Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 976 din 10 octombrie 2019 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 340 alin. (1) din acelaşi cod, a fost declinată competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petenta S.C. A. S.A., prin B., cu sediul în mun. Râmnicu Vâlcea, str. x, jud. Vâlcea şi cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat "C." din mun. Râmnicu Vâlcea, str. x, jud. Vâlcea, împotriva ordonanţei din 08.07.2019, dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. x/2014, în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
În baza art. 272 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a reţinut că, la data de 03.09.2019, s-a înregistrat pe rolul său, sub nr. dosar x/2019, plângerea formulată de petenta S.C. A. S.A., prin B., în contradictoriu cu intimaţii D., E. şi F., împotriva ordonanţei din 08.07.2019, dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. x/2014.
În motivarea plângerii, petenta a susţinut, în esenţă, că soluţia de clasare este netemeinică şi nelegală întrucât, pe de o parte, ordonanţa de clasare ar fi fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 286 alin. (2) lit. C). proc. pen., iar pe de altă parte, aceasta s-ar baza pe interpretarea greşită a probatoriului administrat în cauză.
În cauză au fost citaţi petenta şi intimaţii D., E. şi F.
A fost ataşat, spre consultare, Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea a înaintat la dosarul cauzei, în copie: Ordonanţa nr. 179/II/2/2019 din 09.08.2019, dată de prim-procurorul adjunct şi dovada comunicării acesteia către petentă.
La termenul din data de 10.10.2019, judecătorul de cameră preliminară a pus în discuţie competenţa teritorială de soluţionare a plângerii ce formează obiectul cauzei.
Examinând actele dosarului, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:
La data de 05.12.2014, petenta S.C. A. S.A. s-a adresat organelor de urmărire penală prin plângere, solicitând tragerea la răspundere penală a numiţilor D., E. şi F., pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, constând în aceea că, în calitate de experţi tehnici în specialitatea topografie, cadastru şi geodezie, desemnaţi în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. x/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, au făcut afirmaţii mincinoase în cuprinsul raportului de expertiză şi al completărilor la acesta, pe care le-au întocmit şi depus la Curtea de Apel Bucureşti, în acea cauză, astfel că, prin Decizia civilă nr. 309A din data de 14.07.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2008, s-a decis anularea, în parte, a Deciziei nr. 2674/23.01.2008, emisă de S.C. A. S.A., în sensul obligării societăţii la emiterea unei noi decizii, prin care să restituie în natură moştenitorilor foştilor proprietari suprafaţa de 12.804 mp. din suprafaţa totală de 18.122 mp. revendicată.
Prin ordonanţa din 08.07.2019, dată de procuror în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, s-a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b), alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 314 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., clasarea cauzei având ca obiect infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (2) lit. c) C. pen., reţinându-se că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.
Împotriva acestei ordonanţe de clasare petenta S.C. A. S.A. s-a adresat cu plângere organului ierarhic superior procurorului, respectiva plângere fiind respinsă de către prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea prin Ordonanţa nr. 179/II/2/2019 din 09.08.2019.
Ulterior, petenta S.C. A. S.A., prin B., a formulat plângerea care formează obiectul prezentei cauze.
S-a reţinut că, potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată se soluţionează de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Conform art. 41 alin. (1) C. proc. pen., competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti este determinată, în ordine, de:
a) locul săvârşirii infracţiunii;
b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;
c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta;
d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate;
De asemenea, s-a reţinut că, potrivit art. 41 alin. (2) C. proc. pen., prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.
Prin urmare, s-a remarcat faptul că legiuitorul român a instituit mai multe criterii pe baza cărora se stabileşte competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona cauzele penale privind infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, stabilind, totodată, şi o ordine de prioritate, astfel încât competenţa teritorială să nu poată reveni unei instanţe aflate într-o poziţie secundară, decât dacă nu se cunoaşte locul aflat în poziţie principală.
În cauza de faţă, s-a constatat că locul săvârşirii pretinsei infracţiuni de mărturie mincinoasă, reclamată de către petentă, este în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, unde îşi are sediul Curtea de Apel Bucureşti, la această din urmă instanţă fiind depuse, în Dosarul nr. x/2008, atât raportul de expertiză întocmit de către intimaţii D., E. şi F., cât şi completările la acesta, întocmite tot de către intimaţii sus menţionaţi, de altfel Curtea de Apel Bucureşti fiind şi instanţa care a pronunţat Decizia civilă nr. 309A/14.07.2014 în Dosarul nr. x/2008.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile legale sus menţionate şi luând în considerare locul săvârşirii pretinsei infracţiuni de mărturie mincinoasă, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 340 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petenta S.C. A. S.A., prin B., împotriva ordonanţei din 08.07.2019, dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. x/2014, în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Prin încheierea din 29 ianuarie 2020 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 47 alin. (3) cu referire la art. 41 alin. (1), (2), (3) C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, invocată din oficiu.
S-a dispus declinarea cauzei Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, spre competentă soluţionare.
S-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă.
În temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea sub nr. x/2019, petenta S.C. A. S.A. a formulat plângere, pentru motivele expuse pe larg în cerere, împotriva Ordonanţei de clasare nr. 6396/P/2014 din data de 08.07.2019, emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, menţinută prin Ordonanţa nr. 179/II-2/2019, emisă la data de 09.08.2019 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, solicitând desfiinţarea soluţiei de clasare şi completarea urmăririi penale, cu consecinţa punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva intimaţilor D., F. şi E.
Petenta şi-a întemeiat plângerea pe dispoziţiile art. 340 şi următoarele din C. proc. pen.
La solicitarea instanţei, a fost înaintat Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Prin Încheierea nr. 976 din data de 10.10.2019, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu de judecătorul de cameră preliminară şi, în baza art. 50 C. proc. pen. coroborat cu art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La data de 17.12.2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti sub nr. x/2019.
La termenul de judecată din data de 14.01.2020, a fost pusă în discuţia părţilor, din oficiu, de către judecătorul de cameră preliminară, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, în raport cu locul săvârşirii infracţiunii şi cu prevederile art. 41 alin. (1), alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 41 alin. (5) din acelaşi cod.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma excepţiei invocate, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:
Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., "competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate."
Conform art. 41 alin. (2) C. proc. pen., "prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia".
Potrivit art. 41 alin. (3) C. proc. pen., "în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece."
Totodată, potrivit art. 41 alin. (4) teza a II-a C. proc. pen., "când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre prevăzute la alin. (1), competenţa revine instanţei mai întâi sesizate."
Conform art. 41 alin. (5) C. proc. pen., ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.
Având în vedere dispoziţiile legale menţionate, s-a observat că, în cazul sesizărilor unice, se va aplica ordinea de preferinţă prevăzută de art. 41 alin. (1) C. proc. pen.
S-a constatat că S.C. A. S.A. a formulat plângere penală la data de 05.12.2014 pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 C. pen., de către experţii D., F. şi E., desemnaţi să efectueze o expertiză tehnică de specialitate topografie, cadastru şi geodezie în Dosarul nr. x/2008 al Curţii de Apel Bucureşti.
Prin Ordonanţa nr. 6396/P/2014 din 20.11.2015 s-a dispus clasarea cauzei, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, soluţia fiind menţinută prin Ordonanţa prim-procurorului nr. 626/II-2/2015 din data de 14.01.2016.
Împotriva soluţiei de clasare a cauzei dispuse prin Ordonanţa nr. 6396/P/2014 din 20.11.2015 a fost formulată plângere de către petenta S.C. A. S.A., plângere ce a fost admisă de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, fiind astfel desfiinţată soluţia de clasare şi trimisă cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală.
Ulterior, prin Ordonanţa nr. 6396/P/2014 din data de 08.07.2019, emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, a fost dispusă din nou clasarea cauzei, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din acelaşi cod, soluţia fiind menţinută prin Ordonanţa nr. 179/II-2/2019, emisă la data de 09.08.2019 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Judecătorul de cameră preliminară a constatat că plângerea penală nu vizează anumite declaraţii date în faţa organului judiciar, ci aspectele consemnate în cuprinsul raportului de expertiză tehnică şi în completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmite de experţii D., F. şi E. în cadrul Dosarului nr. x/2008 al Curţii de Apel Bucureşti şi avute în vedere de instanţă la pronunţarea Deciziei penale nr. 309/A/14.07.2014. Astfel, instanţa a constatat, conform opiniei experţilor D., F. şi E., exprimată după încuviinţarea obiecţiunilor şi a completării lucrării din data de 15.05.2014, că apelanta S.C. A. S.A. deţine în fapt suprafaţa de 18.215 mp, iar din această suprafaţă 4.102 mp sunt neocupaţi şi neîngrădiţi, 14.113 mp îngrădiţi, din care 1.384 mp staţie PECO, inclusiv anexe; 1.524 mp platforme betonate; 783 mp suprafaţă construită clădire pensiune; 1.720 mp parte din digul de protecţie; restul de 8.702 mp diferenţă până la cei 14.113 mp îngrădiţi (HC1) este teren liber. Instanţa a reţinut prin Decizia penală nr. 309/A/14.07.2014 că, în opinia experţilor, suprafaţa totală liberă de construcţii este de 12.804 mp (4.102 mp + 8.702 mp), ce ar putea fi restituită în natură din totalul de 18.122,66 mp, motiv pentru care a anulat în parte Decizia nr. 2674/23.01.2008, emisă de S.C. A. S.A. şi a obligat pârâta apelantă să emită o nouă decizie prin care să restituie în natură contestatorilor teren în suprafaţă de 12.804 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză şi schiţele anexe, efectuat în apel de către experţii D., F. şi E.
Judecătorul de cameră preliminară a reţinut, atât din Decizia nr. 309/A/14.07.2014, cât şi din raportul de expertiză tehnică şi completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară, că terenul în litigiu se află în com. Voineasa.
S-a constatat că expertiza s-a efectuat (locul expertizei) în jud. Vâlcea, aici fiind desfăşurate activităţile experţilor de identificare a terenului conform actelor de proprietate şi în funcţie de ocuparea acestuia, măsurare şi stabilire a limitei proprietăţii, primire a diferitelor acte depuse de părţi etc., pe baza situaţiei din teren rezultate în urma măsurătorilor efectuate fiind întocmit raportul de expertiză.
De asemenea, s-a reţinut că măsurătorile, datele reţinute şi introduse în sistemele de proiecţie utilizate de către experţi în vederea întocmirii raportului reprezintă în mod cert "activitate infracţională" în sensul dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. proc. pen., prin raportare la infracţiunea imputată numiţilor D., F. şi E., activitate desfăşurată în jud. Vâlcea. Având în vedere finalitatea urmărită de dispoziţiile art. 41 C. proc. pen. privind competenţa teritorială (de a stabili instanţele ce au o legătură strânsă din punct de vedere teritorial cu infracţiunea), s-a considerat că noţiunea de activitate infracţională prevăzută de art. 41 alin. (2) C. proc. pen. nu trebuie interpretată în sensul că s-ar limita la acţiunile şi inacţiunile ce reprezintă elementul material al infracţiunii, ci în sensul că ar cuprinde toate activităţile conexe elementului material. Prin urmare, competenţa teritorială se stabileşte potrivit art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi alin. (3) C. proc. pen., fiind competentă oricare dintre instanţele Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.
Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că alegerea uneia dintre instanţele competente s-a produs prin sesizarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea cu plângerea împotriva Ordonanţei de clasare nr. 6396/P/2014 din data de 08.07.2019, emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, această instanţă fiind competentă să soluţioneze prezenta cauză, ulterior acestui moment declinarea în favoarea unei alte instanţe ce era competentă alternativ neavând o justificare prin raportare la dispoziţiile legale sus menţionate, competenţa în acest caz revenind instanţei mai întâi sesizate.
Faţă de aspectele învederate, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în temeiul art. 47 raportat la art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. proc. pen.
Constatându-se existenţa conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen. a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Înalta Curte, examinând conflictul negativ de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanţa căreia îi revine competenţa să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, pentru considerentele care urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen., "persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă."
Determinarea competenţei teritoriale a instanţelor de judecată se realizează în funcţie de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârşirii infracţiunii; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta şi locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.
Dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. pen. definesc locul săvârşirii infracţiunii ca fiind "locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia".
În speţă, prin plângerea formulată la data de 05.12.2014, petenta S.C. A. S.A. a solicitat tragerea la răspundere penală a numiţilor D., E. şi F., pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, constând în aceea că, în calitate de experţi tehnici în specialitatea topografie, cadastru şi geodezie, desemnaţi în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. x/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, au făcut afirmaţii mincinoase în cuprinsul raportului de expertiză şi al completărilor la acesta, pe care le-au întocmit şi depus la Curtea de Apel Bucureşti, în acea cauză. Prin Decizia civilă nr. 309A din data de 14.07.2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2008, Curtea de Apel Bucureşti, reţinând concluziile raportului de expertiză, a decis anularea, în parte, a Deciziei nr. 2674/23.01.2008, emisă de S.C. A. S.A., în sensul obligării societăţii la emiterea unei noi decizii, prin care să restituie în natură moştenitorilor foştilor proprietari suprafaţa de 12.804 mp. din suprafaţa totală de 18.122 mp. revendicată.
În raport cu aceste circumstanţe, Înalta Curte reţine că presupusa faptă de mărturie mincinoasă s-a consumat prin depunerea raportului de expertiză la Dosarul nr. x/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, astfel că locul săvârşirii faptei este cel în care îşi are sediul Curtea de Apel Bucureşti, respectiv în Bucureşti, situaţie în care competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petenta S.C. A. S.A. (FOSTA A.1) împotriva Ordonanţei de clasare nr. 6396/P/2014 din data de 08.07.2019, emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, revine Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 51 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta S.C. A. S.A. (FOSTA A.1) în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta S.C. A. S.A. (FOSTA A.1) în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2020.
GGC - NN