Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022
Deliberând asupra căii de atac declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 690/A din 13 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 690/A din 13 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 26/R/din 17 ianuarie 2006,pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2005, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că la data de 7 iulie 2021, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei penale nr. 26/R din 17.01.2006 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în dosarul nr. x/2005, susţinând, în esenţă, că nu a avut parte de un proces echitabil şi drept, fiind pus la o represiune nedreaptă de DNA Serviciul teritorial Piteşti, cât şi al judecătorilor ce au instrumentat dosarul în cauză, pentru o faptă care nu există.
Examinând actele dosarului, Curtea a reţinut că Judecătoria Piteşti prin sentinţa penală nr. 804/2005, l-a condamnat pe inculpatul A. la un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen. la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 266 pct. 2 din Legea nr. 38/1990 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen. la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen.. Pedepsele au fost contopite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare. În baza disp.art. 861 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 862 şi 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen.. I-au fost puse în vedere inculpatului prevederile art. 864 C. pen.. S-a luat act că partea vătămată B. nu s-a constituit parte civilă. S-a dispus anularea actelor false existente în dosarul de urmărire penală. S-a dispus publicarea hotărârii definitive într-un ziar local de mare tiraj. O copie legalizată a hotărârii definitive a fost trimisă la Oficiul Registrului Comerţului pentru a se face menţiunile corespunzătoare conform art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că inculpatul A. în perioada 2002 - 2003, în mod repetat a utilizat două credite acordate de B. în alte scopuri decât cele pentru care a obţinut aceste credite. S-a menţionat că inculpatul a folosit în aceeaşi perioadă cu rea credinţă şi în mod repetat o parte din creditele acordate de bancă în scopul contrar intereselor firmei şi în interes propriu şi de asemenea, că inculpatul a semnat trei borderouri de achiziţii de grâu în calitate de cumpărător, deşi ştia că acestea conţin date nereale.
Tribunalul Argeş, prin decizia penală nr. 370 din 19 octombrie 2005 a admis apelul Parchetului Naţional Anticorupţie a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 804 din 24 martie 2005 a Judecătoriei Piteşti, a descontopit pedepsele aplicate inculpatului A. şi a înlăturat aplicarea disp.art. 861 C. pen., cu toate consecinţele. A schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.. A majorat pedepsele aplicate inculpatului la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen. şi 76 lit. b) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic.art. 41 alin. (2) şi art. 74 şi 76 lit. e) C. pen.. A recontopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care a sporit-o la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.. A dispus ca pedeapsa să se execute prin privare de libertate în condiţiile prev. de art. 57, art. 71 C. pen.. A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei. A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A., pe care l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat şi la onorariu de avocat din oficiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Departamentul Naţional Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., vizând aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, cu referire la pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legeanre. 31/1990 republicată. A mai declarat recurs şi inculpatul A., criticând decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 26/R din 17.01.2006, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2005, au fost admise recursurile declarate de declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Departamentul Naţional Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi de către inculpatul A., împotriva deciziei penale nr. 370 din 19 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2005. A fost casată în parte decizia. S-au descontopit pedepsele şi s-a înlăturat sporul de 6 luni închisoare. A fost redusă pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. h) dinLegea nr. 78/2000 rap.la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic.art. 41 alin. (2) şi art. 74 şi 76 C. pen. la 8 luni închisoare. S-au recontopit pedepsele şi s-a dispus executarea pedepsei de 3 ani închisoare conform art. 861 C. pen., dispunând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. S-a fixat termen de încercare de 6 ani. S-au instituit în sarcina inculpatului obligaţiile prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen., iar cu privire la obligaţia prevăzută de lit. a), se va aduce la îndeplinire prin prezentarea inculpatului în fiecare lună, în ultima zi de vineri la Serviciul de Protecţie a Victiemelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Argeş. S-a atras atenţia inculpatului asupra disp.art. 864 C. pen.. Au fost menţinute restul dispoziţiilor deciziei.
Analizând contestaţia în anulare, prin prisma motivelor invocate şi a actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă. În cauza de faţă, s-a constatat că A. a invocat doar formal cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., întrucât în motivarea contestaţiei acesta invocă aspecte ce nu se încadrează în dispoziţiile legale menţionate. S-a observat că prin contestaţia formulată se invocă o împrejurarea care ar putea fundamenta o soluţie de achitare, or, motivul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. are în vedere existenţa unor probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
În ceea ce priveşte cazul de contestaţie în anulare prevăzut la art. 426 lit. d) din C. proc. pen., Curtea a constatat că acesta trebuia invocat în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel, astfel că, invocarea acestui motiv la mai bine de 13 ani apare ca fiind inadmisibilă, astfel cum dispun dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. pen.. Faţă de cele ce preced, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A..
Împotriva deciziei penale nr. 690/A din 13 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, a formulat contestaţie petentul A., cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 10 decembrie 2020, formându-se dosarul nr. x/2020.
Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 690/A din 13 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 690/A din 13 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 26/R/din 17 ianuarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2005, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat contestatorul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit dispoziţiilor art. 431 din C. proc. pen. - Admiterea în principiu: (1) Instanţa examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părţilor. (2) Instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate. Potrivit dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.
Din examinarea sistematică şi coroborată a dispoziţiilor art. 431 din C. proc. pen. şi art. 432 din C. proc. pen., rezultă că hotărârea prin care se respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare, în procedura admiterii în principiu, este definitivă.
Prin decizia nr. 5/HP din 4 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 248 din 10 aprilie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a statuat că:
"În concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen.., sunt hotărâri definitive nesupuse căii de atac a apelului. Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 C. proc. pen..: a) dispoziţiile art. 431 C. proc. pen.. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate; b) spre deosebire dispoziţiile legale menţionate, prin art. 432 C. proc. pen.. a fost reglementată procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispoziţiile alin. (4), potrivit cărora «Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă», sunt integrate în economia acestui text de lege.
Prin urmare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu".
Dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate. Prin urmare, se observă caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge ca inadmisibilă în principiu contestaţia în anulare, împotriva deciziei pronunţate în procedura admisibilităţii în principiu, respinsă ca inadmisibilă, legea nu prevede posibilitatea exercitării niciunei căi de atac (apel sau contestaţie), calea de atac fiind dată de lege.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice. Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 690/A din 13 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 690/A din 13 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 18 ianuarie 2022.