Deliberând, asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 208/PI din 16 septembrie 2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 5491 alin. (3) lit. b) C. proc. pen.., s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi, în consecinţă, s-a dispus desfiinţarea totală a înscrisului intitulat Antecontract de vânzare-cumpărare, încheiat între S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., autentificat prin încheierea de autentificare nr. x emisă de notar public C..
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că prin cererea înregistrată la data de 09.06.2021 pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a solicitat, în temeiul art. 5491 C. pen., desfiinţarea antecontractului autentificat cu nr. x/10.10.2017 de către C., încheiat între S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L., având în vedere menţiunea referitoare la grevarea imobilului în cauză cu ipoteca pentru suma de 757.013 RON, în favoarea D., Sucursala Bucureşti, menţiune care nu corespunde adevărului nici în privinţa cuantumului ipotecii, nici a beneficiarului.
În acest context, s-a notat faptul că prin ordonanţa de clasare din data de 09.02.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus clasarea cauzei privind sesizarea penală formulată de către S.C. B. S.R.L., împotriva notarului public C., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzut de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzut de art. 320 C. pen., fals intelectual, prevăzut de art. 321 C. pen., abuz în serviciu, prevăzut de art. 297 alin. (1) C. pen., neglijenţă în serviciu, prevăzut de art. 298 C. pen., constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzut de art. 367 C. pen., falsul în declaraţii, prevăzut de art. 326 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen., precum şi sesizarea penală formulată de către S.C. B. S.R.L. împotriva S.C. A. S.R.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzut de înşelăciune, prevăzut de art. 244 alin. (1) C. pen., uz de fals, prevăzut de art. 323 C. pen., fals în declaraţii, prevăzut de art. 326 C. pen., constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzut de art. 367 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.
Totodată, s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timişoara, pentru a se pronunţa asupra desfiinţării antecontractului autentificat cu nr. x/10.10.2017 de către C., încheiat între S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L., având în vedere menţiunea referitoare la grevarea imobilului în cauză cu ipoteca pentru suma de 757.013 RON, în favoarea D., Sucursala Bucureşti, menţiune care nu corespunde adevărului nici în privinţa cuantumului ipotecii, nici a beneficiarului.
Verificând plângerea sub aspectele invocate, judecătorul de cameră preliminară din cadrul curţii de apel a reţinut, în fapt, că între petenta S.C. B. S.R.L. şi intimata S.C. A. S.R.L. s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care intimata se obliga să vândă un imobil situat în Arad, pe str. x, pentru care intimata se obliga să plătească suma de 250.000 euro, din care aceasta din urmă a achitat 30.000 euro cu titlu de arvună, urmând ca în termen de 10 zile lucrătoare, să fie încheiat contractul de vânzare cumpărare, sub condiţia ca promitenta vânzătoare să radieze dreptul de ipotecă pentru suma de 757.013 RON şi interdicţiile aferente înscrise în favoare D.
Antecontractul de vânzare cumpărare astfel încheiat a fost autentificat prin încheierea de autentificare nr. 4212/10.10.2017 de către notarul public C., din cadrul C., la momentul autentificării notarul public utilizând un extras de carte funciară neactualizat cu privire la imobilul ce urma să fie înstrăinat, aflat în arhiva cabinetului notarial.
După trecerea perioadei de timp stipulate în antecontract, la momentul prezentării petentei la sediul cabinetului notarial pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, aceasta a constatat că ipoteca înscrisă în cartea funciară privind imobilul ce urma să fie achiziţionat nu a fost radiată de intimată, conform obligaţiilor asumate, ci dimpotrivă, imobilul figura ca fiind ipotecat pentru suma de 3.650.000 RON în favoarea E. S.A. Sucursala Arad. Intimata nu s-a mai prezentat pentru încheierea contractului şi nici nu a restituit dublul garanţiei achitate de petentă, aşa cum era stipulat în antecontractul încheiat, în situaţia nerespectării obligaţiei de radiere a ipotecii.
Curtea de Apel a constatat că soluţia de clasare s-a întemeiat pe art. 16 lit. b) C. proc. pen.., procurorul de caz apreciind că faptele reclamate de petent nu au fost comise cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, nici de către intimata S.C. A. S.R.L., nici de către notarul public C.
În ceea ce priveşte propunerea de desfiinţare a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., autentificat prin încheierea nr. 4212/10.10.2017 emisă de notar public C., formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în temeiul art. 5491alin. (1) C. proc. pen.., prima instanţă a apreciat că aceasta este întemeiată, întrucât, aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, acest înscris cuprinde menţiuni neconforme realităţii, în sensul că la data autentificării, imobilul nu era grevat de o ipotecă pentru suma de 757.013 RON, în favoarea D., Sucursala Bucureşti, ci de o ipotecă în valoare de 3.650.000 RON în favoarea E. S.A. Sucursala Arad.
În acest context nu s-au putut reţine susţinerile intimatului C., formulate prin apărător ales, potrivit cărora actul nu poate fi desfiinţat, având în vedere temeiul soluţiei de clasare, aceasta întrucât, chiar dacă procurorul a apreciat că fapta intimatului nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, în privinţa laturii subiective, totuşi este cert faptul că în circuitul civil se află un înscris care conţine menţiuni necorespunzătoare adevărului.
Or, instituţia reglementată de dispoziţiile art. 5491 alin. (1) C. proc. pen.. vizează tocmai ipoteza similară celei din prezenta cauză, în care, din diverse considerente, autorul unei acţiuni de falsificare a unui înscris nu poate fi tras la răspundere penală, însă se impune înlăturarea consecinţelor acţiunii sale ilicite, în vederea înlăturării din circuitul juridic a înscrisurilor ce conţin menţiuni nereale.
Referitor la susţinerile subsidiare ale intimatului C., potrivit cărora se impune doar anularea clauzei contractuale privind cuantumul ipotecii şi a beneficiarului acesteia, necorespunzătoare adevărului şi menţinerea în rest a contractului ce reprezintă acordul de voinţă al părţilor, Curtea de Apel le-a apreciat, de asemenea, nefondate, căci în procedura reglementată de art. 5491 alin. (1) C. proc. pen.., judecătorul de cameră preliminară are în vedere înscrisul ca "instrumentum probationis", analizând astfel realitatea consemnărilor şi a semnăturilor care sunt trecute în înscris şi nu va analiza actul juridic privit ca negotium, aşadar nu va verifica validitatea manifestărilor de voinţă ale părţilor, acesta fiind atributul instanţelor civile, persoanele interesate având posibilitatea de a proba existenţa şi conţinutul manifestării de voinţă potrivit legii civile.
Concluzionând, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 5491 alin. (3) lit. b) C. proc. pen.., a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi, în consecinţă, a dispus desfiinţarea totală a înscrisului intitulat Antecontract de vânzare-cumpărare, încheiat între S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., autentificat prin încheierea de autentificare nr. 4212/10.10.2017 emisă de notar public C.
Împotriva încheierii nr. 208/PI din 16 septembrie 2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală în dosarul nr. x/2021, C. a formulat contestaţie.
În susţinerea contestaţiei, contestatorul C., în esenţă, a solicitat:
· în principal - respingerea cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind desfiinţarea înscrisului intitulat "Antecontract de vânzare cumpărare" autentificat sub nr. x/10.10.2017 emis de notarul public C..
· în subsidiar - admiterea în parte a cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara de desfiinţare a înscrisului intitulat "Antecontract de vânzare cumpărare" autentificat sub nr. x/10.10.2017 emis de notarul public C. în sensul desfiinţării doar a clauzelor din cadrul acestui contract care nu corespund adevărului obiectiv, respectiv clauzele conţinute la pagina 2 alin. (3) şi (4) din acest contract.
În acest context s-a susţinut faptul că din punct de vedere juridic este ineficient desfiinţarea întregului înscris pentru două clauze care nu afectează restul documentului, dar afectează nu numai înscrisul ca probationem ci şi ca şi negotium.
Astfel, s-a susţinut că, în cauză, desfiinţarea înscrisului în întreg afectează şi clauze care nu sunt condiţionate sau derivate din cele două clauze supuse controlului şi care în concepţia contestatorului sunt supuse unui control civil şi nu unuia penal, în cauză ele fiind ineficiente ca nefiind conforme cu realitatea atât în plan civil cât şi în plan penal, clauzele în discuţie neavând vreo înrâurire la finalizare contractului şi nici nu au avut vreo înrâurire la luarea deciziei de a contracta.
Ca urmare s-a susţinut că deşi art. 5491 din C. proc. pen.. nu face distincţie între act în integralitatea lui sau clauze din acesta, şi că prevede expresis verbis faptul că; "...în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris..." ar exista posibilitatea prevăzută de art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen.. ca acolo unde este cazul, ordonanţa de clasare să cuprindă: d)"... sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desfiinţare totală sau parţială a unui înscris ..."
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 20 octombrie 2021, sub nr. x/2021, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului C8 - 2 Judecători A cu termen de judecată fixat pentru data de 10 noiembrie 2021.
Examinând contestaţia formulată de contestatorul C., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Preliminar analizării motivelor de contestaţie formulate în cauză, Înalta Curte - Completul de 2 judecători va determina coordonatele normative aplicabile în cauză, respectiv:
Potrivit art. 5491 alin. (1) din C. proc. pen.: "În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, ordonanţa de clasare, însoţită de dosarul cauzei, se înaintează instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunţarea hotărârii prin care plângerea fost respinsă."
Conform art. 315 alin. (2) lit. d) din C. proc. pen.: "Ordonanţa de clasare cuprinde menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), precum şi dispoziţii privind: (...) sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desfiinţare totală sau parţială a unui înscris"
În contextul dispoziţiilor legale precizate, Înalta Curte reţine că obiectul cauzei pendinte îl constituie contestaţia formulată de contestatorul C. împotriva încheierii nr. 208/PI din 16 septembrie 2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală în dosarul nr. x/2021 prin care s-a dispus desfiinţarea totală a înscrisului intitulat Antecontract de vânzare-cumpărare, încheiat între S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., autentificat prin încheierea de autentificare nr. 4212/10.10.2017 emisă de notar public C..
Astfel, în ceea ce priveşte aspectele de critică invocate, Completul de 2 judecători din cadrul Înaltei Curţi constată că judecătorul de cameră preliminară al curţii de apel a apreciat, în mod corect, că se impune admiterea propunerii formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara cu privire la desfiinţarea înscrisului anterior indicat.
În acest sens, se reţine faptul că din conţinutul dispoziţiilor legale menţionate, rezultă în mod clar că mecanismul legal de desfiinţare a unui înscris nu distinge cu privire la temeiul în baza căruia s-a dispus soluţia de clasare întrucât, pe planul dreptului procesual penal, săvârşirea faptei fără vinovăţia prevăzută de lege reprezintă o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
Astfel cum reiese din textele de lege incidente în cauză, mai sus evocate, procedura este iniţiată de către procurorul care, investigând o infracţiune de fals în înscrisuri, este împiedicat, în condiţiile art. 16 din C. proc. pen., să exercite acţiunea penală şi să dispună trimiterea în judecată a vreunei persoane.
Soluţionarea acestei cereri a procurorului, de desfiinţare a înscrisurilor care din cercetările efectuate rezultă că sunt falsificate, are natura unei verificări pe cale principală a înscrisurilor; diferenţa esenţială fiind că în această procedură specială judecătorul nu este învestit şi cu acţiunea penală, respectiv cu solicitarea procurorului de tragere la răspundere penală a persoanei vinovate de infracţiunea care a generat înscrisul fals.
Astfel, procurorul nu poate solicita decât desfiinţarea acelor înscrisuri pentru care a efectuat cercetări sub aspectul infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen. şi fals intelectual prevăzută de art. 321 C. pen. când s-a dispus o soluţie de clasare pentru o infracţiune care a făcut cel puţin obiectul urmăririi penale in rem.
Prin urmare, din moment ce, s-a reţinut cu titlu definitiv faptul că acţiunea de falsificare materială a înscrisului există, Completul de 2 judecători din cadrul Înaltei Curţi arată că se justifică desfiinţarea acestuia şi în ipoteza în care s-a stabilit că făptuitorul a acţionat fără vinovăţia prevăzută de lege, esenţial fiind să se constate că respectivul înscris nu corespunde - sub aspectul elementelor/conţinutului - realităţii obiective.
Or, în speţă, din analizarea probatoriul administrat în cauză s-a constatat că antecontractul de vânzare-cumpărare, încheiat între S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., autentificat prin încheierea de autentificare nr. 4212/10.10.2017 de contestatorul C., în calitate de notar public, cuprinde menţiuni neconforme realităţii, în sensul că la data autentificării, imobilul ce a făcut obiectul tranzacţiei nu era grevat de o ipotecă pentru suma de 757.013 RON, în favoarea D., Sucursala Bucureşti, ci de o ipotecă în valoare de 3.650.000 RON în favoarea E. S.A. Sucursala Arad.
În ceea ce priveşte susţinerea apărării referitor la caracterul nefondat al soluţiei pronunţate de prima instanţa prin care s-a dispus desfiinţarea integrală a înscrisului şi nu doar parţial cu referire la clauzele nr. (3) şi (4) de la pagina 2 a acestui act ce vizează cuantumul ipotecii şi a beneficiarului acesteia, Completul de 2 judecători din cadrul Înaltei Curţi, în acord cu prima instanţă, constată că desfiinţarea potrivit procedurii speciale prevăzute de art. 5491 C. proc. pen. priveşte înscrisul ca instrumentum probationis, deci exclusiv aspecte de formă, aspectele privind fondul (negotium), printre care şi validitatea manifestărilor de voinţă ale părţilor, fiind de competenţa exclusivă a instanţei civile.
Aşadar, ori de câte ori un înscris înglobează o manifestare de voinţă juridică, desfiinţarea potrivit procedurii speciale nu va aduce atingere acesteia, în sensul de negotium iuris, ci va viza strict actul privit ca instrumentum probationis, aspect ce rezultă şi din practica recentă şi constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (încheierea nr. 889 din 16 iunie 2016 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, încheierea nr. 849 din 19 septembrie 2017 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, încheierea nr. 637 din 30 iunie 2021 a completului de 2 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul C. împotriva încheierii penale nr. 208/PI din data de 16 septembrie 2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.
În baza dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul C., va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul C. împotriva încheierii penale nr. 208/PI din data de 16 septembrie 2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 decembrie 2021.
Procesat de GGC - LM