Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 449 din data de 27 iunie 2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 377 alin. (4) din C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, din infracţiunea prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 44 din C. pen.
În baza art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 44 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, în stare de pluralitate intermediară.
În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015.
S-a constatat că fapta dedusă judecăţii se află în concurs de infracţiuni cu fapta pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă la data de 2 noiembrie 2017 şi în stare de pluralitate intermediară în raport de pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015.
În baza art. 105 alin. (1) din C. pen., s-a anulat liberarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală nr. 2061 din data de 5 iulie 2018 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, privind executarea pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 (definitivă la data de 2 noiembrie 2017).
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, astfel: pedeapsa de 8 luni închisoare şi pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015 şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., 40 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 44 din C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză, de 10 luni închisoare, cu pedeapsa de 8 luni închisoare şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni şi 20 de zile (ce reprezintă 1/3 din totalul celeilalte pedepse), pedeapsa rezultantă fiind 1 an şi 20 zile de închisoare.
În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 din C. pen. din 1969, s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015, care s-a adăugat la pedeapsa de 1 an şi 20 de zile închisoare aplicată în cauză, inculpatul având de executat, în final, pedeapsa de 1 an 8 luni şi 20 de zile închisoare, în regim de detenţie.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală de 1 an 8 luni şi 20 de zile închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) şi alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.
În baza art. 40 alin. (3) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa stabilită perioada executată de la data de 3 noiembrie 2017 la data de 11 iulie 2018, când a fost liberat condiţionat.
În temeiul art. 45 alin. (4) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa complementară partea deja executată de la data de 11 iulie 2018 la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin încheierea de cameră preliminară din data de 8 februarie 2019, în baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2017 emis la data de 29 noiembrie 2018 de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti, privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen.. În baza aceluiaşi text de lege, s-a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul A..
În cursul cercetării judecătoreşti, la termenul de judecată din data de 15 mai 2019, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatului prevederile art. 396 alin. (10) raportat la art. 374 alin. (4) şi art. 375 din C. proc. pen. privind procedura simplificată şi i-a prezentat consecinţele urmării acestei proceduri. Fiind audiat, inculpatul a declarat că solicită aplicarea art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., în sensul că recunoaşte fapta astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu şi doreşte ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor depuse. De asemenea, a declarat că doreşte să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii dacă se va impune.
Astfel, în faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluţionată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, prin prisma acuzaţiilor şi a apărărilor formulate şi a dispoziţiilor legale în materie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În fapt, la data de 9 martie 2017, în jurul orei 1153, organele de poliţie din cadrul D.G.P.M.B., secţia 5 Poliţie au oprit pentru control auto marca x nr. x, ce era condus pe str. x de către inculpatul A.. În urma controlului efectuat s-a constatat că inculpatul A. a condus autovehiculul pe drumurile publice, fără să posede permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule. În urma verificărilor efectuate, organele de poliţie au întocmit procesul-verbal de constatare, care a fost semnat şi de către inculpat, fără a formula obiecţiuni cu privire la cele consemnate în acesta.
Fiind audiat, în calitate de suspect, respectiv inculpat, A. a recunoscut faptul că, în ziua de 9 martie 2017, în jurul orei 1153, a condus auto marca x nr. x, pe str. x, fără să posede permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule. Inculpatul a declarat că, la data depistării, autoturismul în cauză era proprietatea sa.
Martorul B. a confirmat situaţia de fapt reţinută de către organele de poliţie în procesul-verbal de constatare.
Din procesele-verbale întocmite de către organele de poliţie, a rezultat că, la data depistării, 9 martie 2017, inculpatul A. nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Instanţa a reţinut această situaţie de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale: procesul-verbal de constatare, procesele-verbale de verificare, declaraţie suspect şi inculpat, declaraţie martor .
S-a reţinut că, potrivit fişei de evidenţă auto, CNP-ul inculpatului A. nu are corespondent în Evidenţa Auto.
Având în vedere că probele menţionate anterior se coroborează cu declaraţia de recunoaştere a faptei comise, dată de inculpat în faţa instanţei de judecată, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că, în mod indubitabil, din ansamblul probator, reiese că inculpatul a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei.
În drept, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului A. de a conduce la data de 9 martie 2017, în jurul orei 1153, autovehiculul marca x nr. x, pe str. x, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen.
Analizând latura obiectivă a infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută în 335 alin. (1) din C. pen., instanţa de fond a reţinut că elementul material constă în acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere. Sub acest aspect, instanţa a constatat, pe de o parte, că inculpatul nu poseda la data săvârşirii faptei permis de conducere, astfel cum rezultă din procesul-verbal de verificare întocmit de organele de poliţie, precum şi din declaraţia inculpatului, iar, pe de altă parte, la data de 9 martie 2017, în jurul orei 1153, inculpatul a condus autovehiculul marca x nr. x, pe str. x, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule. Urmarea imediată a infracţiunii constă în crearea unei stări de pericol pentru circulaţia pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate dintre aceasta şi elementul material rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, instanţa de fond a constatat că fapta sesizată există, a fost săvârşită de inculpat şi constituie infracţiune în sensul art. 15 din C. pen., în baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., stabilind în sarcina inculpatului o pedeapsă în limitele prevăzute de lege.
Din analiza fişei de cazier a inculpatului, instanţa a reţinut că inculpatul a mai săvârşit infracţiuni după ce a săvârşit fapta dedusă judecăţii.
În vederea stabilirii pedepsei aplicabile inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcţie de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în timpul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul este o persoană tânără, este căsătorit, a absolvit 5 clase, are un loc de muncă, aşa cum reiese din caracterizările depuse la dosarul cauzei şi a urmat, între timp, cursurile şcolii de conducători de autovehicule. Totodată, instanţa a avut în vedere conduita procesuală a inculpatului, care a recunoscut săvârşirea faptei încă de la debutul cercetărilor.
În privinţa limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere se sancţionează cu pedeapsa de la 1 la 5 ani închisoare.
Astfel, constatând că la termenul din data de 15 mai 2019 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. (4) şi art. 375 din C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare a instanţei, fără a solicita administrarea altor probe în afara înscrisurilor în circumstanţiere, instanţa de fond a dat eficienţă dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., potrivit cărora inculpatul beneficiază în cazul pedepsei închisorii de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Prin urmare, pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen., instanţa s-a raportat la stabilirea cuantumului sancţiunii aplicată inculpatului la limitele de pedeapsă diminuate, respectiv 8 luni închisoare - 3 ani şi 4 luni închisoare.
Pentru aceste motive, instanţa de fond a apreciat că o pedeapsă orientată spre minimul special, în cuantum de 10 luni închisoare, pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul fără a poseda permis de conducere este proporţională cu gravitatea faptei reţinute în sarcina inculpatului şi cu datele ce caracterizează persoana acestuia.
Constatând că fapta dedusă judecăţii a fost săvârşită la data de 9 martie 2017, în termenul de încercare al pedepsei de 8 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015, fiind îndeplinite condiţiile stării de pluralitate intermediară, prev. de art. 44 din C. pen., în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 377 alin. (4) din C. proc. pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice, invocată din oficiu de instanţă, a faptei pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, din infracţiunea prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 44 din C. pen.
În baza art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 44 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, în stare de pluralitate intermediară.
În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015.
S-a constatat că fapta dedusă judecăţii se află în concurs de infracţiuni cu fapta pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017 şi în stare de pluralitate intermediară în raport de pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015.
În baza art. 105 alin. (1) din C. pen., s-a anulat liberarea condiţionată dispusă prin Sentinţa penală nr. 2061 din data de 5 iulie 2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, privind executarea pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017, ca urmare a aplicării pedepsei închisorii.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 02 noiembrie 2017, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, astfel: pedeapsa de 8 luni închisoare şi pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015 şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., 40 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 44 din C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză, de 10 luni închisoare, cu pedeapsa de 8 luni închisoare şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni şi 20 de zile (ce reprezintă 1/3 din totalul celeilalte pedepse), pedeapsa rezultantă fiind de 1 an şi 20 zile de închisoare.
În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 din C. pen. din 1969, s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015, care s-a adăugat la pedeapsa de 1 an şi 20 de zile închisoare aplicată în cauză, inculpatul având de executat, în final, pedeapsa de 1 an 8 luni şi 20 de zile închisoare, în regim de detenţie.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală de 1 an 8 luni şi 20 de zile închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 45 alin. (3) lit. a) şi alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.
În baza art. 40 alin. (3) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa stabilită perioada executată de la data de 3 noiembrie 2017 la data de 11 iulie 2018 când a fost liberat condiţionat.
În temeiul art. 45 alin. (4) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa complementară partea deja executată de la data de 11 iulie 2018 la zi.
Împotriva Sentinţei penale nr. 449 din data de 27 iunie 2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2018, au declarat apel de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi inculpatul A..
Prin motivele de apel, Ministerul Public a arătat că, în mod greşit, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 din C. pen. privind criteriile generale de individualizare a pedepsei, condamnându-l pe inculpatul A. la o pedeapsă prea mică pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 din C. pen.. Totodată, s-a criticat şi faptul că instanţa de fond, în mod greşit, a dispus deducerea din pedeapsa complementară aplicată a perioadei din data de 11 iulie 2018 la zi.
Prin motivele de apel, inculpatul A. a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a constatat următoarele:
În urma propriului examen efectuat asupra cauzei, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că instanţa de fond, în urma coroborării probelor administrate în cauză, a reţinut în mod corect situaţia de fapt, care s-a conturat în urma coroborării probelor administrate în cursul urmăririi penale cu declaraţiile inculpatului, care a recunoscut fapta, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare şi a fost judecat conform procedurii recunoaşterii învinuirii. Deopotrivă, instanţa de apel a constatat că, în mod corect, a fost încadrată juridic fapta săvârşită de inculpat.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că instanţa de fond în mod judicios a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 10 luni, în condiţiile în care infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, nu s-a produs nici un accident de circulaţie, inculpatul avea abilităţi de a conduce, fiind absolvent al şcolii de şoferi, iar la ora la care a condus nu era un trafic intens.
În ceea ce priveşte circumstanţele personale, chiar dacă inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, instanţa de apel a reţinut că acestea sunt destul de vechi la data rămânerii definitive a hotărârii, astfel încât a apreciat că reîncarcerarea inculpatului pentru o perioadă relativ scurtă, având în vedere deducerea ce i se va aplica din pedeapsă, este suficientă pentru reeducarea acestuia, scopul punitiv fiind atins.
Referitor la rezolvarea antecedenţei penale a inculpatului, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, în cauză, prima instanţă a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017, în pedepse componente, pe care le-a repus în individualitatea lor (pedeapsa de 8 luni închisoare şi pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015), deşi practica şi doctrina sunt constante în a aprecia această pedeapsă ca o pedeapsă indivizibilă, ea nefiind rezultatul unei contopiri juridice, ci a unui cumul aritmetic.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut că, în cauză, nu se pot aplica prin analogie dispoziţiile art. 43 alin. (2) din C. pen., care se referă la pedeapsa aplicată în caz de recidivă, având în vedere că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 501 din 9 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017, cât şi fapta pentru care este cercetat în prezenta cauză, comisă la data de 9 martie 2017, sunt săvârşite în stare de pluralitate de infracţiuni faţă de fapta pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015.
Drept urmare, instanţa de apel a apreciat că se impune menţinerea pedepsei indivizibile de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017, având în vedere, în primul rând că prin aceasta s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015, iar o nouă revocare nu se mai impune cât timp nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 alin. (2) din C. pen.
În al doilea rând, având în vedere că regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni este acelaşi cu cel al concursului de infracţiuni (contopirea juridică), în baza art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., instanţa de apel a contopit pedeapsa aplicată în cauză, de 10 luni închisoare, cu pedeapsa indivizibilă de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017, rezultând o pedeapsă de 1 an şi 4 luni cu închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni şi 10 de zile (ce reprezintă 1/3 din pedeapsa de 10 luni), pedeapsa rezultantă fiind de 1 an, 7 luni şi 10 zile de închisoare, în regim de detenţie.
Curtea de Apel Bucureşti nu a dat curs solicitării inculpatului de a se dispune ca pedeapsa să fie suspendată sub supraveghere, având în vedere că prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, (definitivă la data de 2 noiembrie 2017) s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2014, executarea în regim de detenţie fiind astfel obligatorie (decizia nr. 1/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite), cu atât mai mult cu cât în antecedenţa penală a inculpatului s-a mai adăugat o pedeapsă. În plus, Curtea de Apel Bucureşti, considerând pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare indivizibilă, a constatat că nu este îndeplinită nici condiţia prevăzută de art. 91 alin. (1) lit. b) din C. pen., conform căreia nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă inculpatul a mai fost anterior condamnat la o pedeapsă mai mare de 1 an închisoare.
În ceea ce priveşte pedeapsa complementară, instanţa de apel a constatat că prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii, pedeapsă pe care a început să o execute la 3 martie 2019, dată la care a expirat termenul de supraveghere de 198 zile a liberării condiţionate dispuse prin Sentinţa penală nr. 2061 din 5 iulie 2018 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., iar nu la data de 11 iulie 2018, dată la care a fost liberat condiţionat.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 45 alin. (4) din C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsa complementară aplicată prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 02 noiembrie 2017, partea executată, de la data de 3 martie 2019 la zi.
În raport de considerentele menţionate anterior, prin decizia penală nr. 653/A din data de 8 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi apelantul inculpat A. împotriva Sentinţei penale nr. 449 din 27 iunie 2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată cu privire la inculpatul A. şi, în rejudecare, a fost descontopită pedeapsa intermediară rezultantă de 1 an şi 20 zile de închisoare şi cea finală rezultantă de 1 an, 8 luni şi 20 zile închisoare aplicate prin sentinţa penală apelată în pedepsele componente de 10 luni închisoare aplicată în cauză şi de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală cu nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017.
Au fost înlăturate din sentinţa penală apelată dispoziţiile prin care, în baza art. 15 alin. (2) din Legea 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015.
Au fost înlăturate din sentinţa penală apelată dispoziţiile prin care s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.
În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată în cauză, de 10 luni închisoare, cu pedeapsa indivizibilă de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 02 noiembrie 2017, rezultând o pedeapsă cu închisoarea de 1 an şi 4 luni, la care s-a adăugat un spor de 3 luni şi 10 de zile (ce reprezintă 1/3 din pedeapsa de 10 luni), pedeapsa rezultantă fiind de 1 an, 7 luni şi 10 zile de închisoare, în regim de detenţie.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală de 1 an 7 luni şi 10 de zile închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 45 alin. (4) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa complementară partea deja executată de la data de 3 martie 2019 la zi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii din Sentinţa penală nr. 449 din 27 iunie 2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Împotriva deciziei penale nr. 653/A din data de 8 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2018, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Invocând cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că instanţa de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă nelegală, ca urmare a greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 39 din C. pen. cu referire la art. 44 alin. (1) din C. pen., care reglementează regimul sancţionator al pluralităţii intermediare.
Prin motivele formulate, s-a arătat că prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015, definitivă la 18 mai 2015, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 8 luni închisoare, executarea acesteia fiind suspendată condiţionat, conform dispoziţiilor art. 81 - 82 din C. pen. din 1969, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani şi 8 luni. De asemenea, prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă la 2 noiembrie 2017, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 8 luni închisoare, fiind revocată suspendarea condiţionată anterior dispusă şi stabilindu-se, prin aplicarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012, pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare, în regim privativ de libertate. Executarea pedepsei a început la data de 3 noiembrie 2017, iar la data de 11 iulie 2018 inculpatul a fost liberat condiţionat, restul de pedeapsă rămas de executat fiind de 198 de zile.
S-a arătat că infracţiunea în raport de care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 10 luni închisoare a fost comisă la data de 9 martie 2017, aşadar după condamnarea acestuia prin Sentinţa penală nr. 285/28 aprilie 2015 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi înainte de condamnarea pentru fapta ce a făcut obiectul Dosarului penal nr. x/2017 (în care a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1). Această faptă a fost comisă şi, totodată, descoperită înainte de împlinirea termenului de încercare de 2 ani şi 8 luni, motiv pentru care s-a considerat că, în raport de această din urmă condamnare, sunt incidente dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, care au în cauză un regim derogatoriu de la regimul aplicabil pluralităţii intermediare.
Deşi instanţa de apel a reţinut că pedeapsa stabilită prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă la 2 noiembrie 2017, are un caracter indivizibil, întrucât nu este rezultatul unei contopiri juridice, ci al unui cumul aritmetic, în cauză acest caracter nu subzistă întrucât ambele infracţiuni - cea pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta cauză şi cea pentru care s-a dispus condamnarea prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - sunt concurente şi, totodată, au fost comise în termenul de încercare de 2 ani şi 8 luni.
În aceste condiţii, s-a apreciat că neaplicarea acestor dispoziţii derogatorii duce la stabilirea unei pedepse rezultante nelegale, întrucât, sub aspectul mecanismului de stabilire a pedepsei, nu sunt incidente dispoziţiile art. 44 alin. (2) raportat la art. 39 C din C. pen. în raport de infracţiunea ce face obiectul prezentei cauze şi condamnarea dispusă prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă la 18 mai 2015.
Astfel, stabilirea pedepsei rezultante prin neaplicarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 face ca pedeapsa rezultantă stabilită de către instanţa de apel (1 an, 7 luni şi 10 zile) să fie nelegală, fiind astfel incident cazul de recurs în casaţie prev. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
Raportat la nelegalitatea pedepsei aplicate, s-a considerat că, pentru a se pronunţa o pedeapsă ale cărei limite să fie legale, se impunea să se aprecieze în concret pluralitatea de infracţiuni incidentă, printr-o analiză individuală a raportului dintre fapta dedusă judecăţii şi fiecare dintre faptele pentru care se pronunţase deja o soluţie de condamnare.
În cauză, infracţiunea comisă de inculpat la data de 9 martie 2017 este în stare de concurs cu cea pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi, totodată, a fost comisă în timpul termenului de încercare a suspendării condiţionate dispuse prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Deşi în raport de această condamnare se constată existenţa pluralităţii intermediare, totuşi, având în vedere că s-a dispus suspendarea condiţionată raportat la dispoziţiile din C. pen. din 1969, Ministerul Public a apreciat că revocarea acesteia, precum şi modul de stabilire a pedepsei urmează regulile impuse de legislaţia penală anterioară, fără a se putea aplica dispoziţiile art. 44 alin. (2) din C. pen.
În aceste condiţii, pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti nu are un caracter indivizibil, din moment ce în raport de fapta ce face obiectul prezentei cauze se impunea, de asemenea, revocarea suspendării condiţionate.
Mai mult, s-a susţinut că deşi în motivarea deciziei atacate s-a reţinut şi faptul că nu se pot aplica prin analogie dispoziţiile art. 43 alin. (2) din C. pen., întrucât s-a dispus condamnarea la o pedeapsă mai mică de 1 an, respectiv 8 luni, totuşi acest raţionament este contrar dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012, incidente în cauză, care prevăd că regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969. În acest sens, s-a făcut trimitere la Deciziile nr. 13/2015 şi nr. 12/2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
S-a apreciat că instanţa de fond, sub aspectul pedepsei principale intermediare şi a celei rezultante, a aplicat o pedeapsă legală. În acest sens, s-a arătat că, după ce în mod corect a constatat că fapta ce face obiectul cauzei este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 şi, totodată, că este în stare de pluralitate intermediară în raport de fapta pentru care s-a dispus condamnarea prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015, instanţa de fond a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei dispusă prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015, a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017, iar în baza art. 38 alin. (1) din C. pen., 40 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 44 din C. pen. a contopit pedeapsa aplicată în cauză, de 10 luni închisoare, cu pedeapsa de 8 luni închisoare şi a aplicat pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 2 luni şi 20 de zile (ce reprezintă 1/3 din totalul celeilalte pedepse), pedeapsa rezultantă intermediară fiind 1 an şi 20 zile de închisoare, iar în final, în baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 din C. pen. din 1969, a dispus executarea, pe lângă aceasta, în întregime, a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015, rezultând astfel pedeapsa rezultantă de 1 an, 8 luni şi 20 de zile închisoare.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea în parte a Deciziei penale nr. 635 din 8 iulie 2020 şi, în rejudecare, să fie înlăturate dispoziţiile instanţei de apel privind modificarea pedepsei principale rezultante aplicate prin Sentinţa penală nr. 449 din 27 iunie 2019, instanţa de fond stabilind, prin mecanismul expus anterior, în mod legal, pedeapsa principală rezultantă, respectiv 1 an, 8 luni şi 20 de zile închisoare.
Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 24 noiembrie 2020, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casaţie.
Instanţa a reţinut că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac ce urmăreşte verificarea legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de către curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel. Scopul acestei căi extraordinare de atac constă în respectarea principiului legalităţii, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfăşoare în conformitate cu dispoziţiile legale.
Pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casaţie trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele prev. de art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen., respectiv cerinţe legate de natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părţii ce o exercită, precum şi condiţii de formă şi fond.
S-a constatat că decizia atacată face parte din categoria celor ce pot fi supuse recursului în casaţie, fiind îndeplinită cerinţa prev. de art. 434 din C. proc. pen.. Totodată, s-a constatat că cererea de recurs în casaţie este formulată în termenul legal, în scris, în cuprinsul ei fiind menţionate numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte, hotărârea ce se atacă, semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie, fiind îndeplinite exigenţele art. 435, art. 436 şi art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen.
În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte a observat că, în cererea de recurs în casaţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., apreciind că instanţa de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă nelegală, ca urmare a greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 39 C. pen. cu referire la art. 44 alin. (1) C. pen., care reglementează regimul sancţionator al pluralităţii intermediare.
Recursul în casaţie nu presupune, aşadar, o reindividualizare a sancţiunilor, ci o restabilire a pedepsei rezultante în raport cu un criteriu legal.
Întrucât criticile invocate nu presupun chestiuni de apreciere privind individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare, ci vizează strict un calcul matematic prin raportate la dispoziţiile incidente care reglementează regimul sancţionator al pluralităţii intermediare, s-a apreciat că problema de drept vizată prin demersul judiciar iniţiat de Ministerul Public se circumscrie dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., ceea ce face ca cererea de recurs în casaţie să fie admisibilă.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casaţie este fondat.
Conform dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Acest caz de casare este incident şi în ipoteza unei nelegalităţi privind mecanismul de aplicare a tratamentului sancţionator. Astfel, conform jurisprudenţei instanţei supreme, "din perspectiva cazului de casare analizat, problematica conformităţii unei pedepse cu limitele prevăzute de lege nu trebuie limitată la aspectul particular al felului ori limitelor speciale ale pedepsei principale. Aceasta deoarece, în procesul penal, pedeapsa nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depăşirea cerinţelor normative proprii ale unui anumit mod de executare. Încălcarea dispoziţiilor legale relative la aceste din urmă elemente plasează regimul sancţionator şi, implicit, pedeapsa aplicată în afara limitelor determinate de legiuitor şi justifică intervenţia instanţei de casaţie. (...) incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. în speţă are, în principal, efecte în planul greşitei revocări a suspendării sub supraveghere şi determinării eronate a pedepsei executabile. În secundar, dar indisociabil de problematica legalităţii regimului sancţionator, greşita revocare a suspendării sub supraveghere are urmări juridice şi asupra tipului de pluralitate infracţională incidentă în speţă şi, implicit, a tratamentului sancţionator adecvat." (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 370/RC/2017).
În cauză, în baza art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 44 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, în stare de pluralitate intermediară, fapta fiind săvârşită la data de 09 martie 2017.
Anterior săvârşirii acestei infracţiuni, prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015, în temeiul art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere. În temeiul art. 81 din C. pen. din 1969, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 8 luni, calculat potrivit dispoziţiilor art. 82 din C. pen. din 1969.
Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017, în baza art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 44 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.
În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969, a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015.
În temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015, care s-a adăugat pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, în regim de detenţie.
În ceea ce priveşte dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., "(1) Măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a C. pen.. (2) Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969."
Dispoziţiile art. 83 din C. pen. din 1969 reglementează revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni. Conform alin. (1) al art. 83 din C. pen. din 1969, "Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune."
Conform prevederilor art. 38 din C. pen. actual, "(1) Există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni."
Potrivit dispoziţiilor art. 44 din C. pen., "(1) Există pluralitate intermediară de infracţiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare şi până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă. (2) În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracţiune şi pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni."
Deopotrivă, instanţa are în vedere şi cele statuate prin Deciziile nr. 13/2015 şi nr. 12/2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
Astfel, prin Decizia nr. 13/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit că în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din C. pen., conform Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând într-o infracţiune pentru care, potrivit C. pen. anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării care, conform art. 41 alin. (1) din C. pen., nu îndeplineşte condiţiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii şi, respectiv, o infracţiune săvârşită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea şi executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiţionate, se realizează potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. anterior.
Prin Decizia nr. 12/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit că, indiferent de felul pedepsei aplicate pentru infracţiunea săvârşită în cursul termenului de încercare, regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza art. 81 din C. pen. din 1969, ca efect al aplicării legii penale mai favorabile, printr-o Hotărâre pronunţată după 1 februarie 2014, se menţine şi după intrarea în vigoare a C. pen. actual, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, fiind cel prevăzut de C. pen. din 1969.
Înalta Curte constată că fapta din prezenta cauză, pentru care a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa 10 luni închisoare (în baza art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 44 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.), a fost săvârşită la data de 9 martie 2017, în cursul termenului de încercare de 2 ani şi 8 luni al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015.
Infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză se află în stare de pluralitate intermediară în raport cu infracţiunea pentru care a fost aplicată pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015.
Având în vedere că, în cursul termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei, inculpatul a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă, erau incidente dispoziţiile speciale privind revocarea suspendării condiţionate.
Totodată, Înalta Curte constată că infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa 10 luni închisoare se află în concurs cu cea pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017. În acest sens, se observă că fapta din prezenta cauză a fost săvârşită la data de 9 martie 2017, înainte de a fi pronunţată Sentinţa penală nr. 501/29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă la data de 2 noiembrie 2017, sentinţă prin care s-a dispus o soluţie de condamnare pentru o faptă comisă la data de 30 martie 2016.
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în mod corect, în baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969, instanţa de fond a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015.
A constatat că fapta dedusă judecăţii se află în concurs de infracţiuni cu fapta pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă la data de 2 noiembrie 2017 şi în stare de pluralitate intermediară în raport de pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015.
În baza art. 105 alin. (1) din C. pen., s-a anulat liberarea condiţionată dispusă prin Sentinţa penală nr. 2061 din data de 05 iulie 2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, privind executarea pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 (definitivă la data de 2 noiembrie 2017).
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, astfel: pedeapsa de 8 luni închisoare şi pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015 şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., 40 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 44 din C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză, de 10 luni închisoare, cu pedeapsa de 8 luni închisoare şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni şi 20 de zile (ce reprezintă 1/3 din totalul celeilalte pedepse), pedeapsa rezultantă fiind 1 an şi 20 zile de închisoare.
În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 din C. pen. din 1969, s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015, care s-a adăugat la pedeapsa de 1 an şi 20 de zile închisoare aplicată în cauză, inculpatul având de executat, în final, pedeapsa de 1 an 8 luni şi 20 de zile închisoare, în regim de detenţie.
În continuare, Înalta Curte constată că prin Decizia penală nr. 1135/C din data de 17 noiembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost admisă contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 2323 din 20 octombrie 2020, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia I Penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost desfiinţată sentinţa atacată şi, rejudecându-se cauza, a fost admisă cererea de liberare condiţionată, formulată de contestatorul condamnat. În temeiul art. 100 alin. (1) - (4) din C. pen., s-a dispus liberarea condiţionată a condamnatului A. din executarea pedepsei de 1 an, 7 luni şi 10 zile închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 449 din 27 iunie 2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 635/A din 8 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pusă în executare în baza Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 883 din 8 iulie 2020, emis de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Înalta Curte notează că prin decizia menţionată anterior s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile liberării condiţionate în cazul pedepsei închisorii prevăzute de art. 100 din C. pen.
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte va menţine liberarea condiţionată a inculpatului A. din executarea pedepsei rezultante de 1 an 8 luni şi 20 zile şi va majora corespunzător termenul de supraveghere, conform dispoziţiilor art. 100 alin. (6) din C. pen.
În raport de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) ultima teză din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 653/A din data de 8 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2018, va casa decizia penală recurată şi va menţine Sentinţa penală nr. 449 din data de 27 iunie 2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2018.
Va dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza Sentinţei penale nr. 449 din data de 27 iunie 2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2018, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 653/A din data de 8 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2018.
Va menţine liberarea condiţionată a inculpatului A. din executarea pedepsei rezultante de 1 an 8 luni şi 20 zile şi va majora corespunzător termenul de supraveghere, conform art. 100 alin. (6) din C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 160 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 653/A din data de 8 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2018.
Casează decizia penală recurată şi menţine Sentinţa penală nr. 449 din data de 27 iunie 2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2018.
Dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza sentinţei penale nr. 449 din data de 27 iunie 2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2018, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 653/A din data de 8 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2018.
Menţine liberarea condiţionată a inculpatului A. din executarea pedepsei rezultante de 1 an 8 luni şi 20 zile şi majorează corespunzător termenul de supraveghere, conform art. 100 alin. (6) din C. pen.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 9 martie 2021.
Procesat de GGC - LM