Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021
Asupra contestaţiei de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 192 din 8 noiembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, a hotărât următoarele:
A admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În baza art. 104 alin. (5) şi 10 şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Irlanda la data de 01.11.2021, faţă de A..
A luat act de lipsa consimţământului persoanei solicitate la predarea către autorităţile judiciare din Irlanda.
De asemenea, a dispus predarea persoanei solicitate, A., către autorităţile judiciare din Irlanda, cu respectarea regulii specialităţii.
Totodată a dispus arestarea persoanei solicitate, A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 08.11.2021 şi până la data de 07.12.2021 inclusiv.
A mai constatat că persoana solicitată a fost reţinută începând de la data de 08.11.2021, ora 03:11, până la data de 08.11.2021 ora 13:40.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar onorariul partial cuvenit avocatului din oficiu în cuantum de 506 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală a reţinut următoarele:
La data de 08.11.2021 a fost înregistrată pe rolul Curţii, sub nr. x/2021, sesizarea nr. 3562/II 5/2021 din data de 08.11.2021, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Irlanda la data de 01.11.2021, împotriva persoanei solicitate A., urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiuni de omor, prevăzută de art. 4 din Legea Justiţiei Penale din 1964.
Prin ordonanţa nr. 103 din 08.11.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 24 de ore, din data de 08.11.2021, ora 03:11, până la data de 09.11.2021.
La dosarul cauzei, a fost ataşat mandatul european de arestare emis de către autorităţile judiciare Irlanda la data de 01.11.2021 împotriva persoanei solicitate A..
Curtea a adus la cunoştinţă persoanei solicitate conţinutul mandatului european de arestare, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, procedând, totodată, la ascultarea sa, care a declarat că nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare din Iralnda si înţelege să se prevaleze de regula specialităţii.
În esenţă, Curtea a reţinut că potrivit mandatului european de arestare emis de către un judecător de la înalta Curte din Dublin, acest caz se referă la uciderea lui B., al cărui trunchi decapitat şi parţial dezmembrat a fost descoperit sub un palmier mare pe teritoriul unei case părăsite cunoscute drept C., pe str. x, Cork, cu puţin timp înainte de ora 16:00 la data de 28 decembrie 2019. Cadavrul a fost descoperit de un vecin.
Pe 6 septembrie 2021, Directorul Serviciului Procuratură a trimis în judecată persoana solicitată conform rechizitoriului pentru o singură infracţiune de omor, constând în aceea că, la o dată necunoscută, între 27-28 decembrie 2019, la C., pe str. x, Cork, District nr. 19, l-a omorât pe B., încălcând dreptul cutumiar.
Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecţiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracţiuniilor, sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptelor şi este specificată limita maximă a pedepsei prevăzute de legislaţia din Irlanda pentru acestea.
Totodată, infracţiunea pentru care persoana solicitată este urmărită penal dă loc la predare, în acord cu dispoziţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
În plus, Curtea a apreciat că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Împotriva sentinţei penale nr. 192 din 8 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021 a formulat contestaţie, în termen legal, persoana solicitată A..
Contestaţia nu a fost motivată, însă, cu ocazia dezbaterilor, apărătorii aleşi ai persoanei solicitate au invocat încălcarea dreptului la apărare de către instanţa de fond, care nu i-ar fi oferit părţii posibilitatea de a lua legătura cu apărătorii săi aleşi, în condiţii de confidenţialitate, a exigenţelor dreptului la un proces echitabil, întrucât nu ar fi avut suficient timp pentru a studia dosarul, astfel cum sunt reglementate de art. 6 parag. 1 şi 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a dispoziţiilor art. 22-23 din Legea nr. 302/2004, precum şi a condiţiilor prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare.
Examinând contestaţia formulată, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:
Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
În cauză, predarea şi arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Irlanda la data de 01.11.2021, împotriva persoanei solicitate A., urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiuni de omor, prevăzută de art. 4 din Legea Justiţiei Penale din 1964, pentru care a fost trimis în judecată în data de 6 septembrie 2021 de către Directorul Serviciului Procuratură.
Astfel, în conţinutul mandatului european de arestare se reţine o singură infracţiune de omor, constând în aceea că, la o dată necunoscută, între 27-28 decembrie 2019, la C., pe str. x, Cork, District nr. 19, persoana solicitată l-a omorât pe B., încălcând dreptul cutumiar.
Înalta Curte constată că fapta pentru care se solicită predarea şi face obiectul mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Irlanda, este cuprinsă în cele enumerate de dispoziţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi care dau loc la predare necondiţionat de existenţa dublei incriminări.
Din economia dispoziţiilor art. 84 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.
În acest sens, instanţa de control judiciar constată că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate cuprinde toate informaţiile conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condiţiilor imperative impuse de lege.
De asemenea, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nefiind întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 98 alin. (2) din aceeaşi lege.
Referitor la susţinerile apărării în sensul că ar fi fost încălcat dreptul la un proces echitabil întrucât nu ar fi avut suficient timp pentru a consulta dosarul, ca judecătorul de la prima instanţă nu i-ar fi oferit părţii posibilitatea de a lua legătura cu apărătorii săi aleşi, în condiţii de confidenţialitate, sau că nu ar fi fost respectate dispoziţiile art. 22-23 din Legea nr. 302/2004, precum şi condiţiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că, în concret, niciuna dintre aceste susţineri nu este fondată.
Pe de o parte, aşa cum rezultă din practicaua sentinţei contestate, apărătorul ales al persoanei solicitate a solicitat doar acordarea unui termen în vederea studiului dosarului pentru pregătirea unei apărări efective, nefăcând vorbire despre imposibilitatea de a lua legătura cu partea în condiţii de confidenţialitate potrivit art. 89 alin. (2) C. proc. pen., aplicabil în prezenta cauză în raport cu dispoziţiile ar. 7 din Legea nr. 302/2004.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că nu a fost adusă vreo vătămare, în raport cu complexitatea în fapt şi în drept a cauzei sau a volumului dosarului, care sunt reduse. În acest sens, se observă că obiectul cauzei constă în executarea unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare din Irlanda, în care este descrisă o singură faptă de omor, iar dosarul conţine un număr de 57 de file (sesizarea parchetului potrivit art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi mandatul european de arestare tradus în limba română totalizează un număr de 5 pagini).
De altfel, nici prin raportare la principiul egalităţii armelor nu se poate susţine că ar fi fost adusă atingere dreptului de a beneficia de înlesnirile necesare pregătirii apărării, întrucât atât apărarea, cât şi procurorul au avut la dispoziţie acelaşi timp pentru a formula concluzii.
În plus, Înalta Curte reaminteşte că respectarea uneia sau alteia dintre garanţiile dreptului la un proces echitabil trebuie să fie apreciată în raport cu ansamblul procesului, motiv pentru care constată că dreptul la apărare al persoanei solicitate nu a suferit o limitare incompatibilă cu cerinţele unui proces echitabil, nefiind încălcat aşadar art. 6 paragraf 1 şi 3 din Convenţie.
Totodată, se observă că apărarea persoanei solicitate a făcut trimitere, în mod eronat, la dispoziţii referitoare la extrădare (art. 22-23 din Legea nr. 302/2004, în condiţiile în care cauza dedusă judecăţii are ca obiect o contestaţie formulată împotriva unei încheieri privitoare la un mandat european de arestare reglementat de dispoziţiile art. 97 şi următoarele din acelaşi act normativ, iar nu o cerere de extrădare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 192 din 8 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 192 din 8 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 253 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2021.