Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 194 din 5 octombrie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul-condamnat A., ca nefondată.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul-condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, a rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărâ astfel, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a reţinut următoarele:
Analizând contestaţia la executare dedusă judecăţii, Curtea a reţinut că, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia la executare se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori micşorare a pedepsei.
În prezenta cauză, petentul condamnat, care se află în executarea unei pedepse de 18 ani închisoare, invocând cazul de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a solicitat să se dispună îndreptarea erorilor materiale strecurate în conţinutul sentinţei penale nr. 110 din data de 25.04.2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, în sensul înlăturării reţinerii infracţiunii de omor sau schimbarea încadrării juridice a faptelor de omor şi tâlhărie în infracţiunea de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei, prev. de art. 236 C. pen. şi să fie adaptată pedeapsa în raport de această infracţiune, nu de infracţiunea de omor.
În opinia Curţii, motivul invocat de condamnatul contestator nu s-a întemeiat pe aspecte ce ţin de executarea hotărârii definitive pronunţate împotriva sa, ci au tins la o reexaminare a unor probleme de fond şi, astfel, nu au putut fi încadrate în nici unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., arătându-se, totodată, că la soluţionarea unei contestaţii la executare se pot analiza doar impedimentele ivite cu prilejul executării sau să dea lămuririle necesare dacă sentinţa executată este neclară şi se limitează doar la motivele strict prevăzute de acest text de lege.
Mai mult, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 4/2017 Sent. C.A.A.- nr. 8/2016 RG- nr. 1630/2015 RGNR pronunţată la data de 22.02.2017 de Curtea de Apel cu Juraţi din Perugia, în reformarea sentinţei nr. 527/2016 pronunţată la data de 18.04.2016 de Judecătorul de Instrucţie din cadrul Tribunalului din Terni, definitivă la 24.05.2018, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârşirea a 3 infracţiuni: respectiv, omor prev. de art. 110, 628 alin. (3) nr. 1 şi alin. (3) quinques C. pen. italian, tâlhărie prev. de art. 110, 584, 61 nr. 2 şi 112 alin. (1) C. pen. italian şi privare de libertate prev. de art. 110, 81 alin. (2), (60)5, 61 nr. 2 şi 112 alin. (1) C. pen. italian.
Pe cale de consecinţă, această sentinţă a fost recunoscută prin sentinţa penală nr. 110 din data de 25.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, constatându-se că infracţiunile săvârşite au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de omor calificat prev. de art. 188, art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. şi tâlhărie, prev. de art. 233 C. pen.
De asemenea, s-a reţinut că instanţa de recunoaştere nu poate schimba încadrarea juridică a faptelor, cum a solicitat petentul, ci doar are posibilitatea să adapteze pedeapsa când natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română, respectiv când durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, aşa cum dispune art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004.
Pe de altă parte, chiar şi în situaţia în care în sarcina inculpatului s-ar fi reţinut numai infracţiunea de tâlhărie ce a avut ca urmare moartea victimei, aşa cum susţine petentul, instanţa de fond a constatat că această infracţiune se pedepseşte, potrivit art. 236 C. pen., cu închisoarea de la 7 la 18 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Ori, prin sentinţa italiană, care a fost recunoscută prin sentinţa penală nr. 110 din data de 25.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare şi astfel această pedeapsă nu depăşeşte limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea de tâlhărie ce a avut ca urmare moartea victimei, prev. de art. 236 C. pen. şi, pe cale de consecinţă, nu se putea modifica pedeapsa la care a fost condamnat petentul, în sensul micşorării acesteia, aşa cum se solicită de către acesta.
Împotriva sentinţei penale nr. 194 din 5 octombrie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2021 a formulat contestaţie, în termen legal, condamnatul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală la data de 18 octombrie 2021, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 6.
Contestatorul condamnat A. nu a depus motivele de contestaţie, însă, cu ocazia dezbaterilor la termenul de judecată din data de 18 noiembrie 2021, apărătorul din oficiu al acestuia a reiterat motivele privind contestaţia la executare precizate în faţa primei instanţe, în sensul că infracţiunea prevăzută de art. 584 din C. pen. italian are drept corespondent infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 236 C. pen. român, iar nu pe cea de omor calificat, prevăzută de art. 188 coroborat cu art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen. român, cum, în mod eronat, s-a reţinut de către Curtea de Apel Craiova.
Examinând contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Contestaţia la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea. Dispoziţiile art. 598 C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestaţia la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce priveşte soluţia.
Cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., invocat de contestatorul condamnat, reglementează două posibile incidente ce pot interveni fie la momentul punerii în executare a hotărârii judecătoreşti, fie pe parcursul executării sancţiunii penale - când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Cu titlu de exemplu, în jurisprudenţa naţională au fost calificate ca nelămuriri ce pot forma obiectul contestaţiei la executare: omisiunile de indicare, în cazul dispoziţiei de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, a organului care va exercita supravegherea sau a obligaţiilor prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. a)-d) din C. pen. înlocuirea entităţilor în cadrul cărora persoana condamnată cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere va presta munca neremunerată în folosul comunităţii; indicarea greşită a funcţiei/ocupaţiei interzise prin aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 66 lit. g) din C. pen. în dispozitivul hotărârii definitive, în condiţiile în care funcţia indicată era diferită faţă de cea menţionată în rechizitoriu şi în considerentele sentinţei de condamnare.
Referitor la împiedicarea la executare, în jurisprudenţa naţională au fost calificate ca astfel de situaţii: omisiunea instanţei de a dispune arestarea persoanei extrădate în vederea predării, întrucât absenţa dispoziţiei de arestare împiedică executarea dispoziţiei de admitere a cererii de extrădare; existenţa unui caz suplimentar de amânare a predării ivit ulterior rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în procedura specială a executării mandatului european de arestare; omisiunea anulării mandatului de executare a pedepsei închisorii pentru una dintre pedepsele aplicate printr-o hotărâre definitivă anterioară în urma contopirii mai multor pedepse; schimbarea numelui persoanei condamnate anterior punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei.
În cauză, Înalta Curte constată că prin sentinţa penală nr. 4/2017 Sent. C.A.A.- nr. 8/2016 RG- nr. 1630/2015 RGNR, pronunţată la data de 22.02.2017 de Curtea de Apel cu Juraţi din Perugia, în reformarea sentinţei nr. 527/2016, pronunţată la data de 18.04.2016 de Judecătorul de Instrucţie din cadrul Tribunalului din Terni, definitivă la 24.05.2018, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârşirea a 3 infracţiuni: respectiv, omor prev. de art. 110, 628 alin. (3) nr. 1 şi alin. (3) quinques C. pen. italian, tâlhărie prev. de art. 110, 584, 61 nr. 2 şi 112 alin. (1) C. pen. italian şi privare de libertate prev. de art. 110, 81 alin. (2), (60)5, 61 nr. 2 şi 112 alin. (1) C. pen. italian.
De asemenea, prin sentinţa penală nr. 110 din data de 25.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, s-a constatat că infracţiunile săvârşite au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de omor calificat prev. de art. 188, art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. şi tâlhărie, prev. de art. 233 C. pen.
Prin contestaţia la executare formulată, contestatorul aduce critici cu privire la raţionamentul instanţei avut în vedere la momentul recunoaşterii hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare din Italia. Astfel, contestatorul condamnat A., practic, a susţinut că, urmare a recunoaşterii hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare din Italia, instanţa nu a respectat dispoziţiile art. 166 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 302/2004, în momentul în care a stabilit corespondentul şi a adaptat pedeapsa în infracţiunile de omor calificat prev. de art. 188, art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. şi tâlhărie, prev. de art. 233 C. pen.
Înalta Curte constată că aceste critici puteau fi formulate doar în cursul judecării fondului cauzei, în primă instanţă sau prin exercitarea căii de atac a apelului, neputând face obiectul contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., întrucât, astfel cum s-a arătat anterior, aceasta poate fi formulată în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, fără a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanţe la momentul soluţionării cauzei.
Drept urmare, întrucât aspectele invocate de contestatorul condamnat A. reprezintă chestiuni de fond, care au intrat în puterea lucrului judecat, prin rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 110 din data de 25.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, acestea nu pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., pentru a fi examinate pe calea contestaţiei la executare.
De asemenea, aşa cum instanţa de fond în mod corect a reţinut, Înalta Curte constată că pedeapsa de 18 ani stabilită de instanţa de recunoaştere pentru infracţiunile de omor calificat prev. de art. 188, art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. şi tâlhărie, prev. de art. 233 C. pen., nu depăşeşte limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea de tâlhărie ce a avut ca urmare moartea victimei, conform art. 236 C. pen. (pedepsită cu închisoarea de la 7 la 18 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi) şi, pe cale de consecinţă, pedeapsa nu poate suferi modificări sub aspectul cuantumului pe calea contestaţiei la executare, în lipsa intervenţiei unei cauze de micşorare intervenită după rămânerea definitivă a hotărârii, conform art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 194 din 5 octombrie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2021.
Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 194 din 5 octombrie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2021.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2021.
GGC - MM