Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1819 din 6 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Împotriva acestei decizii, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat că în anul 2003 a fost evacuată din locuinţa proprietate personală, executarea silită vizând o persoană care nu avea datorii.
Revizuenta nu şi-a întemeiat în drept cererea.
Prin Decizia nr. 1436 din 25 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018 a fost anulată cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1819 din 6 decembrie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, ca netimbrată, în raport cu dispoziţiile art. 197 C. proc. civ., având în vedere că revizuenta nu s-a conformat obligaţiei de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea A., susţinând,în esenţă, că nu a fost înştiinţată cu privire la termenul de judecată stabilit şi nu a plătit taxa de timbru, toată greşeala fiind făcută de Primăria Sector 6 Bucureşti, solicitând, de asemenea, să fie citată în str. x, Bucureşti.
Prin Decizia nr. 4473 din 18 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 1436 din 25 aprilie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018; a fost anulată decizia contestată şi s-a fixat termen pentru judecarea cererii de revizuire formulate de către aceeaşi parte împotriva Deciziei nr. 1819 din 6 decembrie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 17 ianuarie 2019.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut, în esenţă, că procedura de citare a părţii efectuată pentru termenul din 25 aprilie 2018, acordat în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, este afectată de sancţiunea nulităţii, în sensul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) Noul C. proc. civ. coroborat cu art. 157 alin. (1) lit. e) teza finală din acelaşi cod şi, totodată, a constatat o încălcare a dreptului de acces la instanţă al revizuentei, drept garantat la art. 61 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, reţinând că dreptul de acces la o instanţă, principiul contradictorialităţii, precum şi principiul egalităţii armelor, se aplică şi în domeniul specific al comunicării actelor de procedură părţilor.
În şedinţa publică din 17 ianuarie 2019, Înalta Curte a invocat, din oficiu, inadmisibilitatea căii de atac a revizuirii.
Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă din perspectiva dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora nu este supusă niciunei căi de atac decizia pronunţată în completul de filtru în condiţiile în care recursul este respins ca inadmisibil (fiind analizată admisibilitatea căii de atac), anulat sau respins pentru că recursul nu îndeplineşte condiţiile de formă sau pentru că motivele de casare invocate şi dezvoltate nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., având în vedere şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 839/2015.
Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile de atac ordinare, cât şi pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincţie între acestea.
Astfel, se constată că hotărârea ce face obiectul revizuirii pendinte a fost pronunţată în completul de filtru, în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul fiind respins ca inadmisibil printr-o decizie, care, aşa cum s-a arătat anterior, nu este supusă niciunei căi de atac.
Se reţine că, prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Totodată, în raport cu art. 22 alin. (1) din C. proc. civ., judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, regulă ce este de resortul principiului legalităţii.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Se reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.
Aşadar, în raport cu cele arătate, atunci când hotărârile sunt date în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu pot face obiectul revizuirii acele decizii prin care recursul a fost anulat sau respins, ca inadmisibil, printr-o decizie a completului de filtru, în faza de examinare a cerinţelor de formă pe care trebuie să le întrunească recursul, întrucât potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în acest caz, decizia nu este supusă nici unei căi de atac.
În speţă, se constată că prin Decizia nr. 1819 din 6 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Recursul reclamantei împotriva Deciziei civile nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost soluţionat potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., conform căruia:
"În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor."
Cum demersul revizuentei s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunţată în recurs în procedura de filtru, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., aceasta nu poate forma obiectul revizuirii.
Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşa fiind, în considerarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi a faptelor pe care se întemeiază, prin raportare la art. 457 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit căruia: "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta...", Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1819 din 6 decembrie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2019.
GGC - CL