Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpatul A.;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 23 din 27 ianuarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Cluj a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracţiunilor de:
- efectuare de operaţiuni fără autorizaţie prealabilă cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016, la pedeapsa de 1 an de închisoare;
- deţinere de droguri de risc şi de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi a art. 15 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 1 an 6 luni de închisoare;
În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că aceste infracţiuni au fost comise în condiţiile concursului de infracţiuni şi, în baza art. 39 lit. b) din C. pen., s-a dispus contopirea lor, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 6 luni de închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă (adică 4 luni de închisoare), rezultând pedeapsa finală de 1 an şi 10 luni de închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 45 alin. (5) şi art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
În temeiul art. 399 din C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive a controlului judiciar.
S-a dispus deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadei reţinerii de 24 ore din data de 6.10.2018 şi a perioadei executate prin alte măsuri preventive, din 7.10.2018 până la 25.10.2019.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a următoarelor bunuri folosite la comiterea infracţiunii prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011:
- cantitatea de 97,0 grame substanţă care nu conţine substanţe stupefiante sau psihotrope (rămasă din proba nr. 5);
- un cântar electronic pe care nu s-au pus în evidenţă substanţe stupefiante sau psihotrope (ce reprezintă proba nr. 7);
- o lingură pe care s-a pus în evidenţă 3-MMC (3-Metilmetcatinonă), N-ethylhexedrone (NEH) şi Cofeină (ce reprezintă proba nr. 12);
- un număr de 46 de pungi transparente din nailon cu ziplock, mărime mare, fără urme de materie sau substanţă, toate fiind introduse într-un plic de hârtie de culoare albă, sigilat cu sigiliul MAI x şi numerotat proba nr. 4 (folosite la ambalarea substanţelor respective);
- un plic din nailon transparent cu inscripţia 50 x 70, în care se află un număr de 62 de pungi din nailon transparent prevăzute cu ziplock, mărime mică, un plic din nailon transparent cu inscripţia 150 x 220, în care se află un număr de 14 pungi din nailon transparent prevăzute cu ziplock, mărime medie, un plic din nailon transparent cu inscripţia 120 x 120, în care se află un număr de 32 de pungi din nailon transparent prevăzute cu ziplock, mărime medie, un plic din nailon transparent cu inscripţia 150 x 220, în care se află un număr de 25 de pungi din nailon transparent prevăzute cu ziplock, mărime medie, toate fiind introduse într-un plic de hârtie de culoare albă, sigilat cu sigiliul MAI x şi numerotat proba nr. 9 (folosite la ambalarea substanţelor respective);
- o geantă din material textil de culoare neagră, cu inscripţia "x", fiind introdusă într-un sac de nailon de culoare neagră, sigilat cu sigiliul MAI x şi numerotat proba nr. 15 (în care se aflau substanţele interzise);
- unui laptop marca x, cu seria x ID: x, de culoare neagră cu argintiu, a unui laptop marca x, cu seria x, de culoare neagră;
- unui laptop marca x, cu seria x, de culoare neagră;
- unui telefon marca x de culoare argintie cu serie x cu cartela sim.
În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei totale 101.266 RON.
În baza art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a substanţelor rămase în urma analizelor chimice de laborator, respectiv a cantităţii de:
- 5 (cinci) comprimate care conţin ca substanţă activă 3-MMC (3-Metilmetcatinonă) (rămasă din proba nr. 10b);
- 1,5 grame pulbere care conţine 3-MMC (3-Metilmetcatinonă) (care reprezintă proba medie M10b);
- 286,5 grame substanţă care conţine 3-MMC (3-Metilmetcatinonă) (rămasă din proba nr. 13);
- 245,5 grame substanţă care conţine 3-MMC (3-metilmetcatinonă), substanţe şi bunuri depuse la camera de corpuri delicte din cadrul IPJ Cluj, conform dovezii seria x nr. x
În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a cantităţii de 0,4 grame cannabis, rămasă în urma analizelor chimice de laborator şi de 9,5 grame substanţă care conţine Amfetamină şi Cofeină, care a fost ambalată şi sigilată cu sigiliul tip M.A.I. cu nr. x, fiind predată organului de cercetare penală.
În temeiul art. 404 alin. (4) din C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurii sechestrului asigurător instituit în cauză după cum urmează:
- măsura asigurătorie instituită până la concurenţa sumei de 101.266 RON prin instituirea sechestrului asigurător, a inscripţiei ipotecare asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului A. (în limitele impuse de contractul de partaj încheiat cu soţia sa B.) şi prin instituirea popririi asupra tuturor conturilor bancare aparţinând inculpatului A., în limitele impuse de art. 728 din C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul teritorial Cluj şi inculpatul A.
Prin Decizia penală nr. 954/A din 14 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj şi de inculpatul A. şi alţii, împotriva Sentinţei penale nr. 23 din 27 ianuarie 2020 a Tribunalului Cluj, pe care a desfiinţat-o, în parte, în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor, modalitatea de individualizare a executării pedepselor aplicate, ridicarea sechestrului asigurător şi restituirea unor bunuri şi pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite:
1. A majorat pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de efectuare de operaţiuni fără autorizaţie prealabilă cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ca urmare a înlăturării reţinerii dispoziţiilor art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016, de la pedeapsa de 1 an închisoare la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
A redus pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 15 din Legea nr. 143/2000, de la pedeapsa de 1 an 6 luni de închisoare la 1 an de închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
A aplicat inculpatului, în condiţiile art. 65 din C. pen. şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., aplicate ca şi pedepse complementare.
În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., a constatat că infracţiunile au fost comise în condiţiile concursului de infracţiuni şi, în baza art. 39 lit. b) şi a) art. 45 alin. (2) din C. pen., a dispus contopirea lor, astfel că inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care se adaugă o treime din cealaltă pedeapsă (adică 4 luni închisoare), rezultând pedeapsa finală de 2 ani şi 4 luni de închisoare şi de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 45 alin. (5) şi art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
A dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa din 18.12.2018 emisă în Dosarul nr. x/2015 al DIICOT - Serviciul teritorial Cluj asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A. şi a tuturor conturilor bancare aparţinând inculpatului, având în vedere că suma cu privire la care s-a dispus confiscarea a fost consemnată la C., prin Recipisa de consemnare nr. x, la data de 15.06.2020.
A dispus restituirea către inculpatul A. a:
- laptopului marca x, cu seria x ID: x, de culoare negru cu argintiu şi
- laptopului marca x, cu seria x, de culoare neagră.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a formulat cerere de recurs în casaţie recurentul inculpat A., la data de 13.10.2020, prin avocat.
Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul A. a solicitat, în esenţă, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea, în parte, a deciziei atacate, doar în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată pentru comiterea infracţiunii de efectuare de operaţiuni fără autorizaţie prealabilă cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ca urmare a înlăturării nelegale a reţinerii dispoziţiilor art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 în ceea ce priveşte această infracţiune, în contextul în care s-a reţinut incidenţa art. 15 din Legea nr. 143/2000 doar în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, apreciindu-se, contrar prevederilor legale şi total discriminatoriu, că în cazul său nu ar fi aplicabile nici prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2000.
Curtea de Apel Cluj, contrar propriei jurisprudenţe şi prevederilor legale, a înlăturat beneficiul reţinerii art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 şi, în urma rejudecării, a reţinut beneficiul prevederilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 doar în ceea ce priveşte una dintre cele două infracţiuni concurente, majorând astfel formal pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 la maximul acesteia, de 2 ani de închisoare în loc de 1 an de închisoare.
Totodată, a subliniat că, în mod greşit, Curtea de Apel Cluj a reţinut că nu ar fi aplicabile nici dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2000, în condiţiile în care această cauză de reducere operează pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa, faţă de intenţia legiuitorului de a recompensa atitudinea cooperantă a persoanelor acuzate de o faptă penală. Inculpatul A. a denunţat persoana de la care cumpăra droguri de risc. Mai mult, în dosarul format ca urmare a denunţului său, a contribuit la documentarea faptei denunţate prin mijloacele specifice de documentare, respectiv prin cumpărări autorizate. DIICOT a comunicat instanţei de judecată faptul că inculpatului îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 143/2000, indicând inclusiv numele persoanei pe care inculpatul a denunţat-o, precum şi faptul că audiat fiind, inculpatul a furnizat suficiente date pentru identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanei denunţate. Ulterior, urmare a acestei adrese, inculpatul a fost ameninţat, motiv pentru care a solicitat să se înlăture din dosar adresa respectivă, toţi coinculpaţii şi avocaţii acestora observând numele persoanei pe care a denunţat-o.
Prin încheierea din data de 19 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A.
Examinând, pe fond, recursul în casaţie declarat de inculpatul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
Înalta Curte reţine că aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută/menţinută prin hotărârea atacată, instanţa de recurs nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, datorită limitării erorilor de drept ce pot fi corectate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.
Totodată, se reţine că o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracţiune. Există însă situaţii în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.
Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.), dar pot fi şi de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii).
Inculpatul A. susţine că instanţa de apel i-a aplicat o pedeapsă în afara limitelor legale pentru comiterea infracţiunii de efectuare de operaţiuni fără autorizaţie prealabilă cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ca urmare a înlăturării reţinerii dispoziţiilor art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016.
Înalta Curte reţine că inculpatului A. i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani de închisoare pentru infracţiunea de efectuare de operaţiuni fără autorizaţie prealabilă cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
Totodată, se observă că, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, infracţiunea de operaţiuni fără autorizaţie prealabilă cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă şi că instanţa de apel, în individualizarea pedepsei, s-a orientat către pedeapsa închisorii, fără a considera necesară aplicarea unui spor peste maximul special, reţinând în acelaşi timp incidenţa art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ceea ce determină o reducere a limitelor pedepsei închisorii cu o treime. Prin urmare, raportat la încadrarea juridică mai sus menţionată, limitele pedepsei prevăzute de lege sunt de la 4 luni la 2 ani de închisoare. Pe cale de consecinţă, pedeapsa de 2 ani de închisoare aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea de efectuare de operaţiuni fără autorizaţie prealabilă cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., este legală.
În ceea ce priveşte apărările inculpatului cu privire la incidenţa cauzelor de reducere a pedepsei prevăzute de art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016, art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi/sau art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
Inculpatul susţine că îi sunt aplicabile cauzele de reducere a pedepsei mai sus enunţate întrucât denunţul său priveşte persoana care îi furniza droguri de risc pentru consum propriu.
Prin Referatul din 16 octombrie 2019, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul teritorial Cluj, reiese că, la data de 28 noiembrie 2018, inculpatul A. a formulat un denunţ în conţinutul căruia a indicat date cu privire la comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. de către numitul D., zis "E.", la data referatului fiind începută urmărirea penală in rem, dispusă prin Ordonanţa nr. 674D/P/2018 din 28 noiembrie 2018.
Conform art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016, "Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege." Or, aşa cum a constatat şi instanţa de apel, inculpatul A. nu a fost condamnat în cauză pentru vreo infracţiune prevăzută de acest act normativ.
Art. 15 din Legea nr. 143/2000 prevede o cauză similară de reducere a pedepsei pentru persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2 - 9 din lege, însă infracţiunea de efectuare de operaţiuni fără autorizaţie prealabilă cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, pentru care inculpatul A. solicită aplicarea acestor dispoziţii, nu este reglementată de Legea nr. 143/2000, ci de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, motiv pentru care nu sunt aplicabile în cauză cu referire la această infracţiune.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, conform cărora "Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.", Înalta Curte subliniază că acestea au aplicabilitate restrânsă, doar cu privire la persoanele care nu au calitatea de martor în sensul C. proc. pen., fără a putea fi extinse la toate persoanele considerate martor în sensul Legii nr. 682/2002.
Această concluzie reiese din coroborarea dispoziţiilor art. 2 lit. a) pct. 1 cu cele ale art. 2 lit. a) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 682/2002.
Astfel, dispoziţiile art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002, la care face trimitere art. 19 din Legea nr. 682/2002, fac referire la persoana care, "are calitatea de martor, potrivit C. proc. pen., şi prin declaraţiile sale furnizează informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracţiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni", în timp ce pct. 2 şi 3 ale aceleiaşi lit. a) art. 2 din Legea nr. 682/2002 asimilează noţiunii de martor şi persoanele care, fără a avea o calitate procesuală în cauză (cum este cazul recurentului-inculpat A.), prin informaţii şi date cu caracter determinant contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni ori la recuperarea acestora ori care se află în cursul executării unei pedepse privative de libertate şi, prin informaţiile şi datele cu caracter determinant pe care le furnizează, contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni.
Cum din datele cauzei nu reiese că recurentul-inculpat A. a fost audiat în calitate de martor în cauza ce a formează obiectul Dosarului nr. x/2018 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul teritorial Cluj, aspect reţinut şi de către Curtea de Apel Craiova în considerentele deciziei recurate, acestuia nu îi sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 954/A din 14 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2019.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 martie 2021.
GGC - NN