Asupra cauzei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 187/F din data de 29 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Ţările de Jos (Olanda) cu privire la executarea mandatului european de arestare având referinţa Dosarului nr. x emis la data de 23.07.2021 de Judecătorul de instrucţie din Zwolle, faţă de persoana solicitată A.
S-a dispus luarea măsurii arestării în vederea predării faţă de persoana solicitată A. pe o durată de 30 zile, începând cu data 29 octombrie 2021 şi până la data de 27 noiembrie 2021, inclusiv.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare faţă de persoana solicitată A.
S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea şi că nu a renunţat la regula specialităţii.
S-a dispus ca administraţia locului de deţinere să reţină persoana solicitată la Arestul D.G.P.M.B. până la predarea efectivă către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Ţările de Jos (Olanda).
Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus ca predarea să fie realizată în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore prin ordonanţa de reţinere nr. 96 din 17 octombrie 2021, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2021, începând cu ora 03:16.
S-a constatat că prin încheierea penală din 17.10.2021 s-a dispus în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile începând cu data de 17 octombrie 2021 până la data de 31 octombrie 2021, inclusiv.
În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele:
Pe numele persoanei solicitate A. s-a emis mandat european de arestare de către autorităţile judiciare din Olanda (Judecătorul de instrucţie din Zwolle), în baza hotărârii judecătoreşti din 5 februarie 2020 emisă de Curtea de Apel din Arnhem - Leeuwarden în Dosarul nr. x.
Prin această hotărâre persoana solicitată A. a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 522 zile de închisoare reţinându-se că:
- în perioada 1 februarie 2018 până în 6 februarie 2018 în Deurningen (municipalitatea Dinkelland) şi în alte locuri din Olanda, Danemarca, Germania şi Belgia persoana a facilitat pentru persoanele B. sau C., D. şi/sau E. şi/sau F. şi/sau G. să aibă acces sau să treacă prin Olanda, Danemarca, Germania, Olanda, Belgia şi Franţa (care sunt state membre ale Uniunii Europene), deşi persoana în cauza avea destule motive să suspecteze că intrarea sau trecerea acestora este ilegală. În acest scop persoana a aranjat metoda de transport (folosită în contrabandă de persoane) a persoanelor menţionate mai sus, iar mai apoi a condus maşina la locul unde stăteau aceştia în Danemarca, i-a urcat în maşină, ca mai apoi să-i transporte prin Danemarca, Germania şi Olanda, finală fiind Belgia şi Franţa.
Din perspectiva încadrării juridice, faptele au întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de facilitarea intrării şi şederii ilegale în mai multe rânduri prevăzută de dispoziţiile art. 197a din C. pen. Olandez (punctul e). Cu privire la calificarea juridică a infracţiunii autoritate judiciară competentă din Olanda (Judecătorul de instrucţie din Zwolle) a marcat căsuţa nr. 13 corespunzătoare facilitarea intrării şi şederii ilegale.
Cu privire la desfăşurarea procesului faţă de persoana solicitată, s-a arătat în privinţa procedurii de primă instanţă că şedinţa de judecată împotriva persoanei a avut loc la Curtea Districtuală din Overijssel în 15 mai 2018.
Persoana în cauză nu s-a prezentat la audiere, dar reprezentantul său legal a participat, declarând că a fost împuternicit să vorbească în apărarea să. Conform legislaţiei olandeze un pârât care a împuternicit un reprezentant legal este considerată o acţiune Judiciară în care apărarea a existat. Reprezentantul a luat efectiv apărarea pârâtului şi i s-a acordat dreptul să aibă ultimul discurs.
Prin hotărârea judiciară din 29 mai 2018 persoana din cauza a fost condamnată 8 luni, 7 luni şi 13 zile, termenul de prescriere fiind de 3 ani. În data de 12 iunie 2018 procurorul a formulat apel împotriva sentinţei de condamnare.
Şedinţa de judecată împotriva persoanei a avut loc la Curtea de Apel din Arnhem - Leeuwarden în 23 ianuarie 2020. Persoana în cauză nu s-a prezentat la audiere, dar reprezentantul său legal a participat, declarând că a fost împuternicit să vorbească în apărarea sa.
Prin hotărârea judiciară din 5 februarie 2020 persoana în cauză a fost condamnată la 18 luni. În numele persoanei, în data de 12 februarie 2020 un membru al Curţii de Apel din Arnhem - Leeuwarden a mai făcut un apel împotriva sentinţei de condamnare, el fiind autorizat de reprezentantul legal al persoanei din cauza, împuternicit, la rândul său, de acesta din urmă.
Prin hotărârea judecătoreasca din 25 mai 2021 Curtea Supremă din Olanda a declarat apelul persoanei solicitate inadmisibil, ceea ce a făcut că hotărârea judecătorească a Curţii de Apel din Arnhem - Leeuwarden din 5 februarie 2020 irevocabilă în 25 mai 2021.
Cu ocazia audierii din data de 29 octombrie 2021, persoana solicitată A. a indicat că a avut cunoştinţă de procedura penală desfăşurată împotriva sa în Olanda finalizată cu hotărârii judecătorească din 5 februarie 2020 emisă de Curtea de Apel din Arnhem - Leeuwarden în Dosarul nr. x, fiind reprezentat de un apărător ales, angajat de către el.
Curtea a luat act că persoana solicitată A. nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă din Olanda şi a menţionat expres că nu renunţă la regula specialităţii, aspecte consemnate în procesul-verbal întocmit potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004.
Infracţiunile care fac obiectul mandatului european de arestare sunt incriminate şi de legislaţia română în cuprinsul art. 263 alin. (1) C. pen. - traficul de migranţi, dar în raport de dispoziţiile art. 97 alin. (1) pct. 13 din Legea nr. 302/2004 nu mai este necesară verificarea dublei incriminări, întrucât infracţiunea de facilitarea intrării şi şederii ilegale în mai multe rânduri este pedepsită de dispoziţiile art. 197a din C. pen. Olandez cu închisoare de cel mult 6 ani.
Curtea de Apel a reţinut că în speţă nu sunt incidente motive imperative de refuz al executării reglementate de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) din Legea nr. 302/2004 sau motive facultative de refuz al executării reglementate de art. 99 alin. (2) lit. a) - i) din Legea nr. 302/2004
Împrejurarea că prin Sentinţa nr. x pronunţată în data de 19.08.221 de judecătorul de instrucţie din cadrul Tribunalul de limba neerlandeză de primă instanţă Bruxelles s-a respins executarea mandatului european de arestare având referinţa Dosarului nr. x emis la data de 23.07.2021 de Judecătorul de instrucţie din Zwolle cu consecinţa dispunerii preluării directe şi nemijlocite a executării pedepsei aplicate de Curtea de apel din Arnhem - Leeuwarden din 5 februarie 2020 în Belgia, nu poate fi încadrată în niciunul dintre cazurile de refuz obligatoriu sau facultativ de executare a mandatului european de arestare.
Curtea de Apel Bucureşti a mai reţinut că Sentinţa nr. x pronunţată în data de 19.08.221 de judecătorul de instrucţie din cadrul Tribunalul de limba neerlandeză de primă instanţă Bruxelles, nu este definitivă, fiind comunicată persoanei solicitate pentru exercitarea căii de atac, iar până la momentul părăsirii teritoriului Belgiei de către persoana solicitată nu a fost pusă în executare.
Judecătorul fondului a reţinut că susţinerea persoanei solicitate că se afla în trecere de o zi pe teritoriul României, urmând să se întoarcă în data de 17 octombrie 2021 în Belgia, nu este însoţită de dovezi credibilă (prezentarea unui bilet de avion fără nume, fără a cuprinde data emiterii nu este aptă să creeze convingerea sincerităţii persoanei solicitate). Totodată s-a reţinut că acest motiv parte nu poate servi drept temei pentru refuzul acordării cooperării judiciare autorităţilor olandeze.
Fiind îndeplinite condiţiile de formă şi de fond reglementate de Legea nr. 302/2004, nefiind constatate impedimente legale la predare, Curtea de Apel a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.
Împotriva Sentinţei penale nr. 187/F din data de 29 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestaţie, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2021.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, concluziile părţilor nemaifiind reluate.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A., cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază contestaţia ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (republicată), mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.
În considerarea acestor principii Curtea de Apel Bucureşti a constatat îndeplinite condiţiile de validitate şi condiţiile de fond pentru punerea în executarea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A.
Potrivit art. 89 alin. (1) lit. a) din Legea 302/2004 şi în conformitate cu art. 1 alin. (1) din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, mandatul european de arestare poate fi emis şi în vederea executării unei pedepse, acesta fiind şi cazul mandatului european de arestare având referinţa Dosarului nr. x emis la data de 23.07.2021 de Judecătorul de instrucţie din Zwolle.
Verificând mandatul european de arestare, Înalta Curte constată că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, emis la data de 23.07.2021 de Judecătorul de instrucţie din Zwolle, faţă de persoana solicitată A. în Dosarul de referinţă nr. x.
Infracţiunile care fac obiectul mandatului european de arestare sunt incriminate şi de legislaţia română în cuprinsul art. 263 alin. (1) C. pen. - traficul de migranţi, dar în raport de dispoziţiile art. 97 alin. (1) pct. 13 din Legea nr. 302/2004 nu mai este necesară verificarea dublei incriminări, întrucât infracţiunea de facilitarea intrării şi şederii ilegale în mai multe rânduri este pedepsită de dispoziţiile art. 197a din C. pen. Olandez cu închisoare de cel mult 6 ani.
De asemenea, în şedinţa din data de 17 octombrie 2021, s-a procedat la identificarea persoanei solicitate A. în raport de datele existente la dosarul cauzei, acesta precizând că nu are obiecţiuni referitoare la identitate.
În şedinţa din 29 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a adus la cunoştinţa persoanei solicitate A. drepturile prevăzute la art. 106 din Legea nr. 302/2004 fiind informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare şi cu privire la dreptul să fie asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanţă, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, potrivit art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
Curtea de Apel Bucureşti a luat act că persoana solicitată A. nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă din Olanda şi a menţionat expres că nu renunţă la regula specialităţii, aspecte consemnate în procesul-verbal întocmit potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004.
Înalta Curte reţine că în speţă nu sunt incidente motive imperative de refuz al executării reglementate de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) din Legea nr. 302/2004 (din informaţiile existente nu reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent; infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare nu este acoperită de amnistie în România; persoana solicitată poate răspunde penal, prin prisma vârstei sale) sau motive facultative de refuz al executării reglementate de art. 99 alin. (2) lit. a) - i) din Legea nr. 302/2004 (nu este incidentă situaţia prevăzută la art. 97 alin. (2) din lege, procedura privind un cetăţean arab cu rezidenţa în Belgia; persoana solicitată nu este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul; mandatul nu a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea; persoana solicitată nu a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte într-un alt stat terţ care nu este membru al Uniunii Europene; mandatul nu se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României; mandatul european nu cuprinde infracţiuni care să fi fost comise în afara teritoriului statului emitent; conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate nu s-au prescris; organele judiciare române nu au decis fie renunţarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare şi nici nu au pronunţat, faţă de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleaşi fapte).
Înalta Curte reaminteşte că în cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.
Motivul de refuz facultativ, invocat de apărător în şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021, în sensul că în sistemul Schengen acest mandat de arestare a fost trimis şi în Belgia, ţară în care persoana solicitată locuieşte, are familie şi o afacere prosperă, iar autorităţile judiciare din Belgia au respins cererea Parchetului de pe lângă Prima Instanţă din Bruxelles (hotărârea fiind nedefinitivă) nu poate fi încadrat în niciunul din cazurile de refuz obligatoriu sau facultativ de executare a mandatului european de arestare.
De asemenea, nici apărarea, potrivit cu care persoana solicitată s-a aflat pe teritoriul României, nu cu intenţia de a se sustrage, şi nici de a se refugia, ci pentru a vizita o rudă şi a cumpăra o maşină, şederea urmând a se limita la o zi, nu pot constituii temei ai admiterii contestaţiei şi al respingerii cererii de predare către autorităţile judiciare din Olanda.
În cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluţionare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională.
Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
Se are în vedere şi faptul că măsura arestării se impune şi pentru soluţionarea cu celeritate a solicitării autorităţii judiciare olandeze.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 187/F din data de 29 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator persoană solicitată, în sumă de 1.012 RON, va rămâne în sarcina statului.
Onorariul interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 187/F din data de 29 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.
Onorariul interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2021.
GGC - NN