Asupra contestaţiei de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 97 din data de 30 iunie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 585 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bacău.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat contestatorul la plata a 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. x/2021, contestatorul A. a formulat o contestaţie la executare prin care a arătat că prin mai multe sentinţe penale, succesive în timp, a fost condamnat, în străinătate, la mai multe pedepse cu închisoarea.
Prin Sentinţa nr. 44 din data de 7 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2020, au fost recunoscute următoarele sentinţe penale:
- Sentinţa penală nr. 422/21.09.2015 pronunţată de Judecătoria, secţia penală nr. 6 din Granada Spania (executorie 444/2015), definitivă la data de 21.09.2015 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen.
- Sentinţa penală nr. 463/16.12.2014 pronunţată de Judecătoria, secţia Penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 137/2015), definitivă la data de 12.03.2015 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen.
- Sentinţa penală nr. 336/23.09.2013 pronunţată de Judecătoria, secţia penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 451/2013), definitivă la data de 23.09.2013 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) din C. pen.
- Sentinţa penală nr. 337/23.09.2013 pronunţată de Judecătoria, secţia penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 457/2013), definitivă la data de 23.09.2013 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) din C. pen.
- Sentinţa penală nr. 224/17.05.2012 pronunţată de Judecătoria, secţia penală nr. 1 din Granada Spania (executorie 262/2012), definitivă la data de 17.05.2012 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani şi 1 zi închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen.
Contestatorul a mai arătat că prin aceeaşi sentinţă s-a constatat că durata totală a pedepsei aplicată persoanei transferabile este de 2791 de zile închisoare (care este suma matematică a pedepselor din cele cinci sentinţe penale spaniole), din care au fost executate, până la data de 17.02.2020, un număr de 469 de zile, durata totală a pedepsei rămasă de executat (după data de 17.02.2020) fiind de 2507 zile închisoare şi s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 2507 zile închisoare şi deducerea perioadei executate de 17.02.2020 la zi.
Ulterior recunoaşterii sentinţelor penale, a arătat că a fost transferat în România.
Apoi, a arătat că de la momentul transferării sale în România şi până în prezent, întrucât nu s-a stabilit şi nu i s-a comunicat ce pedeapsa anume mai are de executat conform legii române a înţeles să solicite contopirea pedepselor stabilite în sarcina sa prin sentinţele penale recunoscute de statul român, aplicarea legii penale române cele mai favorabile, deducerea, din pedeapsa rezultantă, atât a perioadei de 469 zile (executate până la data de 17.02.2020), cât şi a perioadei de timp cuprinse între 17.02.2020 şi până la data rămânerii definitive a sentinţei ce va fi pronunţată în prezenta cauză, precum şi stabilirea perioadei de pedeapsă cu închisoarea pe care o mai am de executat.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 44 din data de 07.05.2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Neamţ în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, au fost recunoscute: Sentinţa penală nr. 422/21.09.2015 pronunţată de Judecătoria, secţia penală nr. 6 din Granada Spania (executorie 444/2015), definitivă la data de 21.09.2015 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen. Sentinţa penală nr. 463/16.12.2014 pronunţată de Judecătoria, secţia Penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 137/2015), definitivă la data de 12.03.2015 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen. Sentinţa penală nr. 336/23.09.2013 pronunţată de Judecătoria, secţia penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 451/2013), definitivă la data de 23.09.2013 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) din C. pen. Sentinţa penală nr. 337/23.09.2013 pronunţată de Judecătoria, secţia penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 457/2013), definitivă la data de 23.09.2013 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) din C. pen. Sentinţa penală nr. 224/17.05.2012 pronunţată de Judecătoria, secţia penală nr. 1 din Granada Spania (executorie 262/2012), definitivă la data de 17.05.2012 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani şi 1 zi închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 2507 zile închisoare.
În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus perioada executată de la data de 17 februarie 2020 la zi.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Curtea, a reţinut că, pentru a dispune astfel, prima instanţă a arătat că este îndeplinită condiţia prevăzută în art. 3 parag. 1 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, rezultă următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 422/21.09.2015 pronunţată de Judecătoria, secţia penală nr. 6 din Granada Spania (executorie 444/2015), definitivă la data de 21.09.2015 persoana transferabilă A., a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt prin efracţie în casă locuită prev. de art. 237, 238.2 a şi 240 din C. pen. spaniol. În fapt, prin sentinţa de condamnare s-a reţinut că, în data de 06.01.2011, între orele 20:00 - 22:00, A., cu scopul de a obţine un beneficiu ilegal, a mers pe strada x din Baza şi după ce a rupt jaluzeaua de la una dintre ferestrele locuinţei numitului B. a intrat şi a sustras 8 inele din aur, 6 pereche de cercei din aur, 3 brăţări din aur, 5 lănţişoare din aur, 5 medalioane, un ceas marca x, 2 perechi de ochelari de soare, mai multe parfumuri, o cameră foto digitală marca x, un televizor cu diagonala 22 marca x, un laptop marca x, un laptop marca x, o video consolă x, o cameră video digitală şi 2 perechi de ochelari, bunuri în valoare de 5879.46 euro, diverse obiecte de gablonţuri şi 800 euro în numerar, cauzând daune în valoare de 180 de euro; la percheziţia efectuată de poliţia naţională în locuinţa situată la adresa x din Baza au fost recuperate o brăţară din argint, o pereche de cercei din argint, trei coliere gablonţuri, un ac argintat, un cercel verde gablonţ, un inel gablonţ cu pietre albe, un MP4 cu căşti, un parfum x şi altul x.
Prin Sentinţa penală nr. 463/16.12.2014 pronunţată de Judecătoria, secţia penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 137/2015), definitivă la data de 12.03.2015 persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt prin efracţie în casă locuită prev. de art. 237, 238.2 a şi 241 din C. pen. spaniol. În fapt, prin sentinţa de condamnare s-a reţinut că, în data de 06.01.2011 A., acţionând cu scopul de a obţine un beneficiu ilegal, după ce a forţat cu o rangă uşa de la intrarea în locuinţa situată pe str. x de la Torre din Baza (Granada), profitând că proprietarii erau absenţi, a intrat şi a sustras bijuterii, parfumuri, o cameră video şi o cameră foto, bunuri a cărora valoare a fost stabilită prin expertiză la suma de 936,15 euro; în dimineaţa zilei de 11.01.2011, funcţionari de la poliţia naţională au găsit în interiorul maşinii ..., care în acel moment era ocupată de A. şi C., între alte obiecte, 4 mănuşi de latex, 2 răngi tip picior de capră metalice şi 2 cagule; cu ocazia percheziţiei la domiciliul celor doi, 3 din localitatea Baza au fost ridicate, printre alte obiecte şi parfumurile furate în zilele anterioare.
Prin Sentinţa penală nr. 336/23.09.2013 pronunţată de Judecătoria, secţia penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 451/2013), definitivă la data de 23.09.2013 persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire prev. de art. 298 din C. pen. spaniol. În fapt, prin sentinţa de condamnare s-a reţinut că, o persoană neidentificată, în intervalul 21 - 22.08.2010, a forţat cu un obiect uşa metalică de acces, a smuls tocul şi a intrat astfel în imobilul situat în Cortes de Baza şi după ce a căutat în mai multe camere a furat un număr considerabil de bijuterii; la data de 11.01.2011, A. şi C. au fost surprinşi într-o maşină cu nr. de înmatriculare x în care circulau împreună şi în care au fost găsite obiecte precum cagule, două răngi tip "picior de capră" şi alte obiecte care ar putea avea legătură cu faptele anterioare, iar cu ocazia percheziţiei efectuate ulterior la domiciliul lui C., au fost descoperite unele bijuterii sustrase din casa respectivă, pe care ambii le-au ascuns pentru a obţine un beneficiu din vânzarea lor, ştiind de provenienţa lor legală.
Prin Sentinţa penală nr. 337/23.09.2013 pronunţată de Judecătoria, secţia penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 457/2013), definitivă la data de 23.09.2013 persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire prev. de art. 298 din C. pen. spaniol.
În fapt, prin sentinţa de condamnare s-au reţinut că, după ce în data de 06.09.2010, între orele 21:00 - 24:00, persoane necunoscute s-au pus de acord şi cu scopul de a obţine un beneficiu ilegal, au mers în zona Camino de las Cuatro Piedras din Baza unde, după ce au forţat o fereastră culisantă, au intrat în locuinţa lui D. de unde au sustras mai multe brăţări, cercei, brăţări din aur, două lănţişoare din aur, un cordon din aur, un colier din aur, o cameră video, o geacă din piele şi un laptop, în valoare de 4383,96 euro, cauzând daune în valoare de 615.05 euro şi 500 de euro în numerar, la data de 11.01.2012 au fost găsite la domiciliul numiţilor A. şi C., ambii cu antecedente penale, o brăţară pe care o păstrau pentru a o vinde ilegal, ştiind că fusese sustrasă din casa lui D.
Prin Sentinţa penală nr. 224/17.05.2012 pronunţată de Judecătoria, secţia penală nr. 1 din Granada Spania (executorie 262/2012), definitivă la data de 17.05.2012 persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani şi 1 zi închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt prin efracţie în casă locuită prev. de art. 237, 238.2 a şi 241 din C. pen. spaniol. În fapt, prin sentinţa de condamnare s-a reţinut că, în data de 10.01.2011, între orele 16:00 - 19:00, acţionând cu scopul de a obţine un beneficiu ilegal, după ce a sărit gardul împrejmuitor, a forţat fereastra cauzând daune de 60 de euro şi a intrat astfel în casa de vară situată în zona numită "Lomo de los Parrenos", din localitatea Baza, de unde a sustras numeroase bijuterii din aur, două ceasuri, 2 perechi de ochelari de soare, cinci telefoane, o cameră foto şi una video, un laptop, o şa, două jamboane şi trei bidoane cu ulei, bunuri a căror valoare a fost stabilită prin expertiză la suma de 7.902,55 euro; o parte din bijuteriile sustrase au fost înmânate de acuzat iubitei lui care, în ziua următoare furtului a mers la un magazin de vânzare-cumpărare aur situat în localitatea Baza şi, ştiind de provenienţa ilegală, le-a vândut pentru suma de 360 de euro.
Având în vedere cele expuse mai sus instanţa a constatat că este îndeplinită condiţia prevăzută în art. 3 paragraf lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi Decizia-cadru 2008-2009/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală şi art. 155 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Referitor la situaţia executării pedepsei, Curtea a constatat că durata totală a pedepsei aplicată persoanei transferabile este de 2791 de zile închisoare, din care au fost executate 469 de zile până la data de 17.02.2020, durata totală a pedepsei rămasă de executat fiind 2507 zile închisoare.
Examinând materialul cauzei Curtea a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzută în art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 3 parag. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reţinute în sarcina numitului având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., care se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi infracţiunii de tăinuire care se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 sau amendă.
În consecinţă, s-a constatat că este îndeplinită condiţia prevăzută în art. 3 parag. 1 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 155 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit căruia fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil.
În cauză, persoana transferabilă a consimţit la transferarea sa într-un penitenciar din România, fiind îndeplinită condiţia prevăzută în art. 155 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În consecinţă, Curtea a constatat îndeplinirea condiţiilor pentru recunoaştere şi a condiţiilor pentru transfer prevăzute în art. 155 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Astfel, având în vedere că România şi-a asumat printr-un tratat internaţional la care este parte obligaţia recunoaşterii hotărârii penale pronunţare în străinătate (Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 fiind ratificată prin Legea nr. 76 din 12 iulie 1996) dar a şi implementat în mod direct Decizia -cadru 2008-2009/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală, persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, pedeapsa aplicată nu a fost pronunţată pentru o infracţiune politică sau militară, hotărârile pronunţate în străinătate respectă ordinea publică a statului român şi produc efecte juridice în România, de asemenea, nu există date cu privire la pronunţarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleaşi fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat, care a fost recunoscută în România, Curtea a dispus recunoaşterea sentinţelor penale solicitate.
De asemenea, având în vedere că persoana condamnată este cetăţean român, hotărârile pronunţate în străinătate sunt definitive, la data primirii cererii de transfer, condamnatul are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei potrivit art. 152 lit. i) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar faptele care au atras condamnarea constituie infracţiuni potrivit legi române, Curtea a dispus transferul persoanei condamnate într-un penitenciar din România.
Sentinţa penală menţionată a rămas definitivă prin respingerea apelului formulat de A., ca nefondat, prin Decizia penală nr. 194/A din data de 28.07.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Curtea a constatat că motivele invocate de contestator vizează, în fapt, mai multe nemulţumiri legate de fondul soluţionării cauzei referitoare la recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele spaniole şi la executarea pedepselor la care A. a fost condamnat. Or, hotărârea menţionată a rămas definitivă şi, astfel, a intrat în autoritate de lucru judecat în toate componentele sale.
Pe cale de consecinţă, instanţa a considerat că motivele invocate nu priveşte un caz ivit în cursul executării, ci mai multe care vizează judecarea pe fond a cauzei. Natura juridică a contestaţiei la executare, precum şi interpretarea sistematică a prevederilor art. 585 din C. proc. pen., conduc instanţa la concluzia că cererea lui A. referitoare la sancţionarea pluralităţii de infracţiuni nu ar putea constitui motiv de contestaţie la executare, în condiţiile în care acesta are de executat o singură pedeapsă recunoscută şi dată spre executare de instanţa penală română.
Împotriva Sentinţei penale nr. 97 din data de 30 iunie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat contestaţie condamnatul A.
În susţinerea căii de atac, în esenţă a solicitat contopirea pedepselor ce i-au fost aplicate prin sentinţele penale succesive pronunţate de instanţele străine şi recunoscute de autorităţile judiciare române, aplicarea legii penale române mai favorabile, deducerea, din perioada totală a pedepsei rezultate în urma cumulării, atât a perioadei de 469 zile (executate până la data de 17.02.2020), cât şi a perioadei de timp cuprinse între 17.02.2020 şi până la data rămânerii definitive a sentinţei ce va fi pronunţată în prezenta cauză şi stabilirea perioadei de pedeapsă cu închisoarea pe care o mai are de executat.
Analizând hotărârea contestată, în raport cu motivele formulate de contestatorul condamnat A. şi cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.
În cauză, prin Sentinţa penală nr. 44 din data de 07.05.2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Neamţ în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, au fost recunoscute: Sentinţa penală nr. 422/21.09.2015 pronunţată de Judecătoria, secţia Penală nr. 6 din Granada Spania (executorie 444/2015), definitivă la data de 21.09.2015 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen. Sentinţa penală nr. 463/16.12.2014 pronunţată de Judecătoria, secţia Penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 137/2015), definitivă la data de 12.03.2015 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen. Sentinţa penală nr. 336/23.09.2013 pronunţată de Judecătoria, secţia penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 451/2013), definitivă la data de 23.09.2013 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) din C. pen. Sentinţa penală nr. 337/23.09.2013 pronunţată de Judecătoria, secţia penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 457/2013), definitivă la data de 23.09.2013 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) din C. pen. Sentinţa penală nr. 224/17.05.2012 pronunţată de Judecătoria, secţia penală nr. 1 din Granada Spania (executorie 262/2012), definitivă la data de 17.05.2012 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani şi 1 zi închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen.
Prin contestaţia la executare formulată, contestatorul aduce critici referitor la contopirea pedepselor ce i-au fost aplicate prin sentinţele penale succesive pronunţate de instanţele străine şi recunoscute de autorităţile judiciare române, aplicarea legii penale române mai favorabile, deducerea, din perioada totală a pedepsei rezultate în urma cumulării, atât a perioadei de 469 zile (executate până la data de 17.02.2020), cât şi a perioadei de timp cuprinse între 17.02.2020 şi până la data rămânerii definitive a sentinţei ce va fi pronunţată în prezenta cauză şi stabilirea perioadei de pedeapsă cu închisoarea pe care o mai are de executat.
Înalta Curte constată că aceste critici puteau fi formulate doar în cursul judecării fondului cauzei, în primă instanţă sau prin exercitarea căii de atac a apelului, neputând face obiectul contestaţiei la executare.
Astfel cum s-a menţionat anterior, contestaţia la executare poate fi formulată în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, fără a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanţe la momentul soluţionării cauzei.
Drept urmare, aspectele invocate de contestatorul A. reprezintă chestiuni de fond, care au intrat în puterea lucrului judecat prin rămânerea definitivă a Sentinţei penale nr. 44 din data de 7 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2020, la data de 28.07.2020 prin respingerea apelului formulat de A. ca nefondat, prin Decizia penală nr. 194/A din a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În cazul concursului de infracţiuni, dispoziţiile art. 39 alin. (1) din C. proc. pen. au ca premisă esenţială existenţa mai multor pedepse individuale şi executabile, or, în cauză, Curtea de Apel Bacău i-a dat spre executare, cu caracter definitiv, pedeapsa de 2507 zile închisoare, din care a dedus perioadele pe care le-a considerat executate.
În acord cu instanţa de executare se constată că nu se poate reanaliza hotărârea prin care s-au recunoscut hotărârile judecătoreşti spaniole şi s-a dat spre executare pedeapsa de 2507 zile închisoare, cu luarea în considerare a pluralităţii de infracţiuni şi, eventual, reducerea duratei pedepsei prin deduceri suplimentare, fără a analiza însăşi modalitatea în care instanţa română a făcut aplicarea acestor instituţii de drept penal şi fără a încălca autoritatea de lucru judecat.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 97 din data de 30 iunie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform prevederilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 97 din data de 30 iunie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 noiembrie 2021.
GGC - NN