Asupra contestaţiilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 9 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017, printre altele, în ceea ce priveşte măsurile asiguratorii, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen., s-a menţinut măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţele nr. x/2014 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Structura Centrală, secţia de Combatere a Criminalităţii Organizate, astfel cum a fost modificată în cursul procesului penal, asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., T., U., K., şi ale părţilor responsabile civilmente SC L. SRL, SC M. SA, SC N. SA, SC O. SA, SC P. SA, SC Q. SA, SC R. SRL şi SC S. SA.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a constatat că, în dosarul de urmărire penală nr. x/2014, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, secţia de Combatere a Criminalităţii Organizate a luat măsuri asigurătorii asupra bunurilor care au aparţinut printre altele şi inculpaţilor A., H. şi J., după cum urmează:
asupra bunurilor aparţinând inculpatului A. - au fost luate măsuri asigurătorii, după cum urmează:
- imobil tip teren extravilan arabil, în suprafaţă de 7300 mp, situat în loc. Seleuş, com. Daneş, jud. Mureş; imobil tip teren extravilan arabil, în suprafaţă, de 22.000 mp, situat în loc. Seleuş, com. Daneş, jud. Mureş;imobil tip teren extravilan arabil, în suprafaţă de 26.400 mp, situat în loc. Seleuş, com. Daneş, jud. Mureş; imobil tip teren extravilan arabil, în suprafaţă de 16.500 mp, situat în loc. Seleuş, com. Daneş, jud. Mureş; imobil tip teren extravilan arabil, în suprafaţă de 4200 mp, situat în loc. Seleuş, com. Daneş, jud. Mureş; imobil lip teren extravilan arabil. în suprafaţă de 4200 mp, situat în loc. Seleus, corn, Daneş, jud, Mureş; imobil tip teren extravilan fâneţe, în suprafaţă de 9400 mp, situat în loc. Seleuş, com. Daneş, jud. Mureş; imobil tip teren extravilan fâneţe, în suprafaţă de 30800 mp, situat în loc. Seleus, com, Daneş, jud, Mureş şi imobil tip teren extravilan fâneţe, în suprafaţă de 1.5000 mp. situat în loc. Seleuş, com. Daneş, jud. Mureş.
asupra bunurilor aparţinând inculpatului H. - au fost luate măsuri asigurătorii,după cum urmează: autoturism marca x, serie şasiu x şi poprire asupra cotei de 1/3 părţi din veniturile obţinute cu titlu de salariu.
asupra bunurilor aparţinând inculpatului J. - au fost luate măsuri asigurătorii, după cum urmează:
- poprire în procent de 1/3 părţi asupra veniturilor realizate de către inculpată; imobil tip curţi construcţii, situat în intravilanul localităţii Mediaş, judeţul Sibiu, compus din teren în suprafaţă de 227 mp şi construcţii (sere de flori); imobil tip curţi construcţii, situat în intravilanul localităţii Mediaş, judeţul Sibiu, compus din teren în suprafaţă de 227 mp şi construcţii (sere de flori); imobil tip curţi construcţii, situat în intravilanul localităţii Mediaş, judeţul Sibiu, compus din teren în suprafaţă de 227 mp şi construcţii (sere de flori); cota actuală din imobil tip curţi construcţii, situat în intravilanul localităţii Mediaş, judeţul Sibiu, compus din teren în suprafaţă de 4374 mp şi construcţii (sere de flori) şi imobil tip teren arabil, situat în extravilanul localităţii Blăjel, judeţul Sibiu, în suprafaţă de 1748 mp.
Verificând măsurile asigurătorii, din punctul de vedere al dispoziţiilor art. 2502, C. proc. pen., Curtea a constatat că toate elementele de noutate au fost invocate şi soluţionate pe parcursul cercetării judecătoreşti.
Prin Legea nr. 6/2018 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în M. Of. nr. 167/18.02.2021, în vigoare, aşadar, din 21.02.2021, a fost introdus, după art. 2501 C. proc. pen., art. 2502 C. proc. pen.
Conform dispoziţiilor legale menţionate, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător.
În consecinţă, Curtea, în temeiul art. 2502, C. proc. pen., a reţinut că, potrivit art. 249 alin. (1) C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, poate lua măsuri asigurătorii prin ordonanţă pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracţiune.
Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate (alin. (4), iar măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora (alin. (5) .
Potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute în Capitolul III, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.
Totodată, s-a arătat de către Curte că inculpaţii, faţă de care s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii, au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni de rezultat, existând suspiciunea rezonabilă că aceştia ar fi putut comite faptele pentru care sunt judecaţi, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie de care aceştia beneficiază, potrivit art. 4 C. proc. pen., art. 6 CEDO şi art. 23 alin. (11) din Constituţia României.
De altfel, Curtea a apreciat că, la acest moment procesual, subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea şi menţinerea măsurilor asigurătorii, aceste temeiuri impunând în continuare menţinerea măsurilor asigurătorii, neintervenind niciun aspect de noutate.
Împotriva acestei încheieri contestatorii inculpaţi A., H. şi J. au formulat contestaţii în cauză.
Contestaţiile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală sub Dosar nr. x/2017 la data de 16.12.2021.
Prin motivele formulate, inculpaţii au solicitat admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de ridicare a măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanţele nr. x/1014 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Structura Centrală, secţia de Combatere a Criminalităţii Organizate.
În susţinerea contestaţiilor s-a făcut trimitere la aspectele reţinute de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-au respins cererile formulate de inculpaţii şi s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii instituite de procuror aşa cum au fost modificate în cursul procesului penal, s-a menţionat că raportat la soluţia primei instanţe, de achitare pentru infracţiunile cercetate, dar şi la, modalitatea de soluţionare a laturii civile a cauzei, în sensul lăsării acesteia nesoluţionată, măsurile asiguratorii care au fost impuse sunt neîntemeiate.
Examinând încheierea atacată, prin raportare la criticile formulate, la dispoziţiile legale incidente în materia măsurilor asigurătorii, precum şi la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază contestaţiilor declarate de contestatorii inculpaţi A., H. şi J., ca fiind nefondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 2502 C. proc. pen., text de lege ce a fost introdus prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor cuprinse în Regulamentul (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (publicată în M. Of. nr. 167/18.02.2021, intrată în vigoare la data de 28 februarie 2021), "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."
Aşadar, în aplicarea caracterului provizoriu al măsurilor asigurătorii, legiuitorul a impus prin aceste noi dispoziţii procesual penale obligativitatea verificării periodice a subzistenţei temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea respectivelor măsuri, verificare ce trebuie realizată inclusiv prin raportare la condiţiile în care acestea puteau fi dispuse.
Astfel, conform art. 249 alin. (1) C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.
Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau a confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi sechestrate (art. 249 alin. (4) C. proc. pen.), iar cele în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora (art. 249 alin. (5) C. proc. pen.).
Totodată, legiuitorul a stabilit că, în cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie (alin. (41) al art. 249 C. proc. pen., introdus prin art. II pct. 1 din Legea nr. 228/2020).
Deşi dispoziţiile art. 249 C. proc. pen. nu precizează categoriile de bunuri asupra cărora se poate institui sechestrul, stabilind doar întinderea lui în funcţie de proprietar, ele trebuie corelate cu prevederile art. 112 şi art. 1121 C. pen. referitoare la confiscarea specială şi confiscarea extinsă. Or, potrivit dispoziţiilor art. 112 C. pen., pot fi supuse confiscării bunurile produse prin săvârşirea faptei, cele folosite sau destinate a fi folosite la comiterea faptei ori la scăparea făptuitorului sau păstrarea folosului ori produsului obţinut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor, bunurile dobândite prin săvârşirea faptei, precum şi cele date pentru a determina comiterea ei ori pentru a răsplăti pe făptuitor, urmărindu-se, astfel, prin această măsură de siguranţă, asigurarea restabilirii unui echilibru, prin preluarea din patrimoniul făptuitorului a beneficiului infracţiunii.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 1121 C. pen., în cazul infracţiunilor grave enumerate de textul de lege (printre care sunt menţionate constituirea unui grup infracţional organizat, evaziune fiscală, spălarea banilor, infracţiunile de corupţie), sunt supuse confiscării şi alte bunuri decât cele menţionate în art. 112 C. pen., dacă valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii, până la data emiterii actului de sesizare, depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod licit, iar instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de natura celor enumerate.
În majoritatea cazurilor, dispunerea măsurilor asigurătorii este lăsată la aprecierea organului judiciar, existând, însă, şi situaţii în care legiuitorul a instituit, cu titlu de excepţie, caracterul obligatoriu al acestor măsuri, având în vedere natura şi gravitatea faptelor comise, cum este cazul celei reglementate de art. 20 din Legea nr. 78/2000, ori consecinţele acestora asupra unor categorii vulnerabile de subiecţi pasivi.
Indiferent, însă, de caracterul lor obligatoriu sau facultativ, legiuitorul a stabilit că măsurile asigurătorii sunt eminamente temporare, provizorii, de vreme ce pot fi luate doar pe parcursul procesului penal, stingându-se cel mai târziu prin atingerea scopului în vederea realizării căruia au fost instituite, respectiv prin repararea pagubei, executarea cheltuielilor judiciare ori, după caz, prin aplicarea confiscării speciale sau a confiscării extinse.
Examinând, în raport cu aceste consideraţii, actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că inculpaţii A., H. şi J., au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, cauza fiind soluţionată în fond prin Sentinţa penală nr. 280 din 11.03.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute în Capitolul III din acest act normativ pentru care inculpaţii a fost deferiţi judecăţii), luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.
Înalta Curte constată că aceste împrejurări au fost invocate de inculpaţii şi cu prilejul promovării, în temeiul art. 250 C. proc. pen., a contestaţiilor împotriva măsurii asigurătorii instituită prin ordonanţa nr. x/2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. S-a mai arătat că măsurile asiguratorii aflate în fiinţă în cauza pendinte sunt proporţionale cu circumstanţele concrete care au justificat instituirea lor - posibila comitere de către inculpaţi a infracţiunilor deduse judecăţii, pentru unele dintre aceste infracţiuni legea stabilind cu caracter obligatoriu necesitatea instituirii de măsuri asiguratorii, dar şi necesare pentru realizarea scopurilor avute în vedere la dispunerea lor - prezervarea patrimoniului inculpaţilor şi a părţilor responsabile civilmente în vederea garantării aducerii la îndeplinire a măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de bani rezultate din comiterea faptelor şi a eventualei obligaţii de plată a pagubei produse părţii/părţilor civile, în ipoteza pronunţării unei soluţii de angajare a răspunderii penale.
Mai mult, se apreciază că, sub aspectul necesităţii menţinerii măsurii asigurătorii, nu prezintă relevanţă nici împrejurarea că faţă de inculpaţii s-a dispus o soluţie de achitare de către instanţa de fond, neputând fi primite susţinerile inculpaţilor în acest sens.
În consecinţă, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de apel, că măsurile asigurătorii luată de procuror prin ordonanţele nr. x/2014 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, astfel cum a fost modificată în cursul procesului penal asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., H. şi J., răspunde, în continuare, exigenţelor legii fundamentale, ingerinţa statului în dreptul de proprietate al inculpatului fiind prevăzută de lege în cazul comiterii unor infracţiuni de corupţie, şi, totodată, proporţională cu scopul legitim urmărit, respectiv garantarea stării de solvabilitate a inculpaţilor, în vederea asigurării eventualei executări a măsurii de siguranţă a confiscării speciale.
Pentru considerentele expuse, va respinge, ca nefondate, contestaţiile declarate de contestatorii inculpaţi A., H. şi J. împotriva încheierii din data de 09.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2017.
Va obliga contestatorii la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru contestatorii H. şi J., în sumă de câte 313 RON, vor rămâne în sarcina statului şi se vor plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, contestaţiile declarate de contestatorii inculpaţi A., H. şi J. împotriva încheierii din data de 09.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2017.
Obligă contestatorii la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru contestatorii H. şi J., în sumă de câte 313 RON, rămân în sarcina statului şi se plătesc din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 decembrie 2021.
GGC - ED