Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2021
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 181 din data de 16 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul-condamnat A., deţinut în Penitenciarul Târgu-Jiu, împotriva sentinţei penale nr. 125/2018 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin neapelare la data de 09.08.2018, ca nefondată.
Pentru a se pronunţa această soluţie, s-au avut în vedere următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 125, pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 15.06.2018 în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Spania, constatându-se îndeplinite condiţiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.
S-a recunoscut hotărârea nr. 445-2013, pronunţată la data de 30.09.2013 de Curtea Provincială din Caceres, definitivă la 07.07.2014, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani, 12 luni şi 2 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, prev. de art. 179 corob. cu art. 178 C. pen. spaniol, ameninţări grave necondiţionate, prev. de art. 169.2 C. pen. spaniol şi 1 violenţă fizică şi psihică obişnuită, prev. de art. 173.2 C. pen. spaniol, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de viol, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen., vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. (1) lit. d) C. pen. şi ameninţare, prev. de art. 206 alin. (1) C. pen.
S-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 11 ani, 12 luni şi 2 zile închisoare, menţionate anterior, într-un penitenciar din România.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată de 1994 de zile calculate la data de 24.01.2018 şi, în continuare, de la 25.01.2018 la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinţei.
Sentinţa penală nr. 125/15.06.2018 a rămas definitivă prin neapelare la data de 09.08.2018, fiind emis la 10.08.2018 mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 139/2018 pentru pedeapsa de 11 ani, 12 luni şi 2 zile închisoare pe numele persoanei condamnate A..
Persoana condamnată a fost transferată din Spania în România la data de 12.09.2018, iar în prezent este încarcerată în Penitenciarul Târgu Jiu, unde execută pedeapsa închisorii.
La data de 07.09.2021 persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 125/15.06.2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, solicitând contopirea, conform legii penale române, a pedepselor aplicate prin hotărârea de condamnare pronunţată în Spania, aşa cum a fost precizată în şedinţa de judecată din data de 16.09.2021.
Analizând contestaţia la executare dedusă judecăţii, Curtea a constatat următoarele:
Conform art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia la executare se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b)când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c)când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d)când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Instanţa învestită cu soluţionarea unei contestaţii la executare poate doar analiza impedimentele ivite cu prilejul executării sau să dea lămuririle necesare dacă sentinţa executată este neclară şi se limitează doar la motivele strict prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.
Prin contestaţia la executare, ce formează obiectul prezentului dosar, contestatorul A. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin hotărârea de condamnare pronunţată în Spania, potrivit regulilor prevăzute de art. 38 şi art. 39 din C. pen. român.
Curtea a reţinut că în situaţia transferării persoanelor condamnate, deţinute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, situaţie în care se află contestatorul, recunoaşterea hotărârilor de condamnare se realizează în condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 rep.
Or, art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 rep. prevede că instanţa română are posibilitatea să adapteze pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent doar în două situaţii: când natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română, respectiv când durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.
În cazul concursului de infracţiuni nu pot fi, aşadar, aplicate dispoziţiile legii penale române, pedeapsa rezultantă putând fi adaptată doar dacă "depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română".
În cauză, pedeapsa pe care o execută contestatorul, respectiv 11 ani, 12 luni şi 2 zile închisoare, nu depăşeşte limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, care este de 30 de ani închisoare, conform art. 60 C. pen. şi nici totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente, pedeapsa rezultantă de 11 ani, 12 luni şi 2 zile închisoare fiind stabilită în urma cumulului pedepselor de: 9 ani şi o zi închisoare pentru săvârşirea infractiunii de viol, prev. de art. 179 corob. cu art. 178 C. pen. spaniol, care are corespondent în legea română în infracţiunea de viol prev. de art. 218 alin. (1) C. pen. 1 an, 3 luni şi o zi închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţări grave necondiţionate, prev. de art. 169.2 C. pen. spaniol, care are corespondent în legea română în infracţiunea de ameninţare prev. de art. 206 alin. (1) C. pen.. 1 an şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infractiunii de violenţă fizică şi psihică obişnuită, prev. de art. 173.2 C. pen. spaniol, care are corespondent în legea română în infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. (1) lit. d) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat contestaţie, în termenul legal, contestatorul-condamnat A., acesta precizând în contestaţia formulată că va arăta motivele în faţa instanţei.
La termenul din data de16.11.2021, contestatorul A. a arătat că solicită contopirea pedepselor aplicate prin hotărârea instanţei spaniole şi recunoscute de instanţa română, conform dispoziţiilor art. 599 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 40 alin. (5) C. pen.
Înalta Curte, examinând contestaţia declarată, constată că aceasta este nefondată, având în vedere următoarele considerente:
După cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Contestatia la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicţional, care poate fi folosit, de regulă, înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive sau în cursul executării acesteia.
Contestaţia contra executării hotărârii penale poate fi formulată în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate prin intermediul său aspecte de fond deja avute în vedere de instanţe la momentul soluţionării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituţii de drept cu reglementare distinctă. Prin urmare, pe calea contestaţiei la executare nu se poate schimba sau modifica soluţia care a căpătat autoritate de lucru judecat.
Înalta Curte reţine că hotărârea nr. 445-2013, pronunţată la data de 30.09.2013 de Curtea Provincială din Caceres, definitivă la 07.07.2014, prin care cetăţeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani, 12 luni şi 2 zile închisoare, a fost recunoscută prin sentinţa penală nr. 125, pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 15.06.2018 în dosarul nr. x/2018, şi constată că persoana condamnată putea formula critici cu privire la modalitatea de calcul a pedepsei a cărei executare a fost admisă a fi continuată în România doar în cursul judecării fondului cauzei sau/şi prin exercitarea căii de atac a apelului (cale de atac de care condamnatul nu a uzat, sentinţa rămânând definitivă prin neapelare), neputând face obiectul contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Ori, prin prezenta contestaţie la executare contestatorul aduce critici cu privire la raţionamentul instanţei din momentul recunoaşterii sentinţei penale din străinătate şi a dispunerii executării, în continuare, a pedepsei închisorii în România. După cum s-a menţionat, pe calea contestaţiei la executare nu se poate schimba sau modifica soluţia pentru motive ce au fost soluţionate deja definitiv, căpătând autoritate de lucru judecat.
Având în vedere cele expuse, Înalta Curte, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 181 din data de 16 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.
Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul- condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 181 din data de 16 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2021.