Deliberând asupra contestaţiei formulate de contestatorul persoană solicitată A., constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 279/PI din data de 04.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Germania la data de 10.11.2021, în Dosarul nr. x de către Judecătoria Augsburg - Germania, pe numele persoanei solicitate A. - cetăţean român, şi predarea acesteia către organele judiciare din Germania.
S-a constata că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Germania şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.
În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 modificată, a dispus arestarea numitului A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 04.12.2021 până la data de 02.01.2021 inclusiv, în vederea predării către autorităţile judiciare din Germania.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut ca la data de 03.12.2021 s-a înregistrat la Curtea de Apel Timişoara adresa autorităţilor judiciare din Germania care au solicitat punerea în executare pe numele persoanei solicitate A., cetăţean român, a mandatului european de arestare la data de 10.11.2021, în Dosarul nr. x de către Judecătoria Augsburg - Germania în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea unui număr de 4 infracţiuni de bancrută şi 25 de infracţiuni de neplată abuzivă şi delapidare de remuneraţie.
În fapt, s-a reţinut că "a fost deţinătorul întreprinderii individuale B. - A., cu sediul în Germania iar, prin decizia Judecătoriei Kempten -Instanţa pentru cauze de insolvenţă, la data de 16.07.2020, s-a deschis procedura de insolvenţă asupra averii numitului A. Conştient de perspectiva sechestrului asupra contului său de la C., A. a deschis, din data de 05.02.2020, un cont nou la D., redirecţionând în acesta plăţile din partea prestatorilor de servicii de curierat E. şi F. Astfel, în contul existent la C. n-au mai intrat, începând din martie 2020, plăţi din partea beneficiarilor E. şi F., cu consecinţa că sechestrul aplicat în favoarea creditorilor a rămas în mare parte fără efect. Totodată, A. a ridicat în mai multe rânduri numerar din contul deschis la D., astfel, în perioada lunilor martie - iunie 2020, aceste retrageri au însumat 266.400,00 euro. După scăderea cheltuielilor operative achitate în numerar în cuantum de 131.580,00 euro, constând în special în salarii, în cele trei luni martie - iunie 2020 au rămas elemente de avere în cuantum de 134.820,00 euro, pe care A. le-a transferat în altă parte, sustrăgându-le în acest fel masei credale.".
S-a constatat că faţă de persoana solicitată s-a dispus, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, reţinerea pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 03.12.2021, ora 12:42 până la data de 04.12.2021, ora 12:42.
S-a mai notat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de art. 87 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Totodată, s-a constatat că nu este incident vreun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, nefiind incidentă nici vreo cauză de amânare a predării, conform art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1), (2) din aceeaşi lege.
Totodată, prima instanţă a reţinut că, principiul recunoaşterii reciproce care stă la baza structurii Deciziei-cadru 2002/584, presupune, potrivit art. 1 alin. (2) din aceasta, că statele membre sunt, în principiu, obligate să dea curs unui mandat european de arestare (Hotărârea din 16 noiembrie 2010, Mantello, C-261/09, EU:C:2010:683, punctul 36). Astfel, potrivit dispoziţiilor Deciziei-cadru 2002/584, statele membre nu pot refuza executarea unui astfel de mandat decât în cazurile de neexecutare obligatorie prevăzute la art. 3, precum şi în cazurile de neexecutare facultativă enumerate la articolele 4 şi 4a din aceasta. În plus, executarea unui mandat european de arestare nu poate fi supusă de autoritatea judiciară de executare decât condiţiilor definite la art. 5 din decizia-cadru (Hotărârea Curţii din 29 ianuarie 2013, Radu, C-396/11, EU:C:2013:39, punctul 36). Prin urmare, autorităţile judiciare din România sunt obligate să pună în executare mandatul european de arestare chiar dacă persoana solicitată susţine că apărătorul său ales din Italia ar fi formulat recurs împotriva măsurii preventive.
În ceea ce priveşte susţinerile persoanei solicitate relativ la faptul că nu este vinovat şi nu a cunoscut conţinutul înscrisurilor semnate, Curtea de Apel a constatat că nu este abilitată a analiza vinovăţia sau nevinovăţia acestuia, competenţa revenind autorităţilor judiciare emitente a mandatului european de arestare.
Împotriva Sentinţei nr. 279/PI din data de 04.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.a formulat contestaţie persoana solicitată A. care a solicitat admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată, invocând dispoziţiile art. 84 alin. (1) şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. A mai susţinut că persoana solicitat are un domiciliu stabil în România, un loc de muncă şi o familie.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată:
"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că:
"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.
Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.
În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că, în cauza pendinte, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu număr de referinţă nr. 28, emis la data de 10 noiembrie 2021 de către autorităţile judiciare din Germania pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării urmăririi penale în legătură cu săvârşirea unui număr de 4 infracţiuni de bancrută şi 25 de infracţiuni de neplată abuzivă şi delapidare de remuneraţie, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de 15 ani închisoare.
Deopotrivă, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a constatat în mod corect că infracţiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, faptele care stau la baza emiterii mandatului european de arestare constituind infracţiunea de bancrută frauduloasă prev. de art. 241 C. pen. român şi de delapidare, prev. de art. 295 C. pen. român, fiind astfel, pe de o parte, îndeplinită condiţia dublei incriminări, iar pe de altă parte, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare, prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Totodată, în mod corect s-a reţinut că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa.
În continuare, Înalta Curte notează că din actele şi lucrările existente la dosarul cauzei rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autorităţile judiciare române într-o altă cauză penală.
Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reţine că instanţa de fond, în mod temeinic şi legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Germania şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.
Potrivit art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare trebuie să conţină următoarele informaţii: a) identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate; b) denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail ale autorităţii judiciare emitente; c) indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi 97 din prezenta lege; d) natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, ţinându-se seama mai ales de prevederile art. 97; e) o descriere a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate; f) pedeapsa pronunţată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracţiunea săvârşită; g) dacă este posibil, alte consecinţe ale infracţiunii.
În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că împrejurarea reglementată de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 rep constituie motiv facultativ de refuz al executării unui mandat european de arestare şi nu motiv obligatoriu, astfel că autoritatea de executare poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar dacă se referă la infracţiunii care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită, conform dispoziţiilor art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, este temeinică şi legală, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 279/PI din data de 04.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.
Deopotrivă, reţinând culpa procesuală a persoanei solicitate A. în formularea prezentei contestaţii, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 279/PI din data de 04.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 decembrie 2021.
GGC - ED