Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 823/13.07.2020, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Buftea, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teza a III-a C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanţei de clasare nr. 392/P/2018/din data de 17.01.2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, menţinută prin ordonanţa prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman nr. 7/II/2/2020 din data de 21.02.2020.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel petenta A., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 30.09.2020, sub nr. x/2020.
Prin Decizia penală nr. 1208/A din 09.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva încheierii nr. 823 din data de 13.07.2020 a Judecătoriei Buftea, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a arătat că, potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (71) este definitivă. Astfel, împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară respinge, ca nefondată, plângerea formulată de o persoană împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, dispuse de către procuror, nu se poate declara nicio cale de atac - apel sau contestaţie.
Împotriva acestei decizii a declarat o cale de atac intitulată "recurs" şi calificată ca apel petenta A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi primind termen pentru soluţionare la data de 30.03.2021.
Examinând apelul declarat, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Având în vedere aceste consideraţii teoretice şi raportându-le la cauza de faţă, Înalta Curte constată că decizia atacată în prezenta cauză a fost pronunţată în calea ordinară de atac a apelului şi este definitivă, neputând fi, prin urmare, supusă căii ordinare de atac a apelului.
Potrivit dispoziţiilor art. 408 C. proc. pen., apelul poate fi exercitat numai împotriva sentinţelor, care, potrivit art. 370 alin. (1) C. proc. pen., sunt hotărârile judecătoreşti prin care cauzele sunt soluţionate de prima instanţă de judecată sau prin care aceasta se dezînvesteşte fără a soluţiona cauza, şi, în cazurile expres prevăzute de lege, şi împotriva încheierilor.
Per a contrario, calea ordinară de atac a apelului nu poate fi exercitată şi împotriva deciziilor, definite prin art. 370 alin. (2) C. proc. pen. ca hotărâri judecătoreşti prin care se soluţionează apelul, recursul în casaţie şi recursul în interesul legii, acestea fiind susceptibile de contestare doar prin intermediul căilor extraordinare de atac.
Având în vedere cele anterior expuse, se constată că, în speţă, petenta a exercitat calea ordinară de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a fi supusă vreunei căi ordinare de atac; prin urmare, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta A.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta-petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 1208/A din 09.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.
Obligă apelanta-petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30 martie 2021.
GGC - CT