Asupra contestaţiei de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 136 din data de 05.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 585 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată cererea de contopire formulată de numitul A., cu privire la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare la care a fost condamnat petentul prin Hotărârea Tribunalului din Pordenone din data de 24.09.2010 rămasă definitivă la 14.01.2011, având nr. x/2010, RG y/2009 - RGNR z/2008 şi Hotărârea Tribunalului din Pordenone din data de 14.09.2016, rămasă definitivă la 15.06.2018, având nr. x/2016, RG y/2014 - RGNR z/2009, recunoscute prin sentinţa penală nr. 105 din 22.10.2020 a Curţii de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 6.09.2021.
S-au reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 105 din 22.10.2020 a Curţii de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 6.09.2021, s-au dispus următoarele:
În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, având ca obiect cererea autorităţilor judiciare italiene, vizând transferarea persoanei condamnate A., actualmente încarcerat într-un penitenciar din Italia, într-un penitenciar din România.
A fost recunoscută în parte, numai sub aspectul pedepselor principale cu închisoare, Hotărârea Tribunalului din Pordenone din data de 24.09.2010 rămasă definitivă la 14.01.2011, având nr. x/2010, RG y/2009 - RGNR z/2008 şi Hotărârea Tribunalului din Pordenone din data de 14.09.2016, rămasă definitivă la 15.06.2018, având nr. x/2016, RG y/2014 - RGNR z/2009.
S-a constatat că prin Hotărârea Tribunalului din Pordenone din data de 24.09.2010 rămasă definitivă la 14.01.2011, având nr. x/2010, RG y/2009 - RGNR z/2008 şi Hotărârea Tribunalului din Pordenone din data de 14.09.2016, rămasă definitivă la 15.06.2018, având nr. x/2016, RG y/2014 - RGNR z/2009, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2.880 zile (8 ani) închisoare, pentru săvârşirea unui număr de 24 de infracţiuni de tentativă la furt în participaţie cu alte persoane, furt în circumstanţe agravante în participaţie cu alte persoane, asociere la un grup infracţional, prev. de art. 56 - 110 - 624 - 625, nr. 2 şi nr. 5 - 416 din C. pen. italian şi sechestrare de persoane în concurs prev. de art. 110 şi 605 din C. pen. italian, iar încadrarea juridică prevăzută de legea română pentru acestea este furt calificat, prev. de art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat, prev. şi ped. de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., lipsire de libertate, prev. şi ped. de art. 205 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca persoana condamnată A. să execute în România pedeapsa rezultantă de 2.880 zile (8 ani) închisoare.
S-a constatat că persoana condamnată A. a început executarea pedepsei de 2.880 zile (8 ani) închisoare la data de 3.11.2017, iar pedeapsa se consideră executată în data de la data de 4.08.2025, ţinând cont de zilele de eliberare înainte de termen acordate.
În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, modificată şi completată şi art. 72 C. pen., s-a dedus perioada executată de la data de 3.11.2017 la zi, respectiv un număr de 2 ani, 7 luni şi 14 zile, echivalente a 944 zile, calculate la data de 16.06.2020, la care s-au adăugat cele 90 zile de eliberare înainte de termen deja acordate respectiv un total de 1.034 zile executate referitor la ordonanţa de executare a pedepselor concurente, precum şi perioada executată în continuare de la 17.06.2020 la zi.
S-a constatat că persoana condamnată A. nu beneficiază de drepturile vizând regula specialităţii prevăzute de art. 169 alin. (1) din Legea 302/2004 în condiţiile în care a fost de acord să fie transferată în România, astfel incidente prevederile art. 169 alin. (1) lit. a) din Legea 302/2004.
Persoana condamnată A. a formulat cerere de contopire cu privire la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare la care a fost condamnat prin Hotărârea Tribunalului din Pordenone din data de 24.09.2010 rămasă definitivă la 14.01.2011, având nr. x/2010, RG y/2009 - RGNR z/2008 şi Hotărârea Tribunalului din Pordenone din data de 14.09.2016, rămasă definitivă la 15.06.2018, având nr. x/2016, RG y/2014 - RGNR z/2009, recunoscute prin sentinţa penală nr. 105 din 22.10.2020 a Curţii de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 6.09.2021.
În motivarea contestaţiei, s-a invocat faptul că în prezent execută o pedeapsă totală de 8 ani închisoare, deşi Tribunalul din Pordenone l-a condamnat prin două pedepse diferite, respectiv de 3 ani şi 8 luni şi pedeapsa de 4 ani şi 4 luni.
A solicitat contopirea acestor două pedepse având în vedere că nu exista o hotărâre definitivă de condamnare când s-a săvârşit cea de-a doua faptă penală.
Analizând cererea, prin prisma motivelor invocate şi a probelor administrate, Curtea de apel a constatat că aceasta nu este întemeiată.
Potrivit art. 585 alin. 1 C. proc. pen., "pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii: a) concursul de infracţiuni;"
Curtea de apel a observat că infracţiunile pentru care în prezent petentul solicită contopirea au fost contopite deja de autorităţile judiciare din Italia, acesta săvârşind un număr de 24 de infracţiuni de tentativă la furt în participaţie cu alte persoane, furt în circumstanţe agravante în participaţie cu alte persoane, asociere la un grup infracţional, prev. de art. 56 - 110 - 624 - 625, nr. 2 şi nr. 5 - 416 din C. pen. italian şi sechestrare de persoane în concurs prev. de art. 110 şi 605 din C. pen. italian, fiind ulterior condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2.880 zile (8 ani) închisoare, pedeapsă recunoscută prin sentinţa penală nr. 105 din 22.10.2020 a Curţii de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 6.09.2021.
S-a reţinut că nu este de ignorat nici aspectul că petentul, întrebat fiind de instanţă, la termenul din data de 05.10.2021, dacă a înţeles să formuleze o cale de atac împotriva sentinţei penale prin care s-a recunoscut pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, acesta a arătat că nu a formulat cale de atac, întrucât a sperat că va rezolva problema ulterior transferului său în ţară, or în situaţia de faţă, nu există un instrument juridic pentru contopirea conform legilor române a pedepselor aplicate pentru cele 24 de infracţiuni, în condiţiile în care a fost recunoscută pedeapsa rezultantă aplicată de autorităţile judiciare din Italia, iar această sentinţă rămasă definitivă prin neapelare are autoritate de lucru judecat.
II. La data de 25 octombrie 2021 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva sentinţei Curţii de Apel Bacău.
Prin calea de atac exercitată, s-a solicitat contopirea celor două pedepse la care a fost condamnat de Tribunalul din Pordenone, de 3 ani şi 8 luni şi, respectiv, de 4 ani şi 4 luni, susţinând că nu exista o hotărâre definitivă de condamnare când s-a săvârşit cea de-a doua faptă penală.
Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, reţinând, în mod corect, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, pentru recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul italian.
Verificând actele dosarului în ce priveşte cele două pedepse principale la care a fost condamnat contestatorul de către Tribunalul din Pordenone, recunoscute de curtea de apel prin sentinţa penală nr. 105 din 22.10.2020 a Curţii de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 6.09.2021 (Hotărârea Tribunalului din Pordenone din data de 24.09.2010 rămasă definitivă la 14.01.2011, având nr. x/2010, RG y/2009 - RGNR z/2008 şi Hotărârea Tribunalului din Pordenone din data de 14.09.2016, rămasă definitivă la 15.06.2018, având nr. x/2016, RG y/2014 - RGNR z/2009), se constată că după contopirea pedepselor de 4 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani şi 8 luni închisoare, conform certificatului, durata totală a pedepsei stabilite a fost de 8 ani închisoare, respectiv 2.880 zile.
Potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţa examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului şi, în baza celor constatate, pronunţă una din următoarele soluţii:
a) dispune, prin sentinţă, executarea în România a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent;
b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, adaptează, prin sentinţă, pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent, potrivit alin. (8) şi (9);
c) dispune, prin sentinţă, respingerea cererii de executare în România a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.
Din interpretarea logică a textului mai sus-arătat, rezultă că, odată admisă sesizarea procurorului cu privire la recunoaşterea şi punerea în executare a pedepsei aplicate de statul străin, instanţa română este obligată să opteze pentru una din cele două variante mai sus-menţionate la lit. a) şi b).
Potrivit aceleiaşi interpretări, ce rezultă din principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, executarea pedepsei este guvernată de legea statului de executare, dacă felul şi durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare corespunde legislaţiei române.
Prin urmare, raportându-se la dispoziţiile legale care permit doar adaptarea pedepsei în situaţii strict şi limitativ prevăzute de legea specială, precum cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, prima instanţă a verificat pentru fiecare infracţiune reţinută în hotărârea de condamnare dacă durata pedepsei principale aplicate corespunde ca natură şi cuantum dispoziţiilor legii române şi dacă pedeapsa rezultantă după operaţiunea de contopire a pedepsei aplicate nu contravine legii române, respectiv dacă pedeapsa rezultantă stabilită nu depăşeşte maximul care se poate aplica potrivit legii române.
Urmare acestei verificări, rezultă că durata pedepsei principale aplicate pentru infracţiunile săvârşite (furt calificat, prev. de art. 228-229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat, prev. şi ped. de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., lipsire de libertate, prev. şi ped. de art. 205 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.) corespunde ca natură şi cuantum dispoziţiilor legii române, iar pedeapsa principală de 8 ani închisoare nu depăşeşte limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română.
În concluzie, în cauză nu este incidentă ipoteza reglementată de textul art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, dat fiind că natura pedepsei corespunde cu pedepsele reglementate de legea penală română, durata acesteia nu depăşeşte limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română.
Pe de altă parte, toate aceste aspecte au fost verificate şi examinate de Curtea de Apel prin sentinţa penală nr. 105 din 22.10.2020 a Curţii de Apel Bacău prin care s-a dispus recunoaşterea şi stabilirea pedepsei rezultante de 2.880 zile (8 ani) închisoare, iar solicitarea de contopire formulată în cauză de persoana condamnată nu a fost motivată de existenţa unei alte sentinţe prin care să se fi aplicat pedepse cu închisoarea aflate în concurs cu cele pentru care s-a dispus recunoaşterea prin hotărârea anterioară.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 136 din data de 05.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 136 din 5 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.
GGC - MM