Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 127 din 24 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 104 alin. (10) raportat la art. 109 din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, privind executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile din Republica Franceză.
S-a luat act că persoana solicitată, A. nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Republica Franceză, în baza mandatului european de arestare nr. Parchet x - Instrucţie 2-21-40 emis la 23 noiembrie 2021 de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans - Republica Franceză.
S-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Republica Franceză, conform art. 104 şi art. 109 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi art. 27 paragraful 2 din Decizia Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii.
S-a luat act că persoana solicitată a cerut să fie asistată de un avocat în statul emitent al mandatului european de arestare şi de a comunica cu acesta, în mod direct, sau prin intermediul avocatului ales în România şi al unui traducător, în condiţiile prevăzute de legea română şi cu asigurarea confidenţialităţii, fiind informată şi că are dreptul să beneficieze de asistenţă judiciară gratuită.
S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută 24 de ore conform ordonanţei nr. 198/II/5/2021 din 23 noiembrie 2021 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. începând cu data de 24 noiembrie 2021 şi până la 23 decembrie 2021 inclusiv, dar nu mai târziu de data predării către autoritatea judiciară solicitantă.
S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară solicitantă din Republica Franceză, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 din Legea nr. 302/2004, urmând a fi dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive din pedeapsa ce va fi aplicată.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării. S-a dispus ca organele de poliţie să reţină şi să predea persoana solicitată A. la Centrul de reţinere şi arest preventiv din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Dâmboviţa, în vederea predării către autorităţile judiciare din Republica Franceză.
S-a dispus ca Administraţia locului de deţinere să primească şi să reţină persoana solicitată A., începând cu data de 24 noiembrie 2021, înaintând instanţei dovada de executare a măsurii arestării, iar în termenul prevăzut de art. 112 din Legea nr. 302/2004 să procedeze la predarea acesteia către autorităţile judiciare din Republica Franceză.
S-a dispus ca prezenta hotărâre să se comunice persoanei solicitate, autorităţii judiciare emitente, Ministerului Afacerilor Interne - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul SIRENE, Centrului de reţinere şi arest preventiv din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Dâmboviţa, Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a constatat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a sesizat instanţa pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată A. în vederea predării către autorităţile judiciare din Republica Franceză, în baza mandatului european de arestare nr. Parchet x - Instrucţie 2-21-40 emis la 23 noiembrie 2021 de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans - Republica Franceză, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt în bandă organizată, pedepsită cu 15 ani de închisoare, pentru efectuarea urmăririi penale.
Ca situaţie de fapt s-a reţinut că cercetările (telefonie, supraveghere) au permis punerea sub acuzare a zece persoane din România, printre care şi A., în legătură cu aproximativ douăzeci de furturi comise pe teritoriul francez în perioada februarie- noiembrie 2021. Este vorba de furturi de mărfuri (cosmetice, alcool, cauciucuri) în spaţiile de odihnă pe autostradă. Bunurile furate, numărul de persoane implicate, modul de operare desfăşurat, incluzând explorarea locaţiei, logistica şi posibilităţile de sustragere a mărfurilor, au dus la stabilirea existenţei unei bande organizate.
S-a stabilit o legătură între acuzaţii şi liniile telefonice asociate acestora, pe de o parte, şi ansamblurile rutiere situate la locul furturilor, pe de altă parte. Ancheta a făcut posibilă concretizarea implicării acestora, folosirea vehiculelor de marfă de mare tonaj, a deplasărilor dus-întors pe teritoriul naţional cu ocazia cărora faptele urmau să fie comise. O acţiune la nivel de poliţie judiciară a fost declanşată pe teritoriul României în data de 23 noiembrie 2021.
Cu privire la natura şi încadrarea juridică a infracţiunilor, s-a arătat că acestea sunt prevăzute de articolele 311-9, 311-1, 132-71, 311-14, 311-15 şi 131-26-2 din C. pen. francez, iar predarea este necesară pentru efectuarea urmăririi penale.
În cuprinsul sesizării s-a precizat că persoana solicitată A. nu a fost de acord să fie predată autorităţilor emitente.
Potrivit art. 104 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 302/2004 s-au adus la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, privind persoana arestată în baza unei asemenea decizii judiciare, efectele regulii specialităţii, conţinutul mandatului european, infracţiunile pentru care este urmărit şi limitele de pedeapsă prevăzute de legislaţia statului membru solicitant şi posibilitatea de a consimţi la predare către autorităţile judiciare din Republica Franceză, precum şi caracterul irevocabil al acordului dat voluntar.
Cu ocazia audierii în condiţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, după consultarea cu avocatul ales, persoana solicitată A. nu a fost de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Republica Franceză, în vederea efectuării cercetării penale. A mai precizat totodată că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, că solicită să fie asistat de un avocat în statul emitent al mandatului european de arestare şi să comunice cu acesta, în mod direct, sau prin intermediul avocatului ales în România şi al unui traducător, în condiţiile prevăzute de legea română şi cu asigurarea confidenţialităţii, fiind informată şi că are dreptul să beneficieze de asistenţă judiciară gratuită în această fază procesuală. Declaraţia dată cu ocazia ascultării, a fost consemnată în procesul-verbal de audiere, întocmit în şedinţa publică din 24 noiembrie 2021.
Având în vedere situaţia de fapt expusă anterior, Curtea de apel a reţinut că mandatul european de arestare nr. Parchet x - Instrucţie 2-21-40 din 23 noiembrie 2021 al Procurorului Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans - Republica Franceză a fost emis de o autoritate judiciară dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi care a transpus în legislaţia internă Decizia - Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, a Consiliului Uniunii Europene.
S-a reţinut că faptele prezentate anterior sunt prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1 şi 18 şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004, aceste fapte pot constitui infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat şi de furt calificat, dau dreptul la predare între statele membre, fiind prevăzute şi de art. 367 şi art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. român.
S-a constatat că solicitarea s-a formulat pentru efectuarea cercetării penale, în conformitate cu Decizia - Cadru 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, între statele membre.
Persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Republica Franceză în condiţiile art. 104 alin. (7) şi art. 112 din Legea nr. 302/2004 adoptată de Statul Român şi art. 27 paragraful 2 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, motiv pentru care procedura de executare a mandatului european de arestare a continuat cu audierea sa, consemnându-se poziţiei persoanei solicitate faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea, stabilindu-se că nu există asemenea obiecţii.
Curtea de apel a constatat că nu s-a invocat şi nici nu s-a constatat vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate, înscrise la art. 99 din Legea nr. 302/2004, în cazul solicitării predării unui cetăţean român în vederea efectuării urmăririi penale.
Prin urmare, Curtea de apel a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege privind executarea mandatelor europene de arestare emise de statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2008 a Consiliului Uniunii Europene, în baza art. 104 şi art. 109 din Legea nr. 302/2004, astfel că solicitarea formulată de autoritatea judiciară din Republica Franceză este întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, fiind acordat termen la 07 decembrie 2021.
În dezbateri, contestatorul - persoana solicitată, beneficiind de asistenţa juridică a unui avocat din oficiu, a solicitat admiterea contestaţiei, arătând că persoana solicitată nu a consimţit la predare. De asemenea, a apreciat că fapta presupus a fi comisă în statul străin nu este suficient descrisă şi mandatul nu poate fi pus în executare, întrucât din actele dosarului nu reiese că actele materiale ar fi fost săvârşite împreună cu o altă persoană.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.
În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate. Prin urmare, apărările persoanei solicitate referitoare la descrierea faptei şi a situaţiei de fapt reţinute de autorităţile judiciare străine, sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Astfel, se reţine că faţă de persoana solicitată A. s-a emis un mandat european de arestare la data de 23 noiembrie 2021 de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans - Republica Franceză, fiind urmărit internaţional pentru săvârşirea a douăzeci de furturi comise pe teritoriul francez în perioada februarie- noiembrie 2021, respectiv furturi de mărfuri (cosmetice, alcool, cauciucuri) în spaţiile de odihnă pe autostradă. Faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute de art. 367 şi art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen. român.
Înalta Curte constată că mandatul european emis de autorităţile judiciare din Republica Franceză îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiţia prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, activitatea infracţională reţinută în sarcina acesteia fiind detaliată ţinând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.
De asemenea, Înalta Curte mai constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate şi apreciază că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz al executării, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, niciuna din cele două ipoteze reglementate atât la alin. (1) lit. c), cât şi alin. (2) lit. c) nefiind incidente în cauză, întrucât, pe de o parte, persoana solicitată nu face parte din categoria celor care nu răspunde penal, iar pe de altă parte, în cauză nu a fost emis mandatul european de arestare în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, specificul fazei procesuale pentru care a fost emis mandatul fiind altul, respectiv efectuarea urmăririi penale.
Aşadar, aşa cum rezultă şi din cuprinsul sentinţei penale atacate, a fost analizat mandatul european de arestare, reţinându-se îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. În atare condiţii, instanţa de fond a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Totodată, instanţa de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte. În ceea ce priveşte împrejurarea că persoana solicitată nu şi-a dat acordul în vederea predării către autorităţile franceze, poziţie exprimată atât cu ocazia audierii în faţa organelor de urmărire penală, dar şi în faţa judecătorului primei instanţe, Înalta Curte reţine că predarea către autorităţile judiciare străine în baza mandatului european de arestare nu este condiţionată de acordul de voinţă al persoanei solicitate, iar atitudinea manifestată de aceasta echivalează cu o lipsă de cooperare cu autorităţile judiciare din statul solicitant, existând astfel riscul să se sustragă executării mandatului european de arestare.
Pe cale de consecinţă, pentru motivele arătate, Înalta Curte, constatând legală şi temeinică sentinţa penală nr. 127 din 24 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A..
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 127 din 24 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 decembrie 2021.
GGC - MM