Şedinţa publică din data de 09 februarie 2021
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 103/F din data de 27 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, în baza art. 431 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petenţii A. şi B., împotriva sentinţei penale nr. 81/F/25.09.2020 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Braşov a reţinut următoarele:
Petenţii A. şi B. au formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe email la Curtea de Apel Braşov, împotriva sentinţei penale nr. 81/F/25.09.2020 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
În motivarea căii de atac, petenţii A. şi B. au arătat că au formulat contestaţie, intitulată pe email contestaţie în anulare, întrucât au fost obligaţi la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare şi nu s-a ţinut cont de ce s-a întâmplat cu adevărat în contestaţie. Prin motivele formulate nu s-a indicat vreunul din cazurile prevăzute de art. 426 din C. proc. pen.
La termenul de judecată fixat în cauză, potrivit art. 431 din C. proc. pen., pentru a se examina, în cameră de consiliu, admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, petenţii citaţi nu s-au prezentat în faţa instanţei.
Potrivit art. 431 din C. proc. pen., instanţa examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, cu citarea părţilor şi cu participarea procurorului. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică examinarea admisibilităţii în principiu. Instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
Instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 81/F/25.09.2020 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorii B. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 57/F din 6.08.2020, pronunţată în dosarul penal nr. x/2020 al Curţii de Apel Braşov.
În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 12.08.2020, B. şi A. au formulat contestaţie la executare cu privire la sentinţa penală nr. 57/F din data de 6.08.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul penal nr. x/2020
În cuprinsul cererii, petenţii au susţinut, în esenţă, că prin hotărârea menţionată anterior nu s-a procedat la soluţionarea contestaţiei, nu s-a ţinut cont de ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, fiind greşit obligaţi la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prin sentinţa penală nr. 57/F din data de 6.08.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul penal nr. x/2020, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de B. şi A. împotriva încheierii penale nr. 8/CCP pronunţată la data de 25.05.2020 de Curtea de Apel Braşov în dosarul penal nr. x/2020 În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., petenţii au fost obligaţi la plata către stat a sumei de câte 50 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că această contestaţie la executare vizează practic nemulţumirile exprimate de petenţi în legătură cu faptul că au fost obligaţi la plata sumelor menţionate mai sus cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a constatat că aspectele invocate în contestaţia la executare nu se încadrează în niciunul dintre aceste cazuri strict şi limitativ prevăzute de lege. Astfel, s-a reţinut că hotărârea care se execută este definitivă, executarea este îndreptată împotriva persoanelor prevăzute în hotărâre, nu se invocă şi nici nu se observă vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, nu se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Referitor la obligarea petenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat, s-a observat că dispoziţia instanţei respectă prevederile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., în condiţiile în care prin hotărâre a fost respinsă contestaţia la executare formulată de B. şi A.. De altfel, în cuprinsul sentinţei penale nr. 57/F din 6.08.2020, instanţa a argumentat în mod expres că, potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., în cazul declarării apelului, recursului în casaţie ori al introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul în casaţie, contestaţia sau cererea.
Pentru toate aceste considerente, instanţa a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de B. şi A. cu privire la sentinţa penală nr. 57/F din data de 6.08.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosar nr. x/2020. Corelativ soluţiei dispuse cu privire la contestaţie, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., petenţii au fost obligaţi la câte 100 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Braşov a reţinut următoarele:
Potrivit art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere. Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac şi se judecă de instanţa care a rezolvat definitiv cauza, deci instanţa în faţa căreia a rămas definitivă hotărârea a cărei anulare se cere, în speţă aceasta fiind Curtea de Apel Braşov.
Cazurile de contestaţie în anulare sunt reglementate de art. 426 din C. proc. pen.. Astfel, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Conform art. 428 din C. proc. pen., contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. a) şi c) - h poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel. Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. b) şi i) poate fi introdusă oricând.
Instanţa a constatat că motivele pe care se sprijină contestaţia, prezentate mai sus, nu sunt dintre cele prevăzute la art. 426 din C. proc. pen. şi că este inadmisibilă formularea unei contestaţii în anulare împotriva unei hotărâri privind o contestaţie la executare, care priveşte o altă hotărâre privind o contestaţie la executare formulată împotriva unei încheieri a unui judecător de cameră preliminară (nr. 8/CCP pronunţată la data de 25.05.2020 de Curtea de Apel Braşov în dosarul penal nr. x/2020), prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată împotriva încheierii penale nr. 6/CCP/09.03.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2020 prin care judecătorul de camera preliminară, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., a respins, ca nefondate plângerile formulate de petenţii B. şi A. împotriva ordonanţei procurorului din 27.11.2019 dată în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, prin care s-a dispus clasarea cauzei faţă de intimaţii C., D., E., F. şi G., confirmată prin ordonanţa din 06.01.2020 dată în dosarul nr. x/2019 de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Astfel, potrivit Curţii Constituţionale, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac ce poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive numai în cazurile strict reglementate de dispoziţiile art. 426 din C. proc. pen. şi în termenul prevăzut de art. 428 din C. proc. pen., la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre. Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, având drept scop îndreptarea unor vicii de ordin procedural ce atrag nulitatea.
Această cale extraordinară de atac se promovează în condiţii procedurale mult mai stricte decât căile ordinare de atac - cât priveşte titularii, termenul de introducere, cazurile de contestaţie în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora, dovezile în susţinerea lor, tocmai în considerarea caracterului aparte indus de legiuitor pentru această instituţie juridică, datorat aspectului că prin aceasta se tinde la înlăturarea autorităţii de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă şi care îşi produce efectele. Prin aceasta, legiuitorul nu a permis reformarea, pe calea contestaţiei în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat, decât în situaţiile excepţionale în care se remarcă erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului şi doar în condiţiile reglementate expres în art. 426 - 432 din C. proc. pen.
În cauză, s-a constatat că sunt relevante considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 804/2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 partea introductivă din C. proc. pen., prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 426 partea introductivă din C. proc. pen. sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Astfel, în cuprinsul deciziei menţioate, Curtea Constituţională a reţinut că formularea contestaţiei în anulare cu privire la încheierile pronunţate de judecătorul de cameră preliminară prin care nu s-a soluţionat fondul cauzei, indiferent de motivul invocat, este inadmisibilă. Curtea a reţinut că art. 21 alin. (3) din Constituţie garantează dreptul părţilor la acces liber la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, constituind valorificarea explicită a prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dreptul de acces liber la justiţie presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale legitime.
Potrivit prevederilor art. 129 din Constituţie, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Această normă constituţională cuprinde două teze: prima teză consacră dreptul subiectiv al oricărei părţi a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum şi dreptul Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate; cea de-a doua teză prevede că exercitarea căilor de atac se poate realiza în condiţiile legii. Prima teză exprimă, în alţi termeni, dreptul fundamental înscris în art. 21 din Constituţie privind liberul acces la justiţie, conţinând aşadar o reglementare substanţială. Cea de-a doua teză se referă la reguli de procedură, care nu pot însă aduce atingere substanţei dreptului conferit prin cea dintâi teză decât în condiţiile restrictive stabilite în art. 53 din Constituţie.
Aşa fiind, în privinţa condiţiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie făcută declaraţia, conţinutul său, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele de acelaşi gen, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".
Dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3), coroborate cu cele ale art. 129 nu presupun accesul la toate căile de atac şi la toate categoriile de instanţe, indiferent de obiectul cauzei ce se cere a fi soluţionată. Dreptul la un proces echitabil, invocat în susţinerea excepţiei, reprezintă un standard constituţional a cărui îndeplinire este apreciată în funcţie de ansamblul procesului şi ţinând cont de specificul normelor procedurale aplicabile. Totodată, dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea şi egalitatea armelor, care presupun ca fiecare dintre părţi să dispună de posibilităţi suficiente, echivalente şi adecvate de a-şi susţine apărările, fără ca vreuna dintre ele să fie defavorizată în raport cu cealaltă.
La rândul său, art. 6 din Convenţie, referitor la dreptul la un proces echitabil, obligă statele membre la asigurarea prin legislaţia naţională a unor garanţii procesuale, precum egalitatea armelor, contradictorialitatea, motivarea hotărârilor pronunţate, publicitatea procesului, soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil, prezumţia de nevinovăţie şi asigurarea dreptului la apărare. În completare, art. 13 din Convenţie prevede dreptul la un recurs efectiv, drept cu caracter subsidiar, ce presupune epuizarea tuturor căilor interne de atac, conform art. 35 paragraful 1 din Convenţie.
În aceste condiţii, având în vedere caracterul contestaţiei în anulare de cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată în condiţii procedurale stricte şi ţinând cont că legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, poate stabili, prin lege, procedura de judecată şi modalitatea de exercitare a căilor de atac, cu condiţia respectării normelor şi principiilor privind drepturile şi libertăţile fundamentale şi a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală, Curtea Constituţională fiind competentă a cenzura norma legală numai în măsura în care se aduce atingere acestora din urmă, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă ca neîntemeiată.
În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., Curtea de Apel Braşov a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petenţii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 81/F/25.09.2020 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul declarării apelului, recursului în casaţie ori al introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul în casaţie, contestaţia sau cererea.
Drept urmare, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligaţi petenţii A. şi B. la plata sumei de 50 RON fiecare către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinţei penale nr. 103/F din data de 27 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a declarat o cale de atac intitulată "contestaţie".
La termenul din data de 09 februarie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, având în vedere că aceasta a fost formulată împotriva unei hotărâri definitive.
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocate de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:
Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Contestatorul petent A. a înţeles să formuleze o cale de atac, intitulată "contestaţie" împotriva sentinţei penale nr. 103/F din data de 27 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
În urma unui scurt istoric al hotărârilor pronunţate, se constată următoarele:
§ prin încheierea nr. 6/CCP/09.03.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate plângerile formulate de petenţii B. şi A. împotriva ordonanţei procurorului din 27.11.2019 dată în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov;
§ prin încheierea nr. 8/CCP pronunţată la data de 25.05.2020 de Curtea de Apel Braşov, în dosarul penal nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii B. şi A. împotriva încheierii penale nr. 6/CCP/09.03.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2020;
§ prin sentinţa penală nr. 57/F din data de 6.08.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul penal nr. x/2020, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de petenţii A. şi B. împotriva încheierii penale nr. 8/CCP pronunţată la data de 25.05.2020 de Curtea de Apel Braşov în dosarul penal nr. x/2020;
§ prin sentinţa penală nr. 81/F/25.09.2020 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorii B. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 57/F din 6.08.2020, pronunţată în dosarul penal nr. x/2020 al Curţii de Apel Braşov;
§ prin sentinţa penală nr. 103/F din data de 27 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020 (împotriva căreia s-a formulat prezenta cale de atac), în baza art. 431 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petenţii A. şi B., împotriva sentinţei penale nr. 81/F/25.09.2020 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
În situaţia în care calea de atac formulată de petentul A. ar fi calificată ca o contestaţie, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 4251 din C. proc. pen., contestaţia se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
În cauza, sentinţa penală nr. 103/F din data de 27 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, împotriva căreia s-a formulat prezenta cale de atac, este definitivă, astfel încât este inadmisibilă o contestaţie formulată împotriva acestei hotărâri.
Astfel cum s-a menţionat deja, procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat şi inevitabil ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Drept urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 103/F din data de 27 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul petent la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 103/F din data de 27 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul petent la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 februarie 2021.