Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 389 din data de 25.06.2020, pronunţată de Judecătoria Suceava, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Suceava invocată din oficiu.
În temeiul art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 47 alin. (3) şi (4) C. proc. pen. şi la art. 41 alin. (1) şi alin. (5) C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A., porecla "X" cetăţean român, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, studii 5 clase, fără ocupaţie/loc de muncă, cu antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârşirea participaţiei improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. şi ped. de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen., în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia penală.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, prin Rechizitoriul nr. x/2019 din data de 29.07.2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. şi ped. de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen.
În cuprinsul actului de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că, în datele de 16.09.2016, 22.01.2017, 17.02.2017, 17.03.2017, 19.04.2017, 10.06.2017, 30.06.2017 şi 25.07.2017, inculpatul A. cunoscând că pe numele său Judecătoria Iaşi a emis mandatul de executare nr. 381/21.05.2015 (Dosar nr. x/2014), cu intenţie, s-a prezentat verbal cu datele de identificare ale numitului B. şi a determinat organele de constatare din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Iaşi şi Poliţiei Locale Iaşi ca, fără vinovăţie, să emită în fals înscrisurile oficiale intitulate "Proces-verbal" cu seria x nr. x/16.09.2016, seria x nr. x/22.01.2017, nr. x/17.02.2017, seria x nr. x/17.03.2017, seria x nr. x/19.04.2017, seria x-OP nr. x/10.06.2017, seria x-OP nr. x/30.06.2017 şi seria x-OP nr. x/25.07.2017, în sensul că au înscris în cuprinsul actelor de constatare datele de identificare ale numitului B., şi au dispus sancţionarea contravenţională a acestuia pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice şi O.U.G. nr. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi.
Pentru dovedirea situaţiei de fapt, reţinută prin rechizitoriu, au fost menţionate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: plângerea penală formulată de numitul B.; procesele-verbale de identificare a persoanei după planşa foto din data de 03.05.2018 şi planşa foto; procesele-verbale de identificare a persoanei după planşă foto din data de 17.08.2018; fişa dactiloscopică AFIS B.; suportul optic de tip C.D. nr. 149/03.05.2018 cu fotografiile realizate cu ocazia amprentării şi fotografierii numitului B.; raportul de constatare criminalistică nr. 291.174/08.08.2018; adresa nr. x din 26.10.2017, emisă de Serviciul urmărire şi executare silită - Direcţia de buget, contabilitate şi fiscalitate - Primăria Municipiului Suceava; adresa nr. x/27.03.2018 emisă de Poliţia Locală Iaşi; adresa nr. x/18.10.2017, emisă de Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Iaşi; copia Rechizitoriului nr. x din 02.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi; copia Deciziei penale nr. 438 din 20.05.2015 (Dosar nr. x/2014) a Curţii de Apel Iaşi; adresa din 18.10.2017 emisă de Asociaţia chinologică a judeţului Suceava; adresa nr. x/16.03.2018 emisă de Biroul de evidenţă a persoanelor - Direcţia municipală de evidenţă a persoanelor - Primăria Municipiului Suceava; adresa nr. x/20.03.2018, emisă de S.P.C.E.E.P.S. - Instituţia Prefectului - judeţul Suceava; copia procesului-verbal din 06.05.2018; copia declaraţiei numitului A. din 31.12.2012; copia declaraţiei învinuitului A. din 20.01.2014; copia declaraţiei inculpatului A. din 20.01.2014; copia declaraţiei inculpatului A. din 24.04.2014; copia cererii pentru eliberarea actului de identitate nr. 193.672/01.09.2015 - B.; copia cererii pentru eliberarea actului de identitate nr. 178.846/02.03.2010 - A.; copia formularului pentru eliberarea unui paşaport simplu nr. x/15.12.2016 - B.; copia formularului pentru eliberarea unui paşaport simplu nr. x/16.01.2018 - B.; procesele-verbale din 22.06.2018 de aducere la cunoştinţa numitului A. a calităţii de suspect şi de consemnare a poziţiei procesuale a acestuia; declaraţia persoanei vătămate B.; declaraţia martorului C.; declaraţia martorului D.; declaraţia martorului E.; declaraţia martorului F.; declaraţia martorului G.; declaraţia martorului H.; declaraţia inculpatului A. .
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 29.10.2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă la data de 11.11.2019, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul nr. x/2019, din data de 29.07.2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind pe inculpatul A., precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii .
În baza art. 20 alin. (1) din Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, instanţa a dispus ataşarea la dosarul cauzei a fişei de cazier judiciar actualizată a inculpatului A.
Deşi a fost în mod legal citat, inclusiv cu mandat de aducere la adresele de domiciliu cunoscute, pentru termenul de judecată din data de 03.06.2020, inculpatul A. nu s-a prezentat în instanţă.
Referitor la excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Suceava, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 47 C. proc. pen., potrivit cărora: (1) Excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecăţii, până la pronunţarea hotărârii definitive. (2) Excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreşti. (3) Excepţia de necompetenţă teritorială poate fi invocată în condiţiile alin. (2). (4) Excepţiile de necompetenţă pot fi invocate din oficiu, de către procuror, de către persoana vătămată sau de către părţi.
Potrivit art. 50 C. proc. pen.: (1) Instanţa care îşi declină competenţa trimite, de îndată, dosarul instanţei de judecată desemnate ca fiind competentă prin hotărârea de declinare. (2) Dacă declinarea a fost determinată de competenţa materială sau după calitatea persoanei, instanţa căreia i s-a trimis cauza poate menţine, motivat, probele administrate, actele îndeplinite şi măsurile dispuse de instanţa care şi-a declinat competenţa. (3) În cazul declinării pentru necompetenţă teritorială, probele administrate, actele îndeplinite şi măsurile dispuse se menţin. (4) Hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă căilor de atac.
Instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 41 C. proc. pen., (1) Competenţa după teritoriu este determinată, în ordine de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul: c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate. (2) Prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia; (...) (5) Ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.
Aşadar, în ipoteza în care urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea ordinii prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., este obligatorie sesizarea instanţei competente potrivit acestei ordini.
De asemenea, instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a C. proc. pen., potrivit cărora: legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi.
Instanţa a constatat că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru presupusa săvârşire a infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. şi ped. de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 321 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în datele de 16.09.2016, 22.01.2017, 17.02.2017, 17.03.2017, 19.04.2017, 10.06.2017, 30.06.2017 şi 25.07.2017, inculpatul A. cunoscând că pe numele său Judecătoria Iaşi a emis mandatul de executare nr. 381/21.05.2015 (Dosar nr. x/2014), cu intenţie, în timp ce se afla pe raza municipiului Iaşi, fiind interceptat de organele de constatare din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Iaşi şi Poliţiei Locale Iaşi, s-a prezentat verbal cu datele de identificare ale numitului B. şi a determinat astfel organele de constatare din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Iaşi şi Poliţiei Locale Iaşi ca, fără vinovăţie, să emită în fals înscrisurile oficiale intitulate "Proces-verbal" cu seria x nr. x/16.09.2016, seria x nr. x/22.01.2017, nr. x/17.02.2017, seria x nr. x/17.03.2017, seria x nr. x/19.04.2017, seria x-OP nr. x/10.06.2017, seria x-OP nr. x/30.06.2017 şi seria x-OP nr. x/25.07.2017, în sensul că au înscris în cuprinsul actelor de constatare datele de identificare ale numitului B., şi au dispus sancţionarea contravenţională a acestuia pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice şi O.U.G. nr. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi.
Astfel, raportat la locul săvârşirii infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., care se află în circumscripţia Judecătoriei Iaşi, jud. Iaşi, conform H.G. 337/9 iulie 1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii şi, faţă de dispoziţiile legale menţionate în cele ce preced, instanţa a apreciat că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să judece în primă instanţă cauza este Judecătoria Iaşi, iar nu Judecătoria Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, sub nr. x/2019 privind pe inculpatul A., având ca obiect falsul intelectual (art. 321 C. pen.) - participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual [art. 52 alin. (3) rap. la art. 321 C. pen.]; instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă în formă continuată.
Prin Sentinţa penală nr. 2822 din 11 decembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Iaşi, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 47 alin. (2), (3) C. proc. pen., cu referire la art. 342 C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei înregistrate pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr. x/2019, privind pe inculpatul A., porecla "X" cetăţean român, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, studii 5 clase, fără ocupaţie/loc de muncă, cu antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârşirea participaţiei improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. şi ped. de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 321 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen., în favoarea Judecătoriei Suceava, secţia penală.
În condiţiile art. 51 C. proc. pen., s-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a fost sesizată instanţa ierarhic superioară comună - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - în vederea soluţionării acestuia.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, la termenul din data de 17.11.2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi, apreciind că este competentă Judecătoria Suceava să soluţioneze prezenta cauză, având în vedere că, prin încheierea de cameră preliminară pronunţată în Dosarul nr. x/2019, judecătorul de cameră preliminară a constatat faptul că această instanţă este competentă în a soluţiona cauza. În acest sens, obiectul camerei preliminare este verificarea, printre altele, şi a competenţei judecării cauzei, astfel că, prin invocarea din oficiu a excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Suceava, se încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii de cameră preliminară, care este definitivă.
Raportat la aceste aspecte, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 342 C. proc. pen. "Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală."
Prin încheierea din 29.10.2019, în Dosarul nr. x/2019, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava, raportat la dispoziţiile art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul nr. x/2019, din data de 29.07.2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind pe inculpatul A., precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii . În motivarea încheierii menţionate, s-a reţinut că "raportat la aceste dispoziţii legale, precum şi la prevederile art. 35 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe, judecătorul de cameră preliminară a constatat că Judecătoria Suceava este competentă să soluţioneze cauza al cărei obiect îl constituie infracţiunea de fals intelectual, prin Rechizitoriul nr. x/2019 din data de 29.07.2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava dispunându-se trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. şi ped. de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 321 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen."
Raportat la dispoziţiile anterior arătate, instanţa a constatat că obiectul camerei preliminare este reprezentat şi de verificarea pe care o face judecătorul cu privire la competenţa materială, după calitatea persoanei şi teritorială, putându-se ajunge la declinarea competenţei de soluţionare în favoarea unui judecător de cameră preliminară de la o altă instanţă.
În contextul în care judecătorul de cameră preliminară a constatat, prin încheiere ce a rămas definitivă, competenţa sa, care este aceeaşi cu cea a instanţei care judecată în fond cauza, acest aspect al competenţei teritoriale nu mai poate fi pus în discuţie după dispunerea începerii judecăţii în cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (3), cu referire la alin. (2) al aceluiaşi articol din C. proc. pen., excepţia necompetenţei teritoriale poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreşti, însă, instanţa a considerat că, raportat la obiectul camerei preliminare, aceste dispoziţii sunt aplicabile în cauzele care nu parcurg această etapă a procesului penal. Astfel, s-ar putea ajunge la situaţia în care, un aspect lămurit în mod definitiv prin încheierea prin care s-a dispus începerea judecăţii, să fie repus în discuţie, ajungându-se la o posibilă soluţie contrară. Raportat la dispoziţiile art. 281 C. proc. pen., necompetenţa teritorială nu atrage nulitatea absolută.
De altfel, instanţa a considerat că introducerea dispoziţiilor privind verificarea competenţei instanţei sesizate prin rechizitoriu s-a considerat necesară deoarece, între condiţiile privind valabila învestire a unei instanţe cu soluţionarea fondului, chestiunea competenţei primează asupra tuturor celorlalte, competenţa judecătorului de cameră preliminară coincide cu cea a instanţei, astfel că efectuarea verificărilor asupra actului de sesizare şi a legalităţii nu putea reveni decât acelui judecător care, în prealabil, şi-a stabilit competenţa materială, după calitatea persoanei sau teritorială. În cazul în care s-ar verifica competenţa instanţei în faza de judecată, s-ar putea ajunge la situaţia în care actele procurorului să fi fost validate sau invalidate de un judecător de cameră preliminară de la o instanţă iar judecata să aibă loc la o altă instanţă, acea stabilită ulterior ca fiind competentă.
Raportat la aceste considerente, instanţa a apreciat că, urmare a verificării şi stabilirii competenţei teritoriale a Judecătoriei Suceava, prin încheierea din 29.10.2019, dată în Dosarul nr. x/2019, definitivă la data de 11.11.2019, Judecătoria Suceava este competentă să soluţioneze cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2019, astfel că, în baza art. 50 C. proc. pen., raportat la art. 47 alin. (2), (3) C. proc. pen., cu referire la art. 342 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei înregistrate sub nr. x/2019, privind pe inculpatul A., în favoarea Judecătoriei Suceava, secţia penală.
La data de 30.12.2020, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2019, conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Suceava şi Judecătoria Iaşi.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Suceava, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 342 din C. proc. pen., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar, conform art. 346 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei şi, dacă apreciază că aceasta nu este competentă, procedează la declinarea competenţei.
Ca atare, verificarea competenţei trebuie să primeze luării oricăror alte măsuri; declinarea se va dispune prin încheiere definitivă, în favoarea instanţei competente, al cărei judecător de cameră preliminară va efectua procedura specifică acestei faze procesuale.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte reţine că prin încheierea din 29.10.2019, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava, raportat la dispoziţiile art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul nr. x/2019, din data de 29.07.2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. şi ped. de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen., precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii. În considerentele încheierii, s-a reţinut că, raportat la dispoziţiile legale prevăzute de art. 342 C. proc. pen., precum şi la art. 35 alin. (1) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat că Judecătoria Suceava este competentă să soluţioneze cauza privind pe inculpatul A..
La judecata pe fond, în Dosarul nr. x/2019, la termenul din 03 iunie 2020, Judecătoria Suceava a pus în discuţie, din oficiu, competenţa teritorială a Judecătoriei Suceava în soluţionarea cauzei penale privind pe inculpatul A., trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2019 din data de 29.07.2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Prin Sentinţa penală nr. 389 din data de 25.06.2020, Judecătoria Suceava a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Suceava invocată din oficiu în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Se constată, aşadar, că acelaşi judecător din cadrul Judecătoriei Suceava a reţinut, în faza camerei preliminare, prin hotărâre care a rămas definitivă, că Judecătoria Suceava este competentă să soluţioneze cauza.
Deşi legiuitorul a prevăzut posibilitatea invocării excepţiei necompetenţei teritoriale până la începerea cercetării judecătoreşti, din examinarea dispoziţiilor art. 47 alin. (3), cu referire la alin. (2) al aceluiaşi articol din C. proc. pen., textul nu poate fi interpretat în sensul în care permite o verificare repetată a acestei chestiuni. În cauză, se constată că aspectele referitoare la competenţă au fost lămurite în procedura camerei preliminare, astfel că nu mai puteau fi repuse în discuţie, deoarece erau deja dezlegate cu caracter definitiv.
În aceste circumstanţe, problema competenţei teritoriale nu mai putea face obiectul unei noi analize, acesta fiind dobândită de către Judecătoria Suceava.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 342 din C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Judecătoriei Suceava, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Judecătoriei Suceava, instanţă căreia i se trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 ianuarie 2021.
GGC - GV