Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 292/DL din 29 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019(2284/2019) a fost respinsă, ca inadmisibilă contestaţia formulată de către contestatorii A., B. şi C. împotriva încheierii din data de 07.08.2019 a Tribunalului Ialomiţa.
În baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (4) şi (6) din C. proc. pen.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că prin încheierea din data de 07.08.2019, Tribunalul Ialomiţa, în baza art. 250 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de petenţii A., B. şi C. împotriva Ordonanţei nr. 40/D/P/2018 din 31.05.2019 emisă de Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, DIICOT - Biroul Teritorial Ialomiţa.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 10.06.2019 a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Ialomiţa sub nr. x/2019, contestaţia formulată de petenţii A., B. şi C. împotriva Ordonanţei nr. 40/D/P/2018 din data de 31.05.2019 dispusă în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Ialomiţa de instituire a măsurii sechestrului asigurator.
În motivarea contestaţiei se arată că sunt de acord cu confiscarea numai a sumelor de bani nu şi a autovehiculelor, iar o parte din bunuri aparţin unor terţe persoane.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 250 din C. proc. pen.
Pentru soluţionarea cauzei s-a dispus ataşarea Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Ialomiţa.
Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut următoarele:
În cauză se efectuează urmărirea penală faţă de D., E., F., G., B., H., B., care au calitatea de inculpaţi, în cauză, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. şi colectare, deţinere, producere, transport, preluare, depozitare, predare, desfacere şi vânzarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.
Cu prilejul percheziţiilor domiciliare efectuate în cauză au fost ridicate următoarele sume de bani şi autoturisme, după cum urmează:
1. Din posesia inculpatului D.: sumele de 8.200 dolari SUA, 80 euro şi 124513 RON, o autoutilitară marca x, serie şasiu x cu nr. de înmatriculare x, un autoturism marca x, serie şasiu x, cu nr. de înmatriculare x, autoutilitară marca x, serie şasiu x, cu nr. de înmatriculare x, un autoturism marca x, serie şasiu x, cu nr. de înmatriculare x, o autoutilitară marca x, serie şasiu x, cu nr. de înmatriculare x, autoutilitară marca x, serie şasiu x, nr. de înmatriculare x.
2. Din posesia inculpatului E.: un autoturism marca x, serie şasiu x, cu nr. de înmatriculare x, un autoturism marca x, seria şasiu x, cu nr. de înmatriculare x.
3. Din posesia inculpatului G.: sumele de 18.7950 RON, 650 de euro şi 2.800 dolari SUA, un autoturism marca x, serie şasiu x, cu nr. de înmatriculare x, un autoturism marca x, serie şasiu x, cu nr. de înmatriculare x.
4. Din posesia inculpatului F.: suma de 5.600 euro, autoturism marca x, serie şasiu x, nr. de înmatriculare x.
5. Din posesia inculpatului B.: suma de 394 RON, un autoturism marca x, Serie şasiu x, cu nr. x.
6. Din posesia inculpaţilor H. ŞI B.: sume de: 71.650 lire, 27.900 euro şi 10.900 RON, un x, serie şasiu x, cu nr. de înmatriculare C. pen. 54 FNA, un x, serie şasiu x, cu nr. de înmatriculare x, un tractor UNIVERSAL 453, serie şasiu x, cu nr. de înregistrare SV Dorneşti x.
În raport cu circumstanţele cauzei, procurorul a dispus prin ordonanţa nr. 40 din data de 31.05.2019 măsuri asiguratorii, pentru a evita ascunderea, distrugerea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau extinse ori care pot servi la garantarea executării cheltuielilor judiciare.
Prin Adresa nr. x/30.05.2019 Direcţia Regională Vamală Iaşi a comunicat faptul că valoarea prejudiciului pentru 9.000 litri motorină, 156 kg tutun umed, 2.300 pachete ţigarete fără timbru fiscal şi 114 pachete ţigarete fără timbru fiscal este de 139.599 RON.
Pe baza probatoriului administrat în cauză până la acest moment procesual, procurorul a identificat următoarele bunuri ridicate de la inculpaţi, cu privire la care s-au aplicat măsuri asiguratorii:
1. Inculpatului D., CNP x: sumele de 8.200 dolari SUA, 80 euro şi 124.513 RON, o autoutilitară marca x, serie şasiu x cu nr. de înmatriculare x, un autoturism marca x, serie şasiu x, cu nr. de înmatriculare x, autoutilitară marca x, serie şasiu x, cu nr. de înmatriculare x, un autoturism marca x, serie şasiu x, cu nr. de înmatriculare x, o autoutilitară marca x, serie şasiu x, cu nr. de înmatriculare x, autoutilitară marca x, serie şasiu x, nr. de înmatriculare x.
2. Inculpatului E., CNP x: un autoturism marca x, serie şasiu x, cu nr. de înmatriculare x, un autoturism marca x, seria şasiu x, cu nr. de înmatriculare x.
3. Inculpatului G., CNP x: sumele de 187.950 RON, 650 de euro şi 2.800 dolari SUA, un autoturism marca x, serie şasiu x, cu nr. de înmatriculare x, un autoturism marca x, serie şasiu x, cu nr. de înmatriculare x.
4. Inculpatului F., CNP x: suma de 5.600 euro, autoturism marca x, serie şasiu x, nr. de înmatriculare x.
5. Inculpatului B., CNP x: suma de 394 RON, un autoturism marca x, Serie şasiu x, cu nr. x.
6. Inculpatului B., CNP x: sume de: 71.650 lire, 27.900 euro şi 10.900 RON, un x, serie şasiu x, cu nr. de înmatriculare x, un tractor, serie şasiu x, cu nr. de înregistrare x.
7. Inculpatului H., CNP x: un x, serie şasiu x, cu nr. de înmatriculare C. pen. 54 FNA.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi, examinând dispoziţiile legale în materie a reţinut că dispunerea unei măsuri asigurătorii se face pe baza analizei valorilor implicate în cauză, valorii prejudiciului, bonitatea suspectului sau inculpatului, valoarea patrimoniului de care acesta dispune.
Potrivit art. 249 din C. proc. pen. stabilesc că pot fi sechestrate bunurile suspectului sau inculpatului - pentru garantarea executării amenzii, în vederea confiscării speciale sau extinse, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare; bunurile persoanei responsabile civilmente - în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare; bunurile aflate în proprietatea sau posesia unei terţe persoane - în vederea confiscării speciale sau a confiscării extinse.
Măsurile asigurătorii au un caracter provizoriu, având rolul de a preveni distrugerea sau înstrăinarea bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare, sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească definitivă.
La finalizarea procesului penal, instanţa trebuie să se pronunţe asupra bunurilor pe care le-a sechestrat, fie dispune confiscarea acestora, fie dispune ridicarea sechestrului.
Aşadar, din interpretarea dispoziţiilor legale în materie reiese că pot fi confiscate nu numai bunurile suspectului/inculpatului şi al părţii responsabile civilmente, ci şi bunurile aflate în proprietatea sau posesia unei terţe persoane, în vederea confiscării speciale sau a confiscării extinse.
În cauză, procurorul a dispus prin ordonanţă măsura sechestrului asigurător, din oficiu, oferind în motivarea ordonanţei explicaţiile necesare asupra necesităţii şi întinderii măsurii.
Sub acest aspect, din considerentele organului de cercetare penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut: valoarea mare a prejudiciului la această dată, modalitatea de săvârşire a faptelor, măsura asiguratorie se ia în vederea recuperării prejudiciului adus bugetului de stat şi luării măsurii confiscării extinse în condiţiile art. 1121 alin. (3) din C. pen., procurorul are în vedere şi legislaţia specială care reglementează cazurile în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.
În cauza dedusă judecăţii, prin ordonanţa contestată s-a instituit sechestrul asigurator asupra unor bunuri aparţinând contestatorilor inculpaţi identificaţi la pct. I din ordonanţă.
În acest fel, în opinia judecătorului de drepturi şi libertăţi sunt respectate dispoziţiile art. 252 alin. (1) din C. proc. pen.
De asemenea, procurorul a justificat necesitatea instituirii măsurilor asiguratorii, acestea fiind obligatorii. Contestatorilor nu li s-au confiscat niciun bun ci doar au fost indisponibilizate în temeiul legii o parte dintre bunurile pe care le deţin şi pe care le-ar fi putut dobândi din infracţiunile prezumtiv comise de acesta. Este evident că nu se poate pune încă problema pierderii drepturilor lor de proprietate asupra acestor bunuri.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţii petenţi A., B. şi C. invocând următoarele motive:
1. Încălcarea prevederilor art. 252 din C. proc. pen. care prevedea obligativitatea procurorului de caz de a individualiza şi evalua toate bunurile asupra cărora urmează a fi luate măsuri asigurătorii.
2. Nu au fost examinate nici de către organul de cercetare, nici de către judecător eventualele consecinţe ale confiscării extinse din perspectiva art. 1121 din C. pen., aşa cum se regăsesc în deciziile nr. 11/2015 şi nr. 23/2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, propunându-se varianta abuzivă, în opinia noastră, şi neconstituţională a aplicării măsurii asigurătorii asupra tuturor bunurilor deţinute, mobile şi imobile, prezente şi viitoare, care încalcă, totodată şi art. 41 din Constituţia României ce garantează dreptul la proprietate. În mod concret, facem referire la alin. (7) - averea dobândită licit nu poate fi confiscată, Caracterul licit se prezumă.
3. S-au încălcat prevederile art. 249 alin. (3) din C. proc. pen., care arată că nu se pot lua măsuri asigurătorii asupra unor bunuri ce aparţin altor persoane. În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri emanând de la autorităţi, şi anterioare presupusei săvârşiri a infracţiunii, din care rezultă că mare parte din sumele ridicate aparţin altor persoane, respectiv familiei C. (27.900 euro - 14.000 lire sterline) şi A. (57.650 lire), deşi în faţa ambelor autorităţi, atât a procurorului de caz, cât şi a judecătorului s-au prezentat documente din care rezultă că aceştia au dobândit în mod licit bunurile confiscate şi cu ocazia percheziţiei au fost ridicate la grămadă, nimic nefiind verificat şi cenzurat de către judecătorul desemnat să soluţioneze măsura asigurători.
4. Nerespectarea dispoziţiilor prev. de art. 249 alin. (3) şi (8) din C. proc. pen., în sensul că s-au aplicat măsuri asigurătorii asupra unor bunuri care aparţin unor persoane ce nu sunt cercetate sau aparţin altor unităţi - anume Tractor universal nr. 453 ridicat de la B. care face obiectul unui angajament agricol din fonduri europene şi care nu putea face nici obiectul confiscării şi nici nu s-au făcut dovezi privind posibila confiscare specială.
5. Nelegalitatea constând în nerespectarea dispoziţiilor prev. de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., constând în aceea că, la dosarul cauzei s-au administrat probe din care rezultă că valoarea integrală a bunurilor ridicate este de două ori mai mare decât prejudiciul estimat, inclusiv cu cheltuielile de judecată - 139.599 RON prejudiciul cu ANAF, iar cheltuielile de judecată aproximate 50.000 RON, astfel încât instanţa ar fi trebuit să cenzureze valorile pentru care s-a aplicat măsura şi să limiteze măsura la cuantumul pentru care existau date certe cu privire la săvârşirea infracţiunii. Măsura asiguratorie nu poate excede limitei respective.
Examinând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate prin contestaţie, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a apreciat că este inadmisibilă contestaţia formulată de petenţi, având în vedere că este îndreptată împotriva unei încheieri definitive.
Potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 250 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. "Împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanţei de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond. Soluţionarea contestaţiei se face în camera de consiliu, cu citarea celui care a făcut contestaţia şi a persoanelor interesate, prin încheiere motivată, care este definitivă. Participarea procurorului este obligatorie.".
Prin ordonanţa din data de 31.05.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Ialomiţa, în Dosarul de urmărire penală x/D/P/2018 a fost luată măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor contestatorilor A., B. şi C. Contestatorii au formulat contestaţie conform art. 250 alin. (1) din C. proc. pen., care a fost respinsă prin încheierea din data de 07.08.2019 a Tribunalului Ialomiţa, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.
În raport cu această împrejurare, cât şi de dispoziţiile legale anterior menţionate, s-a constatat că încheierea din data de 07.08.2019 a Tribunalului Ialomiţa este definitivă, împotriva acestei încheiere nefiind deschisă o altă cale de atac.
Cu privire la susţinerile contestatorilor, prin apărător ales, potrivit cărora contestaţia este admisibilă, în raport cu prevederile art. 129 din Constituţie şi a principiului dublului grad de jurisdicţie, acestea nu pot fi primite, în opinia Curţii, câtă vreme C. proc. pen. prevede în mod expres calea de atac împotriva soluţiilor dispuse de procuror în materia măsurilor asigurătorii, cât şi caracterul definitiv al încheierilor prin care sunt soluţionate contestaţiile. Astfel, instanţa de judecată nu se poate substitui, prin hotărârile sale, puterii legislative, o atare situaţie fiind contrară principiului separaţiei puterilor în stat.
În privinţa excepţiei de constituţionalitate ridicată de contestatori, Curtea a considerat că aceasta este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/2002, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
În acest sens, Curtea a reţinut că pentru existenţa legăturii excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune întrunirea cumulativă, a următoarelor condiţii: aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în M. Of. nr. 600/12.08.2014). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat (a se vedea şi Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, parag. 20, publicată în M. Of. nr. 788/29.10.2014; Decizia nr. 712 din 27 octombrie 2015, publicată în M. Of. nr. 880/24.11.2015, parag. 19).
Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa că, "în cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstituţionalitate se înscrie în rândul excepţiilor de procedură prin care se urmăreşte împiedicarea unei judecăţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. Constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite autorilor acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract.[...] Neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale nu are numai o funcţie de prevenţie, ci şi una de reparaţie, întrucât ea vizează în primul rând situaţia concretă a cetăţeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată" (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, paragraful 30, publicată în M. Of. nr. 69/1.02.2016).
În speţă, s-a arătat că petenţii nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci doresc ca legiuitorul să reglementeze, să argumenteze numărul căilor de atac. Mai mult, examinarea se realizează in abstracto, petenţii formulând contestaţie tocmai pentru a crea cadrul procesual în care să invoce excepţia de neconstituţionalitate.
În plus, excepţia de constituţionalitate nu este ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti, ci a judecătorul de drepturi şi libertăţi, acesta având o competenţă limitată pe parcursul urmăririi penale, respectiv de a soluţiona cererile, propunerile, plângerile şi contestaţiile ivite în cursul acestei etape procesuale
Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul Încheierii nr. 292/DL din 29 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019(2284/2019), au declarat recurs petenţii B., C. şi A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală, la data de 5 noiembrie 2021, fiind fixat termen de judecată la data de 11 noiembrie 2021, cu citarea recurenţilor.
Examinând recursul declarat de petenţii A., B. şi C. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 250 alin. (4) şi (6) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se observă că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:
- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de recurenţii A., B. şi C. într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 250 alin. (4) şi (6) din C. proc. pen., iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Referitor la condiţia privind legătura normei ce face obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză.
În speţă, prin Încheierea nr. 292/DL din 29 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019 a fost respinsă, ca inadmisibilă contestaţia formulată de către contestatorii A., B. şi C. împotriva încheierii din 07.08.2019 a Tribunalului Ialomiţa, iar excepţia de neconstituţionalitate invocată vizează dispoziţiile art. 250 alin. (4) şi (6) din C. proc. pen.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că recurenţii au înţeles să solicite sesizarea Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (4) şi (6) din C. proc. pen., într-o cale de atac inadmisibilă, iar dispoziţiile invocate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, criticile invocate nu vizează dispoziţii legale referitoare la admisibilitatea căii de atac formulate.
Sub acest aspect, se reţine că, atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în M. Of. nr. 324/14.05.2012 şi Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în M. Of. nr. 242/7.04.2011), cât şi în doctrină, s-a reţinut că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă, este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia.
Aceasta, deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (4) şi (6) din C. proc. pen. nu îndeplineşte una din condiţiile cumulative prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, şi anume nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenţii B., C. şi A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 250 alin. (4) şi (6) din C. proc. pen. din cuprinsul Încheierii nr. 292/DL din data de 29 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenţii B., C. şi A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 250 alin. (4) şi (6) din C. proc. pen. din cuprinsul încheierii nr. 292/DL din data de 29 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.
Obligă recurenţii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 noiembrie 2021.
GGC - NN