Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 114 alin. (1), (2) raportat la art. 58 alin. (4), (5) din Legea nr. 203/2004 republicată, s-a respins cererea formulată de către autorităţile judiciare din Franţa cu privire la predarea temporară a persoanei solicitate A..
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 1012 RON, s-a suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Prima instanţă a constatat că prin adresa nr. x înregistrată la 9 august 2021, Parchetul de pe lângă Judecătoria din Creteil a înaintat mandatul european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Paris privind pe numitul A., cetăţean român, pentru a se dispune predarea temporară a persoanei condamnate pentru o perioadă de 2 luni, începând cu data de 13 septembrie 2021. În sesizare, s-a mai menţionat că predarea temporară pe o perioadă de 2 luni a persoanei solicitate A. este necesară în vederea participării la soluţionarea apelului declarat de aceasta împotriva hotărârii de condamnare pentru comiterea infracţiunii de omor calificat în Paris, între 19 - 21 septembrie 2010 asupra persoanei B., pronunţată de Curtea cu juraţi din Paris la 13 februarie 2019, apelul urmând a fi judecat de instanţa de apel Curtea cu juraţi din Val-de-Marne la 9 şi 12 noiembrie 2021.
În cuprinsul solicitării s-a menţionat că persoana solicitată execută pe teritoriul României o pedeapsă de 25 ani închisoare pentru o infracţiune de omor comisă în condiţii similare cu cea de care este acuzat de către autorităţile franceze şi că după pronunţarea hotărârii de condamnare în primă instanţă s-a emis un nou mandat european de arestare, ataşat solicitării. S-a mai arătat că persoana solicitată va beneficia de toate garanţiile aferente dreptului la apărare şi că autorităţile franceze se obligă să predea persoana solicitată autorităţilor române la expirarea termenului stabilit sau să înainteze o cerere de prelungire care va fi supusă autorizaţiei autorităţilor competente din România.
Prim instanţă a constatat că în prezenta cauză s-a solicitat de către autorităţile judiciare franceze predarea temporară, în condiţiile art. 114 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, însă nu s-a precizat garantarea, în mod expres, a deţinerii persoanei solicitate pe teritoriul francez (deşi o astfel de menţiune a fost formulată în cererea de predare temporară admisă anterior prin încheierea din data de 08 ianuarie 2019). Ulterior, s-a constatat că, deşi s-au acordat două termene în acest sens, autorităţile franceze nu au semnat acordul scris transmis de autorităţile române privind predarea temporară a persoanei solicitate.
Curtea de apel a contactat autorităţile franceze pentru a preciza dacă sunt de acord să completeze un acord scris la care fac referire prevederile art. 114 alin. (2) raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 şi art. 24 alin. (2) din decizia cadru din anul 2002 referitoare la mandatul european de arestare, înaintându-se autorităţilor franceze un proiect de acord scris prin email, dar nu s-a primit niciun răspuns. În acest context, s-a constatat imposibilitatea stabilirii de comun acord a condiţiilor referitoare la predarea temporară a persoanei solicitate A., mai ales în condiţiile în care persoana solicitată a mai fost predată temporar în anul 2019, tot către autorităţile franceze, iar aceasta trebuie să execute pe teritoriul României o pedeapsă de 25 de ani închisoare şi pe durata unei eventuale predări temporare executarea acestei pedepse ar fi suspendată.
Totodată, prima instanţă a reţinut şi omisiunea menţionării de către autorităţile franceze a garanţiei că persoana solicitată va fi privată de libertate pe teritoriul francez pe durata predării temporare, întrucât simpla emitere a unui nou mandat european de arestare în vederea predării pe o durată determinată nu corespunde literei şi scopului urmărit de Decizia Cadru 2002/584/JAI şi nu garantează privarea de libertate a persoanei solicitate până la returnarea acesteia în România, în lipsa unui acord expres însuşit prin semnătură de către autorităţile franceze.
Prin urmare, în baza art. 114 alin. (1), (2) raportat la art. 58 alin. (4), (5) din Legea nr. 203/2004 republicată, Curtea de apel a respins cererea formulată de către autorităţile judiciare din Franţa cu privire la predarea temporară a persoanei solicitate A. pentru a participa la soluţionarea apelului declarat de aceasta împotriva hotărârii de condamnare pronunţată de Curtea cu juraţi din Paris la 13 februarie 2019.
Împotriva încheierii din 10 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, persoana solicitată A. a formulat contestaţie.
Cauza a fost înregistrată la 22 septembrie 2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind acordat termen Completului 7 la 26 octombrie 2021.
În cererea scrisă datată 15 septembrie 2021, depusă la dosar, persoana solicitată a susţinut că autorităţile române refuză să-l predea în Franţa pentru a participa la soluţionarea dosarului său, fiind privat astfel de dreptul la un proces echitabil la care să participe personal.
În dezbateri, la termenul de judecată de astăzi, persoana solicitată A., beneficiind de asistenţa juridică a unui apărător desemnat din oficiu, a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii atacate şi predarea temporară pentru o perioadă de 2 luni către autorităţile franceze.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată contestaţia ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, dispoziţiile art. 58 alin. (1) - (5) din aceeaşi lege, privind predarea amânată sau temporară în cazul extrădării, se aplică în mod corespunzător şi în situaţia persoanei solicitate.
Art. 58 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală
(1) În situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
(2) Predarea poate fi amânată atunci când:
a) se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora;
b) persoana extrădată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În acest caz, predarea se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât predarea să fie posibilă;
c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
(3) În cazul amânării predării persoanei extrădate, instanţa emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. În cazul în care persoana extrădată se află, la momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
(4) Prin excepţie de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant.
(5) Atunci când cererea prevăzută la alin. (4) este transmisă după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, predarea temporară este aprobată de preşedintele secţiei penale a curţii de apel care a soluţionat cererea de extrădare, prin încheiere motivată, dată în cameră de consiliu. La cererea preşedintelui secţiei penale a curţii de apel, organul judiciar pe rolul căruia se află cauza ori instanţa de executare transmite informaţiile solicitate.
(6) Condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate. Preluarea persoanei extrădate şi returnarea acesteia se fac de către autorităţile competente ale statului solicitant, pe teritoriul României. Cheltuielile privind preluarea şi returnarea persoanei extrădate sunt suportate de statul solicitant
Potrivit din art. 24 alin. (2) din Decizia Cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, în loc să amâne predarea, autoritatea judiciară de executare poate preda temporar statului membru emitent persoana căutată, în condiţii care urmează a fi stabilite de comun acord între autorităţile judiciare de executare şi emitentă. Acordul se face în scris, iar toate autorităţile statului membru emitent sunt obligate să respecte condiţiile acestuia.
Înalta Curte constată că faţă de persoana solicitată A. a fost emis mandatul european de arestare de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Paris pentru a se dispune predarea temporară a acesteia pentru o perioadă de 2 luni, începând cu 13 septembrie 2021. Totodată, la 2 august 2021 Procurorul Republicii de pe lângă Judecătoria Creteil a formulat o cerere de predare temporară a persoanei A., însoţită de mandatul european de arestare, tradus în limba română, precizând că procesul în apel în faţa Curţii de juraţi din Val-de-Marne va alea loc între 9 şi 12 noiembrie 2021.
Se observă că persoana solicitată A. se află în executarea pedepsei de 25 de ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2250 din 24 decembrie 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pentru care a fost emis MEPI nr. 6988 din 12 ianuarie 2016, pedeapsa urmând să expire la data de 12 iunie 2036.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prima instanţă, prin încheierea din 19 august 2021, a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Paris în vederea încheierii unui acord scris, potrivit dispoziţiilor art. 114 raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală . Prin încheierile din 26 august 2021 şi 2 septembrie 2021, Curtea de apel a revenit cu adresă către autorităţile judiciare franceze în vederea încheierii acordului scris. Având în vedere că autorităţile franceze nu au semnat acordul scris transmis de autorităţile române privind predarea temporară a persoanei solicitate, Curtea de apel, în baza art. 114 alin. (1) şi (2) raportat la art. 58 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 203/2004, republicată, a respins cererea formulată de către autorităţile judiciare din Franţa cu privire la predarea temporară a persoanei solicitate A..
În conformitate cu dispoziţiile art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, prin excepţie de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant, iar potrivit art. 112 alin. (2) din acelaşi act normativ, condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente.
Prin urmare, Înalta Curte, având în vedere poziţia exprimată de contestatorul persoană solicitată A., în sensul că doreşte să participe personal la judecarea cauzei din Franţa pentru a beneficia de un proces echitabil, prin încheierea din 12 octombrie 2021 a dispus efectuarea unei adrese către autoritatea competentă pentru a se încheia un acord cu autorităţile judiciare din Franţa referitor la predarea temporară a acestuia, potrivit dispoziţiilor art. 114 raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, .
Se constată că la 22 octombrie 2021, autorităţile franceze au transmis un e-mail, tradus în limba română din care rezultă că procesul din 9 în 12 noiembrie 2021 urmează să fie amânat, fiind avute în vedere termene de judecată din 26 în 28 ianuarie 2022, pentru când vor solicita predarea temporară a persoanei A.. Totodată, autorităţile franceze au solicitat să se indice jurisdicţia română căreia vor trebui să se adreseze cu cererea de predare temporară.
Prin urmare, având în vedere că demersul judiciar în vederea încheierii unui acord cu autorităţile judiciare din Franţa nu a fost finalizat, cu toate că şi instanţa de control judiciar a reluat cercetarea judecătorească şi a dispus efectuarea unei adrese în acest sens, se constată că soluţia primei instanţe este temeinică şi legală raportat la dispoziţiile legale în materie.
În ceea ce priveşte solicitarea procurorului adjunct al Republicii de pe lângă Judecătoria Creteil de a se indica autoritatea judiciară română căreia va trebui să se adreseze pentru cererea de predare temporară, având în vedere că pentru România, autoritatea competentă este curtea de apel care a executat mandatul european de arestare, vor fi înştiinţate autorităţile franceze pentru a se adresa cu cerere de predare temporară către Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 10 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 10 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2021.
GGC - MM