Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 471 din data de 20 august 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în baza art. 47 alin. (1) din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de instanţă.
În baza art. 529 din C. proc. pen., a declinat către Tribunalul Militar Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare, formulate de petentul A.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut că prin cererea din data de 27 mai 2019, condamnatul A. a solicitat reabilitarea judecătorească cu privire la Sentinţa penală nr. 491 din 26 noiembrie 1999.
Judecătoria a constatat că din copia cazierului judiciar rezultă că petentul A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 491 din 26 noiembrie 1999 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti.
Din copia acestei sentinţe penale rezultă că la data săvârşirii infracţiunii pentru care a fost condamnat A. avea calitatea de militar.
De asemenea, s-a apreciat că, în conformitate cu art. 529 din C. proc. pen., din punct de vedere material, competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este fie instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul.
S-a mai arătat că potrivit Deciziei nr. 83/2007 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, dispoziţiile art. 494 teza I din C. proc. pen. anterior se interpretează în sensul că în caz de modificare a normelor de competenţă, cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.
Judecătoria a mai susţinut că, potrivit art. 37 alin. (1) din C. proc. pen., tribunalul militar judecă în primă instanţă toate infracţiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe. Instanţa a reţinut că gradul petentului (plutonier) era inferior celui de colonel, acesta făcând parte din corpul subofiţerilor.
În esenţă, s-a apreciat că cererea de reabilitare a inculpatului, militar la data săvârşirii faptei, este de competenţa tribunalului militar, iar nu a judecătoriei, ca instanţă civilă.
În acest sens, instanţa a mai arătat că nu prezintă relevanţă că la data săvârşirii faptei inculpatul era poliţist, iar începând cu anul 2002 poliţia a fost demilitarizată. Pentru stabilirea competenţei, trebuie să se determine ce instanţă este competentă, în prezent, să judece infracţiunile de înşelăciune şi fals în înscrisuri oficiale săvârşite de militari, cu grad inferior celui de colonel, iar nu modalitatea în care o persoană accede în prezent în corpul militarilor.
Prin Sentinţa penală nr. 3 din data de 16 ianuarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 Tribunalul Militar Bucureşti, în baza art. 47 din C. proc. pen. raportat la art. 529 teza I din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale şi după calitatea persoanei a Tribunalului Militar Bucureşti, excepţie invocată din oficiu.
În baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare formulată de petentul A. în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.
A fost constatată existenţa conflictului negativ de competenţă.
În baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus înaintarea dosarului cauzei instanţei superioare comune - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Militar Bucureşti a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 529 din C. proc. pen., competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este fie instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.
S-a arătat că textul art. 529 din C. proc. pen. trebuie să fie interpretat în sensul că soluţionarea cererii de reabilitare este de competenţa instanţei care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, dacă cel condamnat domiciliază în circumscripţia acestei instanţe; în cazul în care cel condamnat locuieşte în altă localitate, competentă este instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul.
Dacă judecata în primă instanţă a fost de competenţa unei instanţe militare, prin "instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul" se înţelege instanţa civilă corespunzătoare în grad.
S-a menţionat că, în speţă, petentul condamnat are domiciliul în Bucureşti, localitate care se află în circumscripţia Tribunalului Militar Bucureşti (cu denumirea anterioară Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti), instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea şi, ca atare, această instanţă ar trebui să soluţioneze cererea de reabilitare judecătorească.
Însă, prin Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că:
"Dispoziţiile art. 494 teza I din C. proc. pen. (1968-nn.) se interpretează în sensul că: În caz de modificare a normelor de competenţă, cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.
Textul art. 494 din C. proc. pen. anterior a fost preluat în art. 529 din C. proc. pen., în noua reglementare adăugându-se în final sintagma "sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate", astfel că Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite îşi păstrează actualitatea şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 529 teza I din C. proc. pen.
S-a mai arătat că la data săvârşirii infracţiunilor petentul condamnat A. era poliţist în cadrul secţiei 22 Bucureşti, având gradul de plutonier, infracţiunile săvârşite de acesta fiind judecate în primă instanţă de Tribunalul Militar Bucureşti
Ulterior hotărârii de condamnare, dispoziţiile C. proc. pen. 1968 au suferit modificări substanţiale prin intrarea în vigoare a Legilor nr. 281/2003 şi 356/2006, dar şi ca urmare a hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului - Maszni contra României, tribunalul militar fiind competent să judece în primă instanţă infracţiunile prevăzute în art. 331 - 352 din C. pen. (1969), precum şi alte infracţiuni săvârşite în legătură cu serviciul, comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date în competenţa altor instanţe; în caz de conexitate sau indivizibilitate, dacă dintre instanţe una este civilă, iar alta militară, competenţa revenea instanţei civile.
În speţă s-a apreciat că infracţiunile de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (3) C. pen. anterior, fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. anterior şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. anterior, săvârşite de către inculpatul plutonier rez. A., sunt de competenţa de primă instanţă a unei instanţe civile - Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
Astfel, s-a arătat că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti este instanţa competentă din punct de vedere material şi după calitatea persoanei, dar şi din punct de vedere teritorial, să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.
*
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 21 februarie 2020, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 26 februarie 2020, cu citarea petentului şi asigurarea apărării.
Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi Tribunalul Militar Bucureşti, referitor la competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare judecătorească formulată de petentul A., Înalta Curte, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, pentru următoarele considerente:
La data de 27 mai 2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti a fost înregistrată cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 166 alin. (1) lit. a) din C. pen.
Conform art. 166 alin. (1) lit. a) din C. pen., condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţă, după împlinirea unui termen de 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani.
În ceea ce priveşte instanţa competentă, dispoziţiile art. 529 teza I din C. proc. pen. prevăd expres că este competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea.
Singura condiţie care trebuie îndeplinită este ca instanţa sesizată să fie cea care a pronunţat în primă instanţă condamnarea pentru care se cere reabilitarea, cu excepţia situaţiei în care se schimbă normele de competenţă.
Cu privire la existenţa unei practici neunitare în ceea ce priveşte instanţa competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti în situaţia în care, prin schimbarea normelor legale de competenţă, instanţa care a judecat cauza în primă instanţă nu mai are această competenţă în momentul introducerii cererii, a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, care, prin Decizia nr. LXXXIII (83) din data de 10 decembrie 2007 (publicată în M. Of. nr. 780 din 21 noiembrie 2008), a statuat că dispoziţiile art. 494 teza I din C. proc. pen. anterior (corespondent cu art. 529 teza I din C. proc. pen. actual) se interpretează în sensul că: În caz de modificare a normelor de competenţă, cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.
Această decizie a instanţei supreme rămâne obligatorie pentru instanţe în condiţiile în care dispoziţiile legale actuale nu conţin modificări de natură să afecteze aplicabilitatea acesteia.
Suplimentar este avută în vedere calitatea petentului la data formulării cererii de reabilitare.
Astfel, evaluând actele şi lucrările dosarului se reţine că la data săvârşirii infracţiunilor petentul A. era poliţist în cadrul secţiei 22 Bucureşti, având gradul de plutonier.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind Statutul Poliţiştilor gradele militare ale poliţiştilor au fost echivalate cu gradele profesionale, conform pregătirii şi studiilor fiecăruia.
Potrivit art. 37 alin. (1) din C. proc. pen., tribunalul militar judecă în primă instanţă toate infracţiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.
Potrivit art. 35 din C. proc. pen., judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol judecătoria soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.
Din examinarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte constată că petentul A. nu mai are în prezent calitatea de militar, astfel că instanţa căreia i-ar reveni competenţa materială să judece cauza în primă instanţă este instanţa civilă, respectiv Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti (instanţa de la domiciliul petentului).
Relevantă în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Încheierea nr. 1555 din 5 octombrie 2009, www.x.ro) care arată că "instanţa civilă în a cărei rază teritorială domiciliază condamnatul, competentă să judece în primă instanţă cauza la momentul introducerii cererii, este instanţa competentă să soluţioneze cererea de reabilitare a condamnatului care nu are calitatea de militar, chiar dacă instanţa ce a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea este o instanţă militară".
Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 alin. (6) raportat la art. 529 coroborat cu art. 35 din C. proc. pen., Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) şi alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 februarie 2020.
GGC - NN