Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 68/FCJI din data de 06 octombrie 2021, Curtea de Apel Iaşi, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. privind sentinţa penală nr. 14/FCJI din data de 15.02.2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin necontestare la data de 22.02.2019.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că pe rolul Curţii de Apel Iaşi a fost înregistrată, sub nr. dosar x/2021, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. cu privire la sentinţa penală nr. 14/FCJI din 15.02.2019 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin necontestare la data de 22.02.2019.
În motivarea cererii de contestaţie la executare, în esenţă, contestatorul a arătat că pedeapsa 10 ani închisoare recunoscută prin hotărârea nr. 14/FCJI din 15.02.2019 a Curţii de Apel Iaşi depăşeşte maximul special prevăzut de C. pen. român pentru infracţiunea de furt calificat, în forma prevăzută de art. 228 - 229 alin. (2) din C. pen. (de 7 ani închisoare), şi a solicitat reducerea cuantumului acesteia de la 10 ani la 7 ani închisoare, precum şi deducerea perioadelor deja executate.
În drept, contestatorul a arătat că cererea sa se întemeiază pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului sub aspectul admisibilităţii în principiu a cererii de contestaţie la executare, curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 14/FCJI din 15.02.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iaşi a respins sesizarea formulată de Juizo Central Criminal de Penafiel - Juiz 3 - Tribunalul Judicial da B. do Porto Este, Portugalia, privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 01.02.2018, pe numele persoanei solicitate A., pentru executarea pedepsei de 10 (zece) ani închisoare aplicată acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la furt calificat, prev. de art. 22, art. 203, art. 204 nr. 2 lit. e) din C. pen. portughez, 7 (şapte) infracţiuni de furt calificat, prev. de art. 203, art. 204 nr. 2 lit. e) din C. pen. portughez şi o infracţiune de furt calificat, prev. de art. 203, art. 204 nr. 2 lit. a) şi e) din C. pen. portughez, prin hotărârea din data de 29.02.2012, definitivă la data de 19.11.2012, pronunţată de Tribunalul Judicial da B. do Porto Este.
În temeiul art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată, cu referire la art. 136 alin. (1) şi art. 150 din aceeaşi lege, instanţa a recunoscut hotărârea penală anterior menţionată şi a dispus executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicate persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, sens în care a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 14/2019.
Printre altele, curtea de apel a notat că în cadrul procedurii de recunoaştere a hotărârii străine de condamnare au fost verificate dispoziţiile legale incidente în materia adaptării pedepsei şi s-a constatat că nu se impune realizarea unei astfel de operaţiuni.
Reţinând dispoziţiile prevăzute de art. 598 - 600 din C. proc. pen., curtea de apel a constatat că prin intermediul acestui mijloc procesual nu pot fi invocate şi rezolvate aspecte ce ţin de fondul cauzei ce a fost soluţionată prin hotărârea penală contestată, deoarece soluţia dispusă prin hotărârea judecătorească pusă în executare se bucură de autoritate de lucru judecat şi nu poate fi reformată ori schimbată pe calea contestaţiei la executare.
În concret, s-a reţinut că persoana condamnată A. urmăreşte în realitate o adaptare a pedepsei de 10 ani închisoare recunoscută prin sentinţa penală nr. 14/FCJI din 15.02.2019 a Curţii de Apel Iaşi (definitivă prin necontestare la data de 22.02.2019), operaţiune expres prevăzută de Legea 302/2004 privind recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti străine.
Curtea de apel a constatat că motivul invocat de către contestator nu se subsumează niciuneia dintre cele două situaţii expres prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., precum şi faptul că nu se invocă vreo nelămurire ivită cu ocazia executării hotărârii anterior menţionate sau vreo împiedicare la executare, ci, se pune în discuţie însăşi legalitatea şi temeinicia sentinţei penale nr. 14/FCJI a Curţii de Apel Iaşi la data de 15.02.2019 (definitivă prin necontestare la data de 22.02.2019), tinzându-se la modificarea hotărârii sub aspectului cuantumului pedepsei dispus a fi executată, ca urmare a recunoaşterii hotărârii străine de condamnare.
Împotriva sentinţei nr. 68/FCJI din data de 06 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, CCJI, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie persoana condamnată A. solicitând, în esenţă, reducerea cuantumului pedepsei de 10 ani închisoare recunoscută prin hotărârea nr. 14/FCJI din 15.02.2019 a Curţii de Apel Iaşi la 7 ani închisoare, precum şi deducerea perioadelor deja executate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 28.10.2021, sub nr. x/2021, şi repartizată aleatoriu completului de judecată C10, cu prim termen de judecată fixat la data de 23.11.2021.
Examinând contestaţia formulată de persoana condamnată A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
Înalta Curte reţine că cererea dedusă judecăţii are ca obiect condamnarea contestatorului la pedeapsa de 10 ani închisoare, recunoscută de instanţa română, pe cale incidentală, în cadrul procedurii judiciare de executare a unui mandat european de arestare emis de către o instanţă dintr-un stat membru al Uniunii Europene în scopul executării unei pedepse cu închisoarea.
În drept, contestatorul a invocat cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., şi a criticat soluţia instanţei care a recunoscut hotărârea străină în privinţa modului în care au fost interpretate dispoziţiile ce permit adaptarea pedepsei, solicitând, în concret, reducerea pedepsei rezultante de 10 ani închisoare recunoscută prin hotărârea nr. 14/FCJI din 15.02.2019 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin necontestare, la 7 ani închisoare, precum şi deducerea perioadelor deja executate.
Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., "Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri(...) c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.".
Analizând contestaţia formulată de persoana condamnată A., Înalta Curte constată că motivele invocate de acesta nu pot fi subsumate unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sau unei împiedicări la executare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., ci pun în discuţie chiar legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă. Astfel, contestatorul critică însăşi sentinţa penală nr. 14/FCJI din 15.02.2019 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin necontestare, prin care instanţa a recunoscut condamnarea acestuia la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de autorităţile judiciare din Portugalia, solicitând, în esenţă, adaptarea pedepsei.
Or, posibilitatea instanţei naţionale de a proceda la adaptarea pedepsei aplicate persoanei solicitate prin hotărârea autorităţilor judiciare străine este o chestiune de competenţa exclusivă a instanţei învestite cu recunoaşterea hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare din statul de condamnare şi are ca premisă incompatibilitatea dintre sancţiunea aplicată prin hotărârea străină şi cea prevăzută de legea română pentru infracţiunile corespondente.
Înalta Curte subliniază că pe calea contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, stabilităţii raporturilor juridice.
Contestaţia la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării, fiind exclusă posibilitatea de a antama pe această cale chestiuni relative la legalitatea şi temeinicia hotărârilor definitive în baza cărora se face executarea.
Ca atare, cererea formulată de contestator, prin prisma motivelor expuse, excedează limitelor în care o instanţă poate fi învestită în cursul executării şi constituie, în fapt, un apel deghizat.
Pentru aceste considerente, constatând că sentinţa penală atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei nr. 68/FCJI din data de 06 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, CCJI, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deopotrivă, reţinând culpa procesuală a contestatorului în formularea prezentei contestaţii, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei nr. 68/FCJI din data de 06 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, CCJI, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă pe contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.