Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 173 din 18 septembrie 2003, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpații:
- N.G. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și la 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 67 C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și art. 67 C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.;
- N.D. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și art. 67 C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și art. 67 C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată anterior inculpatului prin sentința penală nr. 447/2002 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 564/2002, dispunându-se ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și art. 67 C. pen.
- N.T. la câte 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și la câte 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpații să execute fiecare pedeapsa cea mai grea, de câte 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive a acestora, de la 1 iunie 2003.
În esență, s-au reținut următoarele:
În seara zilei de 30 mai 2002, pe fondul unor relații mai vechi de dușmănie între victimă și cei patru inculpați, aceștia din urmă au hotărât să se deplaseze la locuința victimei, pentru a-i administra o corecție fizică.
Ajunși lângă casa victimei și având asupra lor bețe, iar inculpații P.C. și N.G., o bâtă și, respectiv, un furtun de cauciuc, cei patru inculpați au intrat în curte, după care în locuință, pe ușile din fața și din spatele casei, și, pătrunzând în camera în care se retrăsese victima N.E, l-au lovit cu bâta și cu bețele, doborându-l la pământ, după care l-au târât în fața casei, unde au continuat să-i aplice lovituri cu pumnii și picioarele, cu furtunul, bâta și bețele, cauzându-i, în cele din urmă, decesul.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 540 din 8 decembrie 2003, admițând apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău și ale celor patru inculpați, a desființat, în parte, sentința și, descontopind pedepsele rezultante aplicate celor patru inculpați în pedepsele componente, a înlăturat aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., reținută referitor la infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
După recontopirea pedepselor aplicate inculpaților, s-a dispus ca fiecare să execute pedeapsa cea mai grea, după cum urmează:
- pentru inculpatul N.G., 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;
- pentru inculpatul N.D., 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;
- pentru inculpații N.T. și P.C., câte 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Prin aceeași decizie, instanța de apel a constatat că inculpatul N.D. a mai fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării, prin sentința penală nr. 1282 din 28 august 2002 a Judecătoriei Buftea.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării acestei pedepse, pe care a contopit-o cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 447/2002 a Judecătoriei Urziceni, care a fost revocată prin sentință și după cumularea acesteia cu pedeapsa aplicată în cauză, a dispus ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive, de la 1 iunie 2003, la zi.
Prin recursurile declarate, inculpații au solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea, prevăzută de art. 183 C. pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, faptele și vinovăția inculpaților, și le-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale.
Fapta inculpaților de a aplica victimei multiple lovituri, de o mare intensitate, cu obiecte dure (bețe, o bâtă, un furtun de cauciuc) în zone vitale ale organismului (la autopsie s-au constatat echimoze, hematoame, plăgi, fracturi costale de antebraț, boltă și bază de craniu, hemoragie meninge, hematom subdural, contuzii cerebrale și pulmonare, rupturi pleurale și hemotorax stâng), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, întrucât sub aspectul laturii subiective, deși inculpații nu au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii rezultatului faptelor lor.
În consecință, nu se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Nici a doua critică a recurenților nu este întemeiat.
La individualizarea pedepselor aplicate, instanțele au avut în vedere și au dat eficiență tuturor criteriilor, prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor, reflectat de modul în care inculpații au conceput și realizat omorul (s-au deplasat la locuința victimei, înarmându-se cu diverse obiecte dure, au urmărit-o în camera în care se retrăsese și i-au aplicat lovituri repetate, după care au târât-o în curte, unde au continuat să o lovească, provocându-i, în cele din urmă, decesul) și la datele ce caracterizează persoana inculpaților, astfel că nu se impune reducerea pedepselor aplicate.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile celor patru inculpați să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.G., N.T., N.D. și P.C., împotriva deciziei penale nr. 540 din 8 decembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 1 iunie 2003 la 19 februarie 2004.
Obligă pe recurenți să plătească statului sumele de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2004.