Asupra contestaţiei de faşă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 270/PI din data de 24 noiembrie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Tribunalul Judiciar din Orleans în dosar nr. Parchet 21 140/103-Nr. instrucţie 2-21-40 emis la data de 23.11.2021, pe numele persoanei solicitate A..
În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Tribunalul Judiciar din Orleans în dosar nr. Parchet 21 140/103-Nr. instrucţie 2-21-40 emis la data de 23.11.2021, pe numele persoanei solicitate A., şi predarea acesteia către organele judiciare din Franţa.
În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Franţa.
În baza art. 104 alin. (5) şi art. 117 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 predarea avea să se realizeze în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, iar dacă din motive independente predarea nu se poate efectua în termenul anterior stabilit, predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române cu autoritatea competentă a statului emitent.
În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea persoanei A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data 24.11.2021 şi până la data de 23.12.2021, inclusiv, sens în care în baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a emis de îndată mandat de arestare.
Administraţia locului de deţinere va reţine persoana solicitată la Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Arad, până la predarea efectivă către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus respectarea condiţiei ca în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, de către autorităţile din Franţa, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile din Franţa, pe numele persoanei solicitate A., arestarea pe o perioadă de 30 de zile şi predarea acesteia către autorităţile judiciare din Franţa.
În referatul parchetului, s-a reţinut că la data de 24.11.2021, ora 10:53, lucrători din cadrul IPJ Arad - S.I.C. au prezentat prin sistem video conferinţă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara persoana urmărită internaţional A., întrucât autorităţile judiciare din Franţa - Tribunalul Judiciar din Orleans -Nr. dosar Parchet 21 140/103-Nr. instrucţie 2-21-40, au emis la data de 23.11.2021 un mandat european de arestare în vederea depistării, reţinerii, arestării şi predării persoanei urmărite internaţional în vederea cercetării persoanei urmărite pentru comiterea unor infracţiuni ed furt în perioada februarie- noiembrie 2021 pe teritoriul Franţei (aproximativ 20 de furturi comise împreună cu alte persoane constând în furturi de marfa-cosmetice, alcool, anvelope, sustrase pe aria autostrăzilor).
La data de 24.11.2021, persoana urmărită internaţional a fost prezentată prin videoconferinţă parchetului de către I.P.J. Arad - S.I.C., în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare.
Persoana urmărită internaţional a fost identificată, aceasta refuzând să dea orice declaraţie şi să semneze vreun act pe motiv că îşi va angaja un avocat fără să poată preciza când se va prezenta sau numele acestuia.
Având în vedere că nu au fost identificate motive de refuz ale executării mandatului european de arestare, în temeiul art. 101 din Legea 302/2004, s-a dispus reţinerea persoanei urmărite internaţional A., pe o durată de 24 ore.
Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanţa a constatat că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis un mandat european de arestare de către Tribunalul Judiciar din Orleans în dosar nr. Parchet 21 140/103-Nr. instrucţie 2-21-40 la data de 23.11.2021 în vederea predării persoanei urmărite internaţional pentru a se efectua cercetări cu privire la comiterea unor infracţiuni de furt în perioada februarie- noiembrie 2021 pe teritoriul Franţei (aproximativ 20 de furturi comise împreună cu alte persoane constând în furturi de marfă - cosmetice, alcool, anvelope, sustrase pe aria autostrăzilor) prevăzută de art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71, art. 311-14, art. 311-15 şi art. 131-26-2 din C. pen. francez.
Conform menţiunii din mandatul european, persoana solicitată urma să fie cercetată pentru comiterea unor fapte de furt în grup organizat.
În cuprinsul mandatul european de arestare a fost descrisă următoarea stare de fapt:
Investigaţiile (de telefonie, supraveghere) au permis descoperirea a zece indivizi originari din România, printre care A., implicaţi în aproximativ 20 de furturi pe teritoriul francez în perioada februarie - noiembrie 2021- furturi de marfă (cosmetice, alcool, anvelope) pe aria autostrăzilor. Marfa furată, numărul persoanelor implicate, modul de operare, implicând reperări, o logistică şi posibilităţi de plasare a mărfurilor tind să caracterizeze un grup organizat. Cei implicaţi şi liniile telefonice asociate sunt legate de ansamblurile rutiere localizate la locul furturilor. Ancheta a permis materializarea implicării lor, utilizarea vehiculelor de gabarit mare, drumurile dus-întors pe teritoriul naţional cu ocazia cărora este susceptibil că faptele erau comise.
Instanţa, verificând admisibilitatea cererii de executare a mandatului european de arestare, a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării acestuia, faptele pentru care este solicitată persoana urmărită fiind pedepsite şi de legea penală română, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări. Faptele pentru care este solicitată persoana urmărită, se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) punctul 18 din Legea nr. 302/2004, iar în legislaţia penală română infracţiunile descrise în mandatul european de arestare au corespondent în art. 367 din C. pen. sub denumirea marginală "constituirea unui grup infracţional organizat" şi art. 228, 229 din C. pen. sub denumirea marginală "furt calificat", termenul de prescripţie a răspunderii penale nefiind împlinit.
Instanţa a reţinut că persoana solicitată a refuzat predarea fiind cetăţean român.
În ciuda poziţiei persoanei în cauză, instanţa a reţinut că se impune predarea acesteia autorităţilor franceze, deoarece împrejurarea că persoana solicitată este cetăţean român, poate constitui un motiv al refuzării executării unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, respectiv este o opţiune, nu o obligaţie imperativă în sarcina instanţei, în acest sens fiind art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.
În acest context, instanţa a apreciat că este în interesul persoanei solicitate să fie predat autorităţilor franceze în scopul rezolvării afacerilor judiciare, a unei corecte cercetări a faptelor ce i se impută.
Cu privire la propunerea de arestare a persoanei urmărite, instanţa a reţinut că potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, în situaţia în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă. Acest act normativ exclude marja de apreciere a instanţei de executare privind aplicarea unei măsuri reglementate de legea internă pentru a se asigura că persoana solicitată nu se va sustrage de la executarea mandatului şi impune arestarea acesteia odată cu încuviinţarea mandatului european de arestare.
Instanţa de fond a apreciat că nu există niciun impediment de ordin legal la executarea mandatului european de arestare, astfel că, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Tribunalul Judiciar din Orleans în dosar nr. Parchet 21 140/103-Nr. instrucţie 2-21-40 emis la data de 23.11.2021, pe numele persoanei solicitate A..
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie persoana solicitată A., motivele contestaţiei fiind susţinute de către apărătorul ales, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând contestaţia formulată, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:
Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.
Ca atare, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, predarea şi arestarea persoanei solicitate A. se întemeiează pe existenţa unui mandat european de arestare emis de către Tribunalul Judiciar din Orleans în dosar nr. Parchet 21 140/103-Nr. instrucţie 2-21-40 emis la data de 23.11.2021, fiind urmărit pentru comiterea unor infracţiuni de furt în perioada februarie- noiembrie 2021 pe teritoriul Franţei (aproximativ 20 de furturi comise împreună cu alte persoane constând în furturi de marfă-cosmetice, alcool, anvelope, sustrase pe aria autostrăzilor), prev. de art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71, art. 311-14, art. 311-15 şi art. 131-26-2 din C. pen. francez.
Înalta Curte constată că mandatul european emis de autorităţile judiciare franceze îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiţia prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, activitatea infracţională reţinută în sarcina acesteia fiind detaliată ţinând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.
De asemenea, Înalta Curte constată că infracţiunile sancţionate de C. pen. francez cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi, prin urmare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fond, cererea este întemeiată.
În continuare, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Totodată, se constată că în cazul persoanei solicitate A. instanţa de fond a analizat mandatul european de arestare, reţinând îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, începând cu data 24.11.2021 şi până la data de 23.12.2021, inclusiv, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând legală şi temeinică sentinţa penală atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 270/PI din data de 24 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. în va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 270/PI din data de 24 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09 decembrie 2021.
GGC - MM