Asupra contestaţiei de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din data de 27 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 23 alin. (3) din Decizia Cadru a Consiliului U.E. din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) şi art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a luat act că predarea persoanei solicitate A. va avea loc în termen de 30 zile de la noua solicitare a autorităţilor italiene (25 februarie 2021).
În baza art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a menţinut arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A., arestată în baza mandatului de arestare în vederea predării nr. 59 EAW din data de 31 decembrie 2020, urmând ca măsura să fie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, respectiv până la 26 februarie 2021.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, la data de 26 ianuarie 2021 pe rolul instanţei, a fost înregistrată sesizarea Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Sirene nr. x/B. din 26 ianuarie 2021 prin care s-a solicitat luarea măsurilor necesare în vederea prelungirii termenului de predare a persoanei solicitate A.
În motivare s-a arătat că autorităţile italiene au transmis formularul M din 26 ianuarie 2021 prin care au informat autorităţile române că nu este posibilă realizarea misiunii de preluare a persoanei solicitate în termenul stabilit din cauza restricţiilor impuse în contextul pandemiei de Covid-19 şi a dificultăţilor privind procurarea biletelor de avion pentru zborurile România - Italia. Autorităţile italiene au solicitat prelungirea termenului de predare până la data de 25 ianuarie 2021, intenţionându-se preluarea persoanei solicitate în jurul acestei date.
S-a mai menţionat că prin Sentinţa penală nr. 251/F/31 decembrie 2020 a fost admisă predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Italia, dispunându-se arestarea în vederea predării pe o durată de 30 de zile, începând cu 31 decembrie 2020 până la 29 ianuarie 2021 inclusiv.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 113 şi 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Aceeaşi adresă a fost primită şi la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, înaintată de unitatea de parchet la data de 26 ianuarie 2021 prin Adresa nr. x/2020.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că, la data de 21 decembrie 2020, în Dosarul nr. x/2020 SIEP, un procuror din cadrul Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul din Monza, a emis un mandat european de arestare, în vederea punerii în executare a unei sentinţe penale definitive, privindu-l pe cetăţeanul român A., având la bază sentinţa pronunţată în Dosarul nr. x 643/19 de către autorităţile italiene şi prin care a fost aplicată o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3.200,00 euro amendă, sub acuzaţia comiterii a 34 de infracţiuni, prev. de art. 337, 416, 624, 625, 648 din C. pen. italian.
Mandatul european de arestare se referă astfel, la infracţiuni care sunt incriminate şi de legea penală română şi anume: constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., două infracţiuni de tâlhărie, prev. de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen., şi art. 2561 C. pen., două infracţiuni de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen. şi două infracţiuni de uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., furt calificat în formă continuată - 23 acte materiale - prev. de art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. b), d), e) şi alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen., şi art. 2561 C. pen. şi trei infracţiuni de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
Prin Adresa nr. x/2020 din data de 31 decembrie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, pentru a dispune cu privire la punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 21 decembrie 2020 de autorităţile judiciare italiene faţă de persoana solicitată A., urmărit şi care a fost reţinut prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 141 din 31 decembrie 2020, pentru 24 de ore, din data de 31 decembrie 2020 ora 09:30 până la 1 ianuarie 2021 ora 09:30.
De asemenea, sus-numitul a fost arestat provizoriu la data de 19 decembrie 2020, pe o perioadă de 15 zile, în vederea predării, în Dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza mandatului european de arestare emis la data de 18 septembrie 2018, mandat care nu mai este valabil, fiind solicitată la data de 31 decembrie 2020 aplicarea dispoziţiilor prev. de art. 105 alin. (2) din Legea nr. 302/2020, republicată şi care a fost înlocuit cu mandatul european de arestare, emis de aceleaşi autorităţi italiene, la data de 21 decembrie 2020.
Prin Sentinţa definitivă nr. 251/F/31 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admisă sesizarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (5), (6) şi art. 110 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi astfel s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 21 decembrie 2020, în Dosarul nr. x 643/19, de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Monza - Republica Italia, pe numele persoanei solicitate A.
De asemenea, s-a constatat că persoana solicitată a consimţit la predare, potrivit declaraţiei acesteia din data de 31 decembrie 2020 şi s-a luat act că persoana solicitată A., nu a renunţat la regula specialităţii.
În final, s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Republica Italia, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii iar în acest sens s-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de astăzi, 31 decembrie 2020 până la data de 29 ianuarie 2021, inclusiv.
La data de 26 ianuarie 2021, autorităţile italiene au transmis formularul M prin care au informat autorităţile române că nu este posibilă realizarea misiunii de preluare a persoanei solicitate în termenul stabilit din cauza restricţiilor impuse în contextul pandemiei de Covid-19 şi a dificultăţilor privind procurarea biletelor de avion pentru zborurile România - Italia. Autorităţile italiene au solicitat prelungirea termenului de predare, intenţionându-se preluarea persoanei solicitate în jurul datei de 25 ianuarie 2021, când vor fi organizate curse charter.
În drept, potrivit art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, predarea persoanei solicitate se realizează de Centrul de Cooperarea Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare. Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită (alin. (2)).
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 23 alin. (1) - (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI.
S-a constatat că decizia-cadru se referă la forţa majoră, noţiune interpretată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în hotărârea din 25 ianuarie 2017 (Cauza C640/15 - Tomas Vilkas) - par. 53 - 57. S-a arătat în esenţă că noţiunea de forţă majoră trebuie să fie înţeleasă în sensul de împrejurări străine celui care le invocă, neobişnuite şi imprevizibile, ale căror consecinţe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenţei manifestate. În ceea ce priveşte noţiunea de forţă majoră, în sensul art. 23 alin. (3) din decizia cadru, trebuie să se ţină seama de economia şi de finalitatea deciziei cadru în vederea interpretării şi a aplicării elementelor constitutive ale forţei majore, astfel cum rezultă ele din jurisprudenţa Curţii. În condiţiile în care articolul 23 alin. (3) din decizia cadru constituie o derogare de la regula prevăzută la art. 23 alin. (2) din decizia-cadru, noţiunea de forţă majoră trebuie să fie interpretată în mod strict. În plus, s-a subliniat că rezultă din textul articolului 23 alin. (3) din decizia cadru că existenţa unui caz de forţă majoră nu poate justifica prelungirea termenului de predare a persoanei căutate decât în măsura în care acest caz de forţă majoră implică faptul că predarea persoanei respective în termenul prevăzut este "împiedicată". Simpla împrejurare că predarea persoanei menţionate este doar îngreunată nu poate justifica, aşadar, aplicarea regulii prevăzute în prima teză a acestei dispoziţii.
Aplicând dispoziţiile legale menţionate la speţa de faţă, astfel cum au fost interpretate şi în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, s-a constatat că predarea persoanei solicitate A. nu a fost posibilă în termenul de 10 zile menţionat la art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, respectiv până pe data de 26 ianuarie 2021.
Autorităţile italiene au invocat ca şi motive pentru imposibilitatea preluării persoanei solicitate faptul că unele zboruri sunt încă anulate, iar altele sunt susceptibile de modificări ale orarului, în contextul pandemiei de Covid-19. În România este instituită starea de alertă, ultima dată fiind prelungită prin HOTĂRÂREA nr. 3 din 12 ianuarie 2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 13 ianuarie 2021, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Pe teritoriul Italiei este în vigoare starea de urgenţă până la 31 ianuarie 2012. La data de 3 decembrie 2020, Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Italiene a semnat un nou decret care se aplică în perioada 04 decembrie 2020 - 15 ianuarie 2021 - https://www.x.ro. Există însă zboruri între cele două state.
Apreciind asupra termenului scurt de 10 zile menţionat la art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 în contextul evoluţiei pandemiei de Covid-19 la nivel european, Curtea a constatat că împrejurările invocate de statul italian sunt într-adevăr străine acestuia, neobişnuite - o astfel de pandemie generalizată la nivel global afectând inclusiv legăturile aeriene dintre state (chestiune notorie deja), dar şi imprevizibile (în sensul că orarul de zbor nu putea fi anticipat), în pofida diligenţelor manifestate. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Este adevărat că s-ar putea invoca faptul că persoana solicitată ar fi putut fi preluată pe cale rutieră de exemplu, însă o asemenea modalitate impune formularea unor cereri de tranzit, astfel că procedura ar fi fost îngreunată.
Prin urmare, în cauză a fost justificată suficient imposibilitatea efectuării predării în termenul prev. de art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel că se va lua act conform art. 113 alin. (2) de noua dată convenită, predarea urmând să aibă loc în jurul datei de 25 februarie 2021 neputând fi reţinute apărările persoanei solicitate.
Analizând în continuare legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, Curtea a reţinut că, potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării, instanţa pronunţându-se prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112.
Deşi aparent menţinerea ar opera în temeiul dispoziţiilor legale doar până la luarea unei hotărâri în legătură cu predarea persoanei solicitate, totuşi conform tezei a II-a a art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în nici un caz 180 zile.
Conform art. 12 din Decizia-cadru 2002/584/JAI, atunci când o persoană este arestată pe baza unui mandat european de arestare, autoritatea judiciară de executare decide dacă persoana căutată trebuie să rămână în detenţie, în conformitate cu dreptul statului membru de executare.
În cauză temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a persoanei solicitate A., în condiţiile în care procedura de predare a fost efectuată într-un mod suficient de diligent (de la data luării măsurii arestării provizorii şi până în prezent trecând doar 24 de zile), astfel că durata detenţiei nu are caracter excesiv. Evident, durata totală a arestării persoanei solicitate nu a depăşit termenul maxim de 180 de zile, fiind respectate exigenţele art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004.
Solicitările apărării privind înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă nu pot fi primite prin raportare la exigenţele art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, Curtea apreciind că singura măsură preventivă ce poate fi dispusă după ce se decide definitiv predarea - ipoteză incidentă în cauza de faţă - fiind arestarea, chiar şi dispoziţiile art. 113 rezultând că la momentul predării efective persoana solicitată se află în stare de detenţie.
Împotriva acestei sentinţe, persoana solicitată A. a formulat contestaţie, motivele promovării căii de atac fiind susţinute de către apărătorul desemnat din oficiu.
Examinând contestaţia formulată, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:
Potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112 din aceeaşi lege.
În speţă, pe numele persoanei solicitate A. a fost emis mandatul european de arestare de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Monza - Republica Italia, în dosarul nr. x 643/19.
Ulterior, prin Sentinţa definitivă nr. 251/F/31 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 21 decembrie 2020, în Dosarul nr. x 643/19, de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Monza - Republica Italia, precum şi predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia, constatându-se că persoana solicitată a consimţit la predare.
În acest sens, s-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de astăzi, 31 decembrie 2020 până la data de 29 ianuarie 2021, inclusiv.
Prin Încheierea penală contestată, din data de 27 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, s-a menţinut măsura arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., avându-se în vedere că, prin adresa din data de 26 ianuarie 2021 a Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Sirene s-a solicitat prelungirea termenului de predare a persoanei solicitate, deoarece autorităţile italiene au informat autorităţile române că nu este posibilă realizarea misiunii de preluare a persoanei solicitate în termenul stabilit din cauza restricţiilor impuse în contextul pandemiei de Covid-19 şi a dificultăţilor privind procurarea biletelor de avion pentru zborurile România - Italia.
În acest context, se are în vedere că, potrivit art. 23 din Decizia-cadru a Consiliului U.E. din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), intitulat "Termenul pentru predarea persoanei":
"(1) Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate.
(2) Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.
(3) În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forţă majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă şi convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.
(4) În mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect şi convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.
(5) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) - (4), în cazul în care persoana se mai află în detenţie, ea este pusă în libertate".
Totodată, potrivit art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, intitulat "Predarea persoanei solicitate":
"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie de pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.
(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte".
În aplicarea acestor dispoziţii legale, Înalta Curte constată că, faţă de situaţia generată de epidemia COVID-19, autorităţile statului emitent împreună cu autorităţile române s-au aflat în imposibilitate din motive independente de voinţa acestora să realizeze predarea persoanei solicitate A., în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare ce face obiectul prezentei cauze.
În contextul crizei sanitare existente, misiunea de predare a persoanei solicitate în Italia neputând fi realizată până în prezent, în condiţiile în care o serie de restricţii sunt impuse statelor membre pentru a preveni răspândirea infecţiei cu SARS-COV-2, ceea ce îngreunează procedurile pentru predarea persoanelor faţă de care s-au emis mandate europene de arestare, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a procedat conform dispoziţiilor legale incidente în materie, care permit ca predarea să poată avea loc la o nouă dată, luându-se act că s-a convenit ca predarea persoanei solicitate A. să aibă loc în termen de 30 zile de la noua solicitare a autorităţilor italiene (25 februarie 2021), sens în care a menţinut măsura arestării provizorii în vederea predării faţă de persoana solicitată.
În ceea ce priveşte durata totală a măsurii dispuse faţă de contestator, se constată că dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 prevăd că "... durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.". Raportând aceste dispoziţii la situaţia concretă din prezenta cauză, se reţine că nu a fost depăşit termenul imperativ prevăzut de textul legal anterior menţionat.
În acest context, solicitarea contestatorului A. privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, nu poate fi primită de Înalta Curte, raportat la dispoziţiile legale ce reglementează această procedură specială. Astfel, dispoziţiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 prevăd că, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, textul de lege neacordând instanţei posibilitatea de a aprecia cu privire la aplicarea unei alte măsuri preventive, prevăzute de C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din data de 27 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din data de 27 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2021.
Procesat de GGC - LM