Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 09 noiembrie 2020 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2019, Penitenciarul Bucureşti Rahova a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 234 din 25 martie 2020 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă, prin Decizia penală nr. 1015/A din 14 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în ceea ce îl priveşte pe condamnatul A.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., solicitând a se lămuri dispozitivul hotărârii privind deducerea perioadei deja executate în aplicarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, fără ca prin aceasta să se realizeze o dublă compensare pentru condamnat pentru condiţii de deţinere necorespunzătoare.
Prin Sentinţa penală nr. 958 din 23 noiembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în temeiul art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 597 alin. (1) şi art. 598 alin. (1) lit. c) teza I şi alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de Penitenciarul Bucureşti Rahova cu privire la condamnatul A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a calificat contestaţia la executare ca fiind întemeiată doar pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. şi a apreciat că nu sunt invocate argumente pentru a se susţine şi dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În concret, a apreciat că Decizia nr. 8 din 11 martie 2019 pronunţată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 427/30.05.2019, nu se aplică în cauză, întrucât tratamentul sancţionator aplicat condamnatului este diferit faţă de cel avut în vedere prin situaţia premisă ce a generat practică neunitară iar problema deducerii pedepsei deja executate a intervenit în cursul unui proces penal pendinte, iar nu ulterior soluţionării definitive a acestuia, or, dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., presupun prin natura lor ca motivul de micşorare al pedepsei să intervină ulterior soluţionării definitive a cauzei.
S-a mai constatat că în cauză, instanţa de control judiciar a desfiinţat în tot latura penală cu privire la intimatul A., astfel că dispoziţia a cărei lămurire se cere a fi lămurită şi care produce efecte juridice este cea cuprinsă în decizia instanţei de apel.
Cauza a fost înregistrată la data de 26 noiembrie 2020, sub nr. x/2020 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, care, prin Decizia penală nr. 19/A din 19 ianuarie 2021, a recalificat cererea Penitenciarului Bucureşti Rahova ca fiind o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi, în baza art. 598 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 597 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. şi art. 50 alin. (1) C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
Totodată, în baza art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a reţinut că Penitenciarul Bucureşti Rahova a formulat contestaţie la executare cu privire la Sentinţa penală nr. 234 din 25 martie 2020 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă, prin Decizia penală nr. 1015/A din 14 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, invocând în drept prevederile art. 59 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru se lămuri împrejurarea dacă se impune scăderea din pedeapsa cu închisoarea aplicată condamnatului A. a zilelor considerate ca executate suplimentar în urma cazării în condiţii de detenţie necorespunzătoare, fără a se aprecia că, astfel, deţinutul ar beneficia de o dublă compensare.
Totodată, Curtea a constatat că temeiul de drept al cererii îl reprezintă dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., respectiv existenţa unei cauze de micşorare a pedepsei, iar nu art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Astfel, sub acest aspect, Curtea a constatat că penitenciarul nu a invocat nicio nelămurire care să fie cuprinsă în cuprinsul Deciziei penale nr. 1015/A din 14 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în condiţiile în care aceasta cuprinde dispoziţii clare, de natură a fi puse în executare cu uşurinţă, neexistând niciun element care să producă dubiu cu privire la voinţa instanţei de judecată, soluţia fiind pronunţată conform datelor din dosar.
Mai mult, s-a apreciat că nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, astfel încât, concluzia instanţei care şi-a declinat competenţa că s-ar fi solicitat lămurirea deciziei instanţei de apel, este lipsită de fundament.
Totodată, în mod eronat, în cauză s-a arătat că instanţa de apel ar fi substituit în integralitate dispozitivul pe latură penală, cu referire la intimatul A., astfel încât dispoziţia ce se cere lămurită este cea a instanţei de apel. În realitate, instanţa de apel nu a modificat dispoziţiile Sentinţei penale nr. 234 din 25 martie 2020 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti în privinţa tratamentului judiciar al pluralităţii de infracţiuni şi al deducerii perioadei anterioare de privare de libertate, ci doar a redus pedeapsa principală aplicată intimatului A. pentru infracţiunea dedusă judecăţii şi a înlăturat aplicarea pedepselor complementare şi accesorii. Prin urmare, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că şi în situaţia în care s-ar aprecia că se impune lămurirea dispoziţiei vizând deducerea unor perioade executate anterior, potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., competenţa materială ar aparţine tot Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare formulată de Penitenciarul Bucureşti Rahova, cu privire la condamnatul A. motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestaţie, printre altele, şi în situaţia când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau de micşoare a pedepsei (ipoteză prevăzută lit. d) a textului de lege menţionat).
În legătură cu instanţa competenţă să soluţioneze contestaţia la executare, dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. statuează că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d) al aceluiaşi articol, cererea se introduce, după caz, la instanţa de executare ori la instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, iar în cazul prevăzut la lit. c) la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Totodată, potrivit art. 585 alin. (2) C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei în situaţiile reglementate de alin. (1) al aceluiaşi articol (respectiv când se constată existenţa concursului de infracţiuni, recidivei, pluralităţii intermediare ori a unor acte ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni), este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Analizând, în raport de dispoziţiile legale enunţate, se observă că prin contestaţia la executare formulată de Penitenciarul Bucureşti Rahova cu privire la Sentinţa penală nr. 234 din 25 martie 2020 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1015/A din 14 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a solicitat instanţei să precizeze dacă se impune deducerea din pedeapsa cu închisoarea aplicată condamnatului A. a zilelor considerate ca executate suplimentar în urma cazării în condiţii de detenţii necorespunzătoare.
Ca urmare, din conţinutul cererii şi argumentele relevate în susţinerea ei, rezultă că, în mod corect, a fost calificată de instanţa de apel ca fiind o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (prin care se invocă o cauză de micşorare a pedepsei).
În conformitate cu prevederile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., atunci când contestaţia este întemeiată pe situaţiile reglementate de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., contestaţia se introduce, după caz, fie instanţa de executare, fie instanţa (corespunzătoare în grad) în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, conform art. 597 alin. (1) şi (6) C. proc. pen.
În cauza de faţă, având în vedere obiectul contestaţiei la executare formulate de Penitenciarul Bucureşti Rahova întemeiat pe dispoziţiile art. 598 lit. d) C. proc. pen., instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin urmare, competenţa de soluţionare a cererii Penitenciarului Bucureşti Rahova privind pe condamnatul A. aparţine acestei instanţe.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a stabili că instanţa competentă a soluţiona cauza privind pe condamnatul A. este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instanţă căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2021.
GGC - GV