătorul a luat parte sau numărul de termene la care a fost prezent în faţa instanţei. Onorariul astfel stabilit nu poate fi mai mic de 25% din valoarea onorariului ce ar fi fost cuvenit dacă prestaţia avocaţială din oficiu ar fi fost finalizată."
Ca atare, pentru identitate de raţiune, atunci când prestaţia avocaţială nu a fost finalizată, cum este şi cazul retragerii unei căi de atac, apreciem că acordarea onorariului trebuie evaluată proporţional cu activitatea depusă, prin raportare la criteriile oferite de protocol, în condiţiile în care cuantumul onorariilor au fost stabilite în considerarea unei asistenţe judiciare prestate integral într-o cauză dată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea contestaţiei declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 17/F din data de 21 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în cuantum de 250 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2020.
GGC - CL