Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 7 din data de 31 ianuarie 2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza dispoziţiilor art. 109 raportat la art. 99 alin. (2) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a respins sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Evia (Grecia), prin procuror A., în dosarul cu nr. de referinţă x, privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 08.09.2021 pe numele persoanei solicitate B., pentru executarea pedepsei de 10 (zece) ani închisoare la care a fost condamnat pentru o singură infracţiune de "tentativă de extorcare utilizând complici", prev. de art. 1, art. 14, art. 16, art. 17, art. 18, art. 26§1a, art. 27, art. 42§1, art. 45, art. 51, art. 52, art. 60, art. 63, art. 79, art. 385§1, secţiunea a) şi art. 380§1 din C. pen. al Greciei, prin decizia nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, rămasă definitivă la data de 10.03.2016.
În baza dispoziţiilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a recunoscut decizia nr. 321/18.12.2015, pronunţată de Curtea de Apel cu Trei Membri din Evia, rămasă definitivă la data de 10.03.2016, prin care s-a dispus condamnarea numitului B. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "tentativă de extorcare utilizând complici", prev. de art. 1, art. 14, art. 16, art. 17, art. 18, art. 26§1a, art. 27, art. 42§1, art. 45, art. 51, art. 52, art. 60, art. 63, art. 79, art. 385§1, secţiunea a) şi art. 380§1 din C. pen. al Greciei, infracţiune corespondentă în prevederile art. 194 alin. (1) din C. pen. român anterior (C. pen. din 1969, în vigoare la data săvârşirii infracţiunii - 31.10.2005), rap. la art. 5 din C. pen. român - infracţiunea de "şantaj", pentru care limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română este de 5 (cinci) ani închisoare.
A adaptat pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, aplicată numitului B. prin decizia nr. 321/18.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel cu Trei Membri din Evia, rămasă definitivă la data de 10.03.2016, pentru săvârşirea de către acesta a infracţiunii de "tentativă de extorcare utilizând complici", prev. de art. 1, art. 14, art. 16, art. 17, art. 18, art. 26§1a, art. 27, art. 42§1, art. 45, art. 51, art. 52, art. 60, art. 63, art. 79, art. 385§1, secţiunea a) şi art. 380§1 din C. pen. al Greciei, decizie recunoscută prin prezenta hotărâre, la nivelul limitei maxime speciale a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune - infracţiunea de "şantaj", prev. de art. 194 alin. (1) din C. pen. român anterior (C. pen. din 1969, în vigoare la data săvârşirii infracţiunii - 31.10.2005), rap. la art. 5 din C. pen. român, respectiv la 5 (cinci) ani închisoare şi a dispus executarea de către persoana solicitată (condamnată) B., pe teritoriul României, în regim de detenţie, a pedepsei de 5 (cinci) ani închisoare anterior menţionată.
În baza dispoziţiilor art. 99 alin. (3) - teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 5 (cinci) ani închisoare, pe numele persoanei condamnate B., la data pronunţării prezentei hotărâri - 31.01.2022 şi a dedus din pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, durata reţinerii şi arestării preventive în vederea predării, de la data de 09.12.2021 la data de 07.01.2022 inclusiv, precum şi durata arestului la domiciliu, de la data de 08.01.2022 la zi.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a reţinut că prin semnalarea introdusă în Sistemul de Informaţii Schengen de Biroul SIRENE naţional din Grecia din data de 01.12.2021, transmisă prin Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene (transmitere Nr. x din data de 02.12.2021, x), în baza mandatului european de arestare emis la data de 08.09.2021, în dosarul cu nr. de referinţă x, de către Biroul Parchetului de Apel din Evia, prin procuror adjunct A., ce se fundamentează pe mandatul naţional de arestare emis la data de 08.09.2021 în baza deciziei nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, rămasă definitivă la data de 14.08.2019, s-a solicitat predarea persoanei solicitate B. în vederea executării pedepsei de 10 (zece) ani închisoare ce i-a fost aplicată prin hotărârea sus-menţionată pentru comiterea infracţiunii de "tentativă de extorcare cu înfăptuire", prev. de art. 1, art. 14, art. 16, art. 17, art. 18, art. 26§1a, art. 27, art. 42§1, art. 45, art. 51, art. 52, art. 60, art. 63, art. 79, art. 385§1, secţiunea a) şi art. 380§1 din C. pen. al Greciei, săvârşită la data de 31.10.2005 în localitatea Ypatos, Viotia, în calitate de coautor (infracţiuni MEA: racket şi extorcare - 0021.01). În formularul A - Informaţii suplimentare - articolul 26 din Decizia SIS II - MEA - Cerere Mandat European de Arestare se menţionează că fapta pentru care se solicită predarea se regăseşte pe lista faptelor pentru care nu mai este necesară verificarea îndeplinirii condiţiilor dublei incriminări, la pct. 0021.01 - racket şi extorcare.
Potrivit semnalării SIS introdusă în baza acestui mandat european de arestare, numitul B. a fost dat în urmărire internaţională din data de 01.12.2021, autorităţile din Grecia solicitând predarea sa în vederea executării pedepsei de 10 (zece) ani închisoare ce i-a fost aplicată prin hotărârea sus-menţionată pentru comiterea infracţiunii de "tentativă de extorcare cu înfăptuire", prevăzută de art. 1, art. 14, art. 16, art. 17, art. 18, art. 26§la, art. 27, art. 42§1, art. 45, art. 51, art. 52, art. 60, art. 63, art. 79, art. 385§1, secţiunea a) şi art. 380§1 din C. pen. al Greciei.
La data de 09.12.2021, orele 05:00, persoana solicitată B. a fost depistată la locuinţa sa din judeţul Iaşi (astfel cum rezultă din procesul-verbal întocmit de către organele de poliţie judiciară - dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, Nr. 3932/II/5/2021), fiind condusă ulterior la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, unde la data de 09.12.2021, la orele 11:15, s-a dispus reţinerea acesteia, pentru 24 de ore (începând cu data de 09.12.2021, orele 11:15 şi până la data de 10.12.2021, orele 11:15) - ordonanţa de reţinere nr. 42/2021 emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi -, în vederea prezentării sale în faţa instanţei de judecată.
La data de 09.12.2021, raportat la dispoziţiile art. 102 alin. (4) rap. la alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi (dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi) a sesizat Curtea de Apel Iaşi cu solicitarea de luare a măsurii arestării provizorii, pentru o durată de 15 zile, faţă de numitul B., în vederea continuării procedurii de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Grecia, respectiv în vederea efectuării demersurilor necesare pentru obţinerea mandatului european de arestare.
Cauza a fost înregistrată la data de 09.12.2021 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, sub numărul de dosar x/2021
La termenul fixat, din data de 09.12.2021, în prezenţa apărătorului ales, a fost identificată persoana solicitată B., prilej cu care aceasta nu a formulat obiecţiuni în ce priveşte identitatea. Persoana solicitată B. nu a dorit să dea declaraţie.
Prin încheierea pronunţată la data de 09.12.2021, rămasă definitivă la data de 21.12.2021, prin respingerea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a contestaţiei declarate de către persoana solicitată împotriva încheierii anterior menţionate (dosarul nr. x/2021), instanţa a admis propunerea de arestare provizorie în vederea predării, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, sens în care, în baza dispoziţiilor art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate B. în vederea predării în baza semnalării introduse în Sistemul de Informaţii Schengen de Biroul SIRENE naţional din Grecia din data de 01.12.2021, transmisă prin Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene (transmitere Nr. x/SIRENE/RTR din data de 02.12.2021, x), în baza mandatului european de arestare emis la data de 08.09.2021, în dosarul cu nr. de referinţă x, de către Biroul Parchetului de Apel din Evia, prin procuror adjunct A., ce se fundamentează pe mandatul naţional de arestare emis la data de 08.09.2021 în baza deciziei nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, rămasă definitivă la data de 14.08.2019, în vederea executării pedepsei de 10 (zece) ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin hotărârea sus-menţionată pentru comiterea infracţiunii de "tentativă de extorcare cu înfăptuire", prev. de art. 1, art. 14, art. 16, art. 17, art. 18, art. 26§1a, art. 27, art. 42§1, art. 45, art. 51, art. 52, art. 60, art. 63, art. 79, art. 385§1, secţiunea a) şi art. 380§1 din C. pen. al Greciei, pe o durată de 15 zile, cu începere de la data de 09.12.2021 şi până la data de 23.12.2021, inclusiv.
În baza încheierii pronunţate la data de 09.12.2021, s-a dispus emiterea mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate nr. 43/FCJI din data de 09.12.2021, persoana arestată B. fiind depusă în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul I.P.J. Iaşi.
Ulterior, la data de 17.12.2021, a fost comunicat la dosarul cauzei, în limba engleză, precum şi tradus în limba română, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate B..
A constatat instanţa că mandatul european de arestare a fost emis la data de 08.09.2021, în dosarul cu nr. de referinţă x, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Evia, prin reprezentant A., procuror adjunct, ce se fundamentează pe decizia nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, rămasă definitivă la data de 14.08.2019, mandat emis în ce-o priveşte pe persoana solicitată B. pentru executarea pedepsei de 10 (zece) ani închisoare ce i-a fost aplicată acesteia prin hotărârea sus-menţionată pentru comiterea infracţiunii de "tentativă de extorcare utilizând complici", prev. de art. 1, art. 14, art. 16, art. 17, art. 18, art. 26§1a, art. 27, art. 42§1, art. 45, art. 51, art. 52, art. 60, art. 63, art. 79, art. 385§1, secţiunea a) şi art. 380§1 din C. pen. al Greciei.
La termenul din data de 21.12.2021, după ce i-a fost adus la cunoştinţă persoanei solicitate conţinutul mandatului european de arestare emis pe numele său, persoana solicitată B. nu a formulat obiecţiuni privind identitatea. La acelaşi termen de judecată, persoana solicitată B., în prezenţa apărătorului său ales, a declarat că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent (Grecia) şi că doreşte să execute pedeapsa pe teritoriul României.
Prin concluziile orale formulate de apărătorul ales al persoanei solicitate, s-a invocat motivul de refuz de executare a mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.
La interpelarea instanţei, persoana solicitată B. a precizat că nu este de acord să fie predată la autorităţile greceşti, doreşte să execute pedeapsa pe teritoriul României şi că este de acord cu cererea apărătorului său ales, privind recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii penale de condamnare pronunţate de instanţa elenă (decizia nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, rămasă definitivă la data de 10.03.2016).
Faţă de motivul opţional de refuz de executare a mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, prin încheierea de la termenul de judecată din data de 21.12.2021, instanţa a dispus emiterea unei adrese către autoritatea judiciară emitentă, prin care aceasta a fost informată asupra faptului că persoana solicitată B. a invocat motivul de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, şi a solicitat în faţa instanţei de judecată române recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii penale de condamnare pronunţate de instanţa elenă (decizia nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, rămasă definitivă). S-a solicitat autorităţii judiciare emitente transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare - decizia nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, rămasă definitivă la data de 14.08.2019 -, pe care se fundamentează mandatul european de arestare, precum şi comunicarea (transmiterea) următoarelor informaţii: 1. dacă împotriva deciziei nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, rămasă definitivă la data de 14.08.2019, care a stat la baza emiterii mandatului european de arestare, a fost sau nu exercitată vreo cale de atac ordinară sau extraordinară; 2. care este modalitatea în care a rămas definitivă decizia nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, în ce-o priveşte pe persoana solicitată B., precum şi care este data rămânerii definitive a acesteia; 3. care este durata totală a pedepsei de executat de către persoana solicitată B. şi dacă această pedeapsă a început să fie executată de către persoana solicitată B. pe teritoriul Greciei; 4. în cazul în care persoana solicitată B. a început executarea pedepsei, să se comunice la ce dată a început executarea pedepsei de către persoana solicitată B. şi care ar fi perioada finală pentru executarea acestei pedepse; 5. dacă persoana solicitată B. a fost reţinută şi/sau arestată preventiv conform dispoziţiilor legale aplicabile din Grecia, iar, în caz afirmativ: 5.1. să se comunice numărul de zile în care persoana solicitată a fost reţinută şi/sau arestată preventiv, perioada în care persoana solicitată a fost reţinută şi/sau arestată preventiv, precum şi dacă aceste zile (de reţinere şi/sau arest preventiv) se deduc (se scad) sau nu din pedeapsa de executat, conform legislaţiei elene; 5.2. în cazul în care aceste zile (de reţinere şi/sau arest preventiv) se deduc (se scad) din pedeapsa de executat, conform legislaţiei elene, să se comunice dacă zilele de reţinere şi/sau arestare preventivă au fost deduse (scăzute) din pedeapsa finală de executat de către persoana solicitată B., iar, în caz afirmativ, care este restul rămas de executat din pedeapsă de către persoana solicitată B.; 6. faţă de menţiunea din mandatul european de arestare, de la punctul 3.1.a), prin care s-a comunicat că: "pârâtul a fost citat personal, la data de 06.04.2015, şi a fost informat cu privire la data şi locul stabilite pentru procesul care a determinat luarea deciziei şi dacă a fost informat cu privire la faptul că se poate lua o decizie în caz de neprezentare", să se comunice modalitatea în care a fost realizată procedura de citare a persoanei solicitate B. la data de 06.04.2015; totodată, raportat la menţiunile din mandatul european de arestare, din care rezultă data deciziei nr. 321 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia - data de 18.12.2015 -, să se comunice termenul/termenele de judecată acordat/acordate în procesul în care s-a pronunţat decizia nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, precum şi modalitatea în care s-a realizat citarea/procedura de citare a persoanei solicitate B. pentru termenul de judecată/pentru fiecare termen de judecată; 7. dacă în procesul finalizat cu pronunţarea deciziei nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia persoana solicitată B. a avut apărător ales sau apărător desemnat din oficiu, iar, în caz afirmativ, dacă persoana solicitată B. a comunicat cu apărătorul (ales/desemnat din oficiu); 8. dacă în procesul finalizat cu pronunţarea deciziei nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia persoana solicitată B. a avut acces la un interpret, dacă a solicitat un interpret sau, din contră, a declarat că înţelege limba greacă şi nu a avut nevoie de un interpret; 9. dacă, în raport de actul de identitate al persoanei solicitate, înţeleg să facă precizări privitor la faptul că în cuprinsul mandatului european de arestare s-a consemnat în mod eronat anul naşterii persoanei solicitate B. şi dacă urmează să se rectifice acest aspect (corect, anul naşterii persoanei solicitate este 1977 şi nu anul 1997 - cum este menţionat în mandatul european de arestare); 10. să se precizeze modalitatea în care i s-a comunicat persoanei solicitate B. decizia nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, rămasă definitivă la data de 14.08.2019, pe care se fundamentează mandatul european de arestare emis în ce-o priveşte pe persoana solicitată B..
S-a solicitat totodată autorităţii judiciare de emitere transmiterea certificatului conform Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor in Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria x, nr. x din 5 decembrie 2008.
Prin încheierea din data de 21.12.2021, în vederea continuării procedurii de executare a mandatului european de arestare, în baza dispoziţiilor art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, în vederea executării mandatului european de arestare, instanţa a dispus menţinerea arestării preventive a persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 21.12.2021 şi până la data de 19.01.2022, inclusiv.
Prin încheierea din data de 06.01.2022, rămasă definitivă prin necontestare (dosarul nr. x/2021), instanţa a admis cererea formulată de persoana solicitată B. şi a dispus înlocuirea măsurii arestului provizoriu cu măsura arestului la domiciliu pentru persoana solicitată, pe o durata de 30 de zile, începând cu data rămânerii definitive a încheierii, dispunându-se totodată punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 43/FCJI din data de 09.12.2021 emis de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la rămânerea definitivă a încheierii sus-menţionate. La data de 08.01.2022 s-a pus în aplicare măsura arestului la domiciliu.
Ca urmare a solicitărilor instanţei, a fost comunicată la dosarul cauzei copia hotărârii nr. 321/18.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel cu Trei Membri din Evia (Grecia) - Curtea de Apel cu Trei judecători pentru Infracţiuni Grave (Crime) din Evia, copia încheierii nr. 62/2015 pronunţată la data de 06.04.2015 de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. x/2015, copia sentinţei penale nr. 142/2016, pronunţată la data de 27.04.2016 de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. x/2016, copia declaraţiei date de numitul B. în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Paşcani, precum şi certificatul conform Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor in Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria x, nr. x din 5 decembrie 2008, precum şi informaţiile solicitate.
Prin informaţiile comunicate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Evia se arată că a fost depus recurs de către numitul B. împotriva hotărârii nr. 321/2015 pronunţate de Curtea de Apel cu Trei Membri pentru Infracţiuni din Evia, la data de 27.12.2021, care avea termenul depăşit şi deci era inadmisibil, şi a fost depus după arestarea acestuia de către autorităţile judiciare din România. Se arată că numitul B. a fost citat personal pentru a se prezenta în instanţă, iar hotărârea i-a fost comunicată personal, referindu-se în acest sens ca fiind relevante hotărârea nr. 62/2015 şi hotărârea nr. 142/2016 pronunţate de Judecătoria Paşcani. Se mai arată că pedeapsa totală de executat este de 10 (zece) ani închisoare şi că numitul B. nu a fost ţinut în detenţie de către autorităţile elene.
La termenul din data de 06.01.2022, urmare a informaţiilor primite de la autoritatea judiciară emitentă, instanţa a revenit către aceasta cu solicitarea de informaţii suplimentare: dacă, potrivit legii penale elene, asistenţa juridică era obligatorie pentru persoana solicitată B. în procesul finalizat cu pronunţarea deciziei nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia; în caz afirmativ, s-a solicitat să se comunice dacă a fost desemnat un avocat din oficiu pentru numitul B. sau, după caz, dacă aceasta a avut un apărător ales pentru termenele de judecată din procesul în care s-a pronunţat decizia penală anterior menţionată, precum şi dacă apărătorul desemnat din oficiu/ales a participat la şedinţa când au avut loc dezbaterile (18.12.2015); dacă, de la data săvârşirii faptei (31.10.2005) şi până la finalizarea procesului cu pronunţarea deciziei nr. 321/18.12.2015, numitul B. a fost reţinut/arestat/deţinut în procedura pendinte (faza urmăririi penale, respectiv faza judecăţii), respectiv dacă acesta, în perioada 31.10.2005-18.12.2015, a fost reţinut/arestat/deţinut/pe teritoriul statului elen în alte proceduri decât cea care a avut ca rezultat pronunţarea hotărârii nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia.
Ca urmare, au fost comunicate la dosar, prin e-mail, de către Biroul Naţional al Greciei, prin intermediul C. (Biroul Naţional al României), următoarele relaţii:
"1) potrivit C. pen. al Greciei, este obligatorie desemnarea unui avocat atunci când inculpatul este prezent şi judecat pentru o infracţiune şi nu are avocat. În acest caz inculpaţii nu au fost prezenţi în timpul procesului şi, prin urmare, nu a existat obligaţia de a numi un avocat (articolul 376 din C. proc. pen. elen); 2) în ceea ce priveşte a doua întrebare, persoanele învinuite menţionate nu au fost reţinute pentru săvârşirea infracţiunii, dar, la data depunerii plângerii, la data de 31.10.2005, au fost arestate de Compartimentul de Poliţie de Securitate Tiva şi reţinute în o procedură administrativă în vederea expulzării care a avut loc la data de 12.11.2005 când au fost deportaţi cu un zbor către România de la Departamentul de Poliţie de Securitate al Aeroportului din Atena". Este de menţionat că relaţiile comunicate sunt la plural, întrucât sunt comune cu informaţiile solicitate de instanţă şi într-un alt dosar (dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Iaşi, privind o altă persoană solicitată - D.).
La dosarul cauzei, la termenul din data de 06.01.2022, s-a depus de către persoana solicitată B. certificatul nr. x/2021, prin care se certifică faptul că la data de 27.12.2021 la Curtea de Apel din Evia s-a înregistrat apelul formulat de către acesta împotriva sentinţei nr. 321/18.12.2015, pronunţată de Curtea de Apel cu Trei Membri din Evia, secţia penală.
În contextul astfel prezentat, instanţa a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. Alin. (2) la textului de lege sus-menţionat statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Principiul recunoaşterii reciproce, care stă la baza cooperării judiciare internaţionale în materie penală, presupune, conform art. 1 alin. (2) din Decizia-cadru sus-citată, că statele membre sunt obligate, în principiu, să dea curs unui mandat european de arestare. Altfel spus, statele membre nu pot refuza executarea unui astfel de mandat decât în cazurile de neexecutare obligatorie prevăzute de art. 3 din Decizia-cadru, precum şi în cazurile enumerate în art. 4 din cuprinsul acesteia, care au fost transpuse în legislaţia românească în cuprinsul art. 99 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.
Unul dintre motivele facultative de refuz al executării mandatului european de arestare este cel prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, care vizează situaţia "când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent".
Potrivit art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată. "În situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate.
Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109.".
Totodată, potrivit alin. (4) al aceluiaşi text de lege:
"Dacă persoana solicitată se află în stare de arest şi autoritatea judiciară de emitere întârzie transmiterea documentelor solicitate, dispoziţiile art. 104 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. În situaţia în care autoritatea judiciară de emitere nu transmite documentele prevăzute la alin. (3), în termen de cel mult 20 de zile de la data primei solicitări, dacă autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, aceasta informează autoritatea judiciară emitentă asupra posibilităţii de a solicita recunoaşterea şi executarea hotărârii penale de condamnare în baza instrumentelor aplicabile în relaţia dintre România şi statul membru de emitere ori, în lipsa acestora, în baza reciprocităţii".
Aşadar, potrivit dispoziţiilor legale sus-menţionate, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare atunci când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent - cu condiţia ca acest motiv de refuz să fie exclusiv incident. În această situaţie, anterior pronunţării unei hotărâri cu privire la cererea de predare a persoanei solicitate, din oficiu, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. În cazul în care constată îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, instanţa procedează la recunoaşterea, pe cale incidentală, a hotărârii penale străine de condamnare şi la punerea în executare a acesteia pe teritoriul României, respingând, totodată, cererea principală de punere în executare a mandatului european de arestare emis în baza acesteia.
Evaluând cauza în ansamblul consideraţiilor teoretice sus-prezentate, instanţa a constatat că a fost învestită cu cererea autorităţilor judiciare din Grecia de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 08.09.2021, în dosarul cu nr. de referinţă x de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Evia (Grecia), prin procuror A., ce se fundamentează pe mandatul naţional de arestare emis la data de 08.09.2021 în baza deciziei nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, rămasă definitivă la data de 10.03.2016, în vederea punerii în executare a deciziei penale sus-menţionate, prin care persoana solicitată B. a fost condamnată la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de "tentativă de extorcare cu înfăptuire", prev. de art. 1, art. 14, art. 16, art. 17, art. 18, art. 26§1a, art. 27, art. 42§1, art. 45, art. 51, art. 52, art. 60, art. 63, art. 79, art. 385§1, secţiunea a) şi art. 380§1 din C. pen. al Greciei, săvârşită la data de 31.10.2005 în localitatea Ypatos, Viotia.
În această procedură, la termenul de judecată din data de 21.12.2021, la interpelarea instanţei în condiţiile art. 104 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, persoana solicitată B. a arătat că nu este de acord cu predarea sa în baza mandatului european de arestare şi că doreşte executarea pedepsei pe teritoriul României. Persoana solicitată a arătat că doreşte recunoaşterea hotărârii prin care a fost condamnată la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare de autorităţile judiciare din Grecia şi executarea pedepsei în România, invocând astfel motivul de refuz de executare a mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.
În aceste împrejurări, instanţa a solicitat de la autoritatea judiciară emitentă transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, decizia nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, pe care se fundamentează mandatul european de arestare, precum şi comunicarea mai multor informaţii, informând totodată autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care sunt solicitate documentele şi informaţiile [respectiv, cu privire la motivul de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, invocat de către persoana solicitată, precum şi cu privire la recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii penale de condamnare pronunţate de Curtea de Apel cu Trei Membri din Evia]. Autoritatea judiciară emitentă a transmis instanţei documentele solicitate, în termenul de 20 de zile prev. de art. 99 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată. Fiind necesare şi alte informaţii suplimentare, instanţa le-a solicitat autorităţii judiciare de emitere care au fost, de asemenea, comunicate în termenul învederat de către instanţă.
Raportat la toate datele cauzei, Curtea a constatat ca fiind incident exclusiv cazul prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, conform căruia autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:
"c):
"când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent".
În acest context, verificând, instanţa a constatat că nu este incident cazul de motiv de refuz de executare a mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, reţinând că prin conţinutul mandatului european de arestare [la lit. d) pct. 3. şi punctul 3.1.], precum şi din certificatul înaintat la dosar de către autoritatea judiciară de emitere se menţionează [la pct. 3. şi punctul 3.1.a.] se arată că persoana solicitată nu s-a prezentat personal la procesul care a avut ca rezultat hotărârea (n.n. - nr. 321/18.12.2015, pronunţată de Curtea de Apel cu Trei Membri din Evia) şi că numitul B. a fost citat personal, la data de 06.04.2015, şi a fost informat cu privire la data şi locul stabilite pentru procesul care a determinat luarea deciziei şi a fost informat cu privire la faptul că se poate lua o decizie în caz de neprezentare (că se poate pronunţa o hotărâre dacă nu se prezintă la proces).
Potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:
"i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent:
(i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau
(ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau
(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac şi că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau
(iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre şi i se va aduce la cunoştinţă că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată".
Ca atare, potrivit dispoziţiilor legale sus-menţionate, judecata în lipsă (in absentia) a persoanei condamnate - când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată - constituie un motiv (opţional) de refuz al executării mandatului european de arestare cu excepţia situaţiei când autoritatea judiciară de emitere informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent, este incidentă una dintre situaţiile prev. de art. 99 alin. (2) lit. i) punctele (i), (ii), (iii) şi (iv).
În cauză, atât potrivit răspunsului la informaţiile solicitate în cauză autorităţii judiciare de emitere, cât şi potrivit menţiunilor din certificatul înaintat la dosarul cauzei de către autoritatea judiciară de emitere, rezultă că persoana solicitată B. nu a fost prezentă personal în procesul care a avut ca rezultat pronunţarea hotărârii nr. 321 din data de 18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri a Infracţiunilor din Evia (Grecia), dar a fost citată personal la data de 06.04.2015 cu privire la data locul procesului şi a fost informată că se poate pronunţa o hotărâre dacă nu se prezintă la proces. Acest lucru, care rezultă din certificatul înaintat la dosar de autoritatea judiciară de emitere, a fost complinit suplimentar prin răspunsul autorităţii judiciare de emitere la informaţiile solicitate cu privire la acest aspect de către instanţă, fiind comunicat de către autoritatea judiciară de emitere faptul că numitul B. a fost citat personal, fiind referită în acest sens, drept dovadă, hotărârea nr. 62/2015 a Judecătoriei Paşcani, care a fost înaintată, în copie certificată, la dosarul cauzei. Potrivit sentinţei penale nr. 62 din data de 06.04.2015, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. x/2015 (având ca obiect cererea de asistenţă judiciară internaţională formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Evia, Republica Elenă, privind comunicarea de acte judiciare - citaţii - numiţilor E., B. şi D.), s-a admis cererea de asistenţă judiciară internaţională formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Evia, Republica Elenă, privind comunicarea de acte judiciare acestora (citaţii), la Judecătoria Paşcani fiind înmânată personal, la data de 06.04.2015, numitului B., care s-a prezentat în faţa judecătorului din cadrul Judecătoriei Paşcani, unde a fost legitimat, citaţia emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Evia, Republica Elenă.
S-a constatat astfel de către instanţă că numitul B. a fost citat personal, la data de 06.04.2015 şi a fost informat cu privire la data şi locul stabilite pentru procesul care a determinat luarea deciziei în procesul soldat cu pronunţarea hotărârii nr. 321/18.12.2015, pronunţată de Curtea de Apel cu Trei Membri din Evia (Grecia).
Suplimentar, instanţa a arătat că, la data de 14.08.2019, fiind verificate registrele căilor de atac penale ale Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, s-a constatat că nu a fost introdusă nicio cale de atac împotriva deciziei nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, nefiind înregistrat niciun proces-verbal de căi de atac împotriva deciziei sus-menţionate, care să fie depus la grefierul altei instanţe sau la vreo altă instanţă, la directorul oricărui penitenciar şi că nu a fost înaintat spre înregistrare, în conformitate cu dispoziţiile art. 474 alin. (1) din C. proc. pen. - aşa cum se arată prin mandatul european de arestare, la pct. b), privitor la hotărârea care stă la baza mandatului de arestare - şi că, de asemenea, nu a fost înregistrat, prin niciun mijloc posibil, niciun recurs în casaţie la Curtea Supremă a Procuraturii de pe lângă Curtea de Apel, de către grefierul competent al Curţii Supreme de Apel (art. 474 şi 509 C. proc. pen.), pentru consemnarea (sau casarea) în (din) registrele căilor de atac ale Curţii de Apel din Evia [aşa cum se arată prin mandatul european de arestare, la pct. b), privitor la hotărârea care stă la baza mandatului de arestare].
S-a menţionat în acest context că, la data de 27.04.2016, hotărârea nr. 321/2015 a Curţii de Apel cu Trei Judecători pentru Infracţiuni Grave din Evia a fost comunicată personal numitului B., prin intermediul Judecătoriei Paşcani, în cadrul procedurii de "comisie rogatorie internaţională - comunicare acte", ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Paşcani, în care s-a pronunţat încheierea nr. 142/2016 din data de 27.04.2016, prin care s-a constatat îndeplinită cererea de asistenţă judiciară internaţională în materie penală formulată de autorităţile judiciare competente ale Republicii Elene - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Evia - Departamentul Trei Judecători, în ce-l priveşte pe numitul B., căruia, în cadrul procedurii judiciare anterior referite derulate la Judecătoria Paşcani, i s-a înmânat personal, hotărârea nr. 321/2015 pronunţată de Curtea de Apel cu Trei Judecători pentru Infracţiuni Grave din Evia, instanţa Judecătoriei Paşcani constatând că notificarea actelor judiciare, constând în hotărârea nr. 321/2015 pronunţată de Curtea de Apel cu Trei Judecători pentru Infracţiuni Grave din Evia, s-a realizat prin remitere directă numitului B., sens în care a fost luată acestuia şi o declaraţie, prin care numitul B. a declarat în faţa judecătorului din cadrul Judecătoriei Paşcani că la data de 27.04.2016, la sediul Judecătoriei Paşcani, în şedinţa publică din data de 27.04.2016, că i-a fost comunicată hotărârea Curţii de Apel din Evia, în care a avut calitatea de inculpat, declarând că i-a fost comunicată adresa de înmânare a actului de procedură sus-menţionat, precum şi faptul că i-a fost comunicată hotărârea Curţii de Apel din Evia tradusă în limba română.
Aceste aspecte sus-menţionate rezultă din certificatul transmis de către autoritatea judiciară de emitere, precum şi din informaţiile solicitate de către instanţă autorităţii judiciare de emitere, care a transmis la dosarul cauzei copii, certificate pentru conformitate, de pe sentinţa penală nr. 62 din data de 06.04.2015, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. x/2015, precum şi de pe încheierea nr. 142/2016, pronunţată la data de 27.04.2016 de către Judecătoria Paşcani, în dosarul nr. x/2016.
Din cuprinsul hotărârii nr. 321/18.12.2015 pronunţate de Curtea de Apel cu Trei Membri din Grecia, înaintate, în copie certificată, la dosarul cauzei, precum şi din certificatul transmis de către autoritatea judiciară de emitere, instanţa a constatat că numitul B. nu a fost prezent personal la judecata procesului care s-a finalizat cu pronunţarea hotărârii nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia (Grecia), dar, arată instanţa, acesta nu poate fi considerat ca fiind judecat în lipsă (in absentia), întrucât, potrivit datelor probatorii aflate la dosarul cauzei, rezultă faptul că a fost citat personal la data de 06.04.2015 şi, prin aceasta, a fost informat cu privire la data şi locul procesului care a avut ca rezultat hotărârea nr. 321/2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia şi a fost informat că se poate pronunţa o hotărâre dacă nu se prezintă în proces. Mai mult, numitului B. i s-a comunicat la data de 27.04.2016, sub luare de semnătură, hotărârea nr. 321/2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, tradusă în limba română. Până la data de 14.08.2019, numitul B. nu a exercitat împotriva hotărârii anterior menţionate nicio cale de atac, nici apel, nici recurs în casaţie, potrivit legislaţiei penale elene (cu menţiunea că, prin hotărârea nr. 321/2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia s-a decis că apelul eventual exercitat să nu aibă putere suspensivă), apelul fiind exercitat de către numitul B. abia la data de 27.12.2021, aşa cum rezultă din certificatul depus la dosar, la termenul din data de 06.01.2022, de către persoana solicitată, prin apărătorul său ales, autoritatea judiciară de emitere comunicând, prin informaţiile solicitate de către instanţă, că a fost depus împotriva hotărârii sus-menţionate "recurs", care are termenul depăşit (şi deci este inadmisibil), procesul recursului urmând a fi programat/stabilit în viitor.
Astfel instanţa a constatat că hotărârea nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia a fost pronunţată fără ca numitul B. să fie prezent, dar acesta a fost citat personal, la data da 06.04.2015, fiind informat cu privire la data şi locul stabilite pentru şedinţa de judecată care a condus la hotărârea pronunţată şi a fost informat cu privire la faptul că se poate lua o decizie în caz de neprezentare (că se poate pronunţa o hotărâre dacă nu se prezintă la proces).
Verificând aşadar lucrările dosarului, instanţa a constatat că persoana solicitată (persoană condamnată) B. a fost încunoştinţată în timp util, cu circa 8 luni înainte (respectiv, la data de 06.04.2015), prin citaţie scrisă ce i-a fost înmânată personal cu privire la data şi locul de înfăţişare privind procesul derulat la Curtea de Apel cu Trei Membri din Evia şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că i s-a înmânat personal, la data de 27.04.2016, hotărârea de condamnare (nr. 321/18.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel cu Trei Membri din Evia), tradusă în limba română, condiţii în care persoana solicitată nu a declarat, până la data de 27.12.2021, vreo cale de atac.
Instanţa a arătat că împrejurările sus-relevate dovedesc că persoana solicitată B. a avut cunoştinţă de procedurile judiciare derulate în faţa autorităţilor judiciare din Grecia şi că, potrivit legislaţiei statului emitent, nu s-a impus în procesul soldat cu pronunţarea deciziei nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia desemnarea unui avocat din oficiu pentru numitul B., întrucât potrivit legislaţiei penale a statului emitent este obligatorie desemnarea unui avocat atunci când inculpatul este prezent şi judecat pentru o infracţiune şi nu are avocat: întrucât numitul B. nu a fost prezent în timpul procesului, nu a existat obligaţia de a se numi un avocat pentru acesta (articolul 376 din C. proc. pen. elen).
A constată instanţa că nu există motive care să conducă la constatarea nerespectării dreptului numitului B. la un proces echitabil.
În consecinţă, în raport de toate motivele sus-expuse, instanţa a constatat că nu este incident în cauză motivul de refuz de executare a mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.
Instanţa a constatat că motivul de refuz de executare a mandatului european de arestare invocat de către persoana solicitată, cel prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, este incident în cauză.
A constatat instanţa că persoana solicitată B. este cetăţean român şi acesta a declarat că refuză să execute pedeapsa închisorii în statul membru emitent (Grecia), solicitând totodată recunoaşterea, pe cale incidentală, a hotărârii străine de condamnare.
Luând act de aceste susţineri ale persoanei solicitate B. - cetăţean român, instanţa a solicitat, conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, transmiterea, în copie certificată, a deciziei nr. 321/18.12.2015, pronunţată de Curtea de Apel cu trei Membri din Evia, precum şi certificatul conform Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor in Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria x, nr. x din 5 decembrie 2008 precum şi o serie de informaţii necesare (în sensul anterior arătat), informând totodată autoritatea judiciară de emitere cu privire la scopul pentru care se solicită astfel de documente, autoritatea judiciară de emitere transmiţând, în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 99 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, documentele şi informaţiile solicitate.
Evaluând copia certificată a deciziei nr. 321/18.12.2015, pronunţată de Curtea de Apel cu trei Membri din Evia, rămasă definitivă la data de 10.03.2016, şi certificatul prevăzut în Anexa 1 la Decizia-cadru nr. 909/2008/JAI, instanţa a constatat îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.
A constatat instanţa caracterul definitiv şi executoriu al deciziei nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, rămasă definitivă la data de 10.03.2016, statutul de cetăţean român al persoanei condamnate B., acordul acesteia la executarea pedepsei în România - fiind astfel îndeplinite cerinţele prev. de art. 167 alin. (1) lit. a), c) şi d) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.
Totodată, instanţa a constatat că sunt îndeplinite şi cerinţele prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, raportat la următoarele:
Instanţa a arătat că numitul B. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, rămasă definitivă la data de 10.03.2016, la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, în regim de detenţie, pentru săvârşirea unei singure infracţiuni, respectiv pentru săvârşirea infracţiunii de "tentativă de extorcare utilizând complici, prev. de art. 1, art. 14, art. 16, art. 17, art. 18, art. 26§1a, art. 27, art. 42§1, art. 45, art. 51, art. 52, art. 60, art. 63, art. 79, art. 385§1, secţiunea a) şi art. 380§1 din C. pen. al Greciei, reţinându-se, în fapt, prin hotărârea de condamnare străină sus-menţionată că inculpatul B., cetăţean român, împreună cu inculpaţii D. şi E. - cetăţeni români -, la data de 31 octombrie 2005, în jurul orei 15:30, au năvălit în fabrica de piese de aluminiu cu denumirea "F..", aflată în regiunea Ypaton, Viotias, au intrat în biroul consilierului administrativ al societăţii, partea civilă (reclamanta) G., încercând-o s-o forţeze să plătească o sumă de bani, ameninţând-o că, în caz contrar, o vor omorî, spunându-i în mod caracteristic:
"O se omorâm pe tine şi pe familia ta dacă nu ne dai banii pe care ni-i datorezi" şi "o să aducem întreg satul românilor şi pe toţi compatrioţii noştri să ardă fabrica, dacă nu ne plăteşti". Ameninţarea făcută de inculpaţi, unită cu pericolul iminent asupra vieţii părţii civile, a fost capabilă să o înfricoşeze pe aceasta din urmă, aceasta neputând astfel să ia o decizie de bună voie, inculpaţii forţând-o să acţioneze astfel în ciuda voinţei sale, plătind banii şi păgubindu-i proprietatea. În final, dauna în proprietatea părţii civile nu a survenit, nu din cauza voinţei inculpaţilor, ci din motive externe şi independente de voinţa acestora, deoarece partea civilă şi-a menţinut calmul până în momentul în care poliţiştii de la secţia Siguranţei Thiva au sosit la fabrică şi i-au reţinut pe inculpaţi, fără ca partea civilă între timp să cedeze şi să înainteze - fiind forţată - plata banilor. Inculpaţii au acţionat în comun şi cu dol comun, dat fiind faptul că s-au decis să o forţeze pe partea civilă (reclamanta), prin ameninţări, unite cu pericolul iminent asupra vieţii, să facă o acţiune care ar fi adus prejudiciu proprietăţii acesteia, cu scopul de a-şi procura ei înşişi beneficiu material ilicit, din motive independente şi externe de voinţa acestora, nefiind finalizată fapta la care inculpaţii se hotărâseră.
S-a reţinut că fapta, astfel cum este descrisă prin decizia nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, rămasă definitivă la data de 10.03.2016, reţinută în sarcina numitului B., pentru care i s-a aplicat acestuia pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare prin hotărârea sus-menţionată, dacă ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, ar fi constituit infracţiune, fiind incriminată de legislaţia penală română, ca faptă consumată, în infracţiunea de "Şantaj", infracţiune prevăzută de C. pen. român în vigoare (intrat în vigoare la data de 01.02.2014) prin art. 207 alin. (3), conform căruia:
"Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa ester închisoarea de la 2 la 7 ani". Totodată, potrivit art. 207 alin. (1) din C. pen. român în vigoare:
"Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.".
Raportat la data săvârşirii faptei (31.10.2005), fapta, astfel cum este descrisă prin decizia nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, rămasă definitivă la data de 10.03.2016, reţinută în sarcina numitului B., pentru care i s-a aplicat acestuia pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare prin hotărârea sus-menţionată, dacă ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, ar fi constituit infracţiune şi potrivit C. pen. român anterior (din 1969), respectiv infracţiunea de "Şantaj", prevăzută de art. 194 alin. (1) din C. pen. român din anul 1969, conform căruia:
"Constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă sau să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani".
S-a apreciat că există continuitate de incriminare atât în C. pen. român (din anul 1969) - în vigoare la data săvârşirii faptei, cât şi în C. pen. român actual în ce priveşte fapta pentru care i s-a aplicat persoanei solicitate B. pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare prin decizia nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, fapta nefiind dezincriminată.
Potrivit art. 5 alin. (1) din C. pen. român în vigoare:
"În cazul săvârşirii în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă". Totodată, potrivit art. 13 din C. pen. român din anul 1969:
"În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă."
Astfel, în raport de dispoziţiile legale sus-menţionate, instanţa a reţinut că fapta inculpatului B., astfel cum este aceasta descrisă prin decizia nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, pentru care i s-a aplicat acestuia pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare prin hotărârea sus-menţionată, dacă ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, ar fi constituit infracţiune fiind corespondentă incriminării infracţiunii de "Şantaj" (ca faptă consumată), prev. de art. 207 alin. (3) din C. pen. român în vigoare (din data de 01.02.2014), respectiv de art. 194 alin. (1) din C. pen. român anterior (din anul 1969), iar, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege atât de C. pen. român în vigoare, cât şi de C. pen. român anterior (din anul 1969), numitul B. ar fi fost sancţionabil conform legii penale mai favorabile, aplicabilă pentru săvârşirea de către acesta la data de 31.10.2005 a faptei, astfel cum este aceasta descrisă prin decizia nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, respectiv potrivit C. pen. român din anul 1969, astfel că instanţa constată că fapta descrisă prin decizia penală nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, rămasă definitivă la data de 10.03.2016, îşi găseşte corespondenţa de incriminare în legea penală română în dispoziţiile art. 194 alin. (1) din C. pen. român din anul 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen., care incriminează infracţiunea de "Şantaj", infracţiune pentru care art. 194 alin. (1) din C. pen. român anterior (din anul 1969) prevede pedeapsa maximă de 5 (cinci) ani închisoare.
Din certificatul emis de autorităţile judiciare din Grecia, precum şi din informaţiile comunicate la dosarul cauzei de către autoritatea judiciară de emitere, rezultă că persoana solicitată B. nu a fost reţinută sau arestată preventiv şi nici nu a executat vreo parte din pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare ce i-a fost aplicată.
S-a reţinut că nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. a)-e), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, precum şi vreunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. f) şi g) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.
Instanţa a constatat că prescripţia executării pedepsei nu a intervenit, în raport de dispoziţiile prev. de art. 125 alin. (1) rap. la art. 126 alin. (1) lit. b) din C. pen. român din anul 1969, conform căruia prescripţia înlătură executarea pedepsei principale în termen de 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani [termen care se calculează de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă, conform art. 126 alin. (3) din C. pen. român anterior], nici în raport de dispoziţiile art. 161 alin. (1) rap. la art. 162 alin. (1) lit. b) din C. pen. român în vigoare, conform căruia prescripţia înlătură executarea pedepsei principale în termen de 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani [termen care se calculează de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă, conform art. 162 alin. (2) din C. pen. român în vigoare], astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.
Totodată, instanţa a constatat că nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 163 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.
Evaluând cauza cu care a fost învestită, pe baza actelor dosarului, instanţa a reţinut că, potrivit art. 1 alin. (2) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, transpusă în legislaţia naţională prin Titlul III al Legii nr. 302/2004, republicată, statele membre trebuie să execute orice mandat european de arestare pe baza principiului recunoaşterii reciproce şi în conformitate cu dispoziţiile acestei decizii-cadru, în art. 4 fiind prevăzute motivele de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare. Unul dintre motivele de neexecutare facultativă este cel prevăzut de art. 4 pct. 6 din Decizia-cadru, care vizează situaţia în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse, atunci când persoana căutată rămâne în statul membru de executare, este resortisant sau rezident al acestuia, iar acest stat se angajează să execute această pedeapsă în conformitate cu dreptul său intern. Acest motiv facultativ de neexecutare se regăseşte în art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, potrivit căruia autoritatea română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare atunci când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, atunci când persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi acesta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.
Funcţie de motivele expuse anterior, instanţa a constatat că este incident în cauză motivul de refuz de executare a mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, şi că sunt îndeplinite toate cerinţele legale pentru recunoaşterea, pe cale incidentală, a deciziei nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, rămasă definitivă la data de 10.03.2016, prin care s-a dispus condamnarea numitului B. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunii de "tentativă de extorcare utilizând complici", prev. de art. 1, art. 14, art. 16, art. 17, art. 18, art. 26§1a, art. 27, art. 42§1, art. 45, art. 51, art. 52, art. 60, art. 63, art. 79, art. 385§1, secţiunea a) şi art. 380§1 din C. pen. al Greciei, infracţiune corespondentă în prevederile art. 194 alin. (1) din C. pen. român anterior (din anul 1969) - în vigoare la data săvârşirii infracţiunii (31.10.2005) -, rap. la art. 5 din C. pen. - infracţiunea de "Şantaj", pentru care limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română este de 5 (cinci) ani închisoare, apreciind totodată, raportat la conţinutul hotărârii judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare din Grecia, precum şi luând în considerare şi faptul că persoana solicitată este cetăţean român şi are domiciliul în România, ca fiind justificată executarea pedepsei în România, în vederea asigurării perspectivelor de reintegrare în societate ale persoanei solicitate B..
Totodată, instanţa a arătat că, în procedura recunoaşterii şi punerii în executare a hotărârii judecătoreşti străine, atribuţiile instanţei naţionale se limitează la verificarea îndeplinirii condiţiilor prev. de art. 167 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, aceasta neputând aduce modificări soluţiei autorităţilor statului emitent, în caz contrar încălcându-se principiile autorităţii de lucru judecat a hotărârii recunoscute, precum şi al recunoaşterii şi încrederii reciproce care guvernează cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Legea specială recunoaşte însă instanţei naţionale posibilitatea de a proceda la adaptarea pedepsei aplicate persoanei solicitate prin hotărârea autorităţilor judiciare străine, respectiv în ipoteza prevăzută de art. 166 alin. (6) lit. b) raportat la art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată. Din interpretarea dispoziţiilor art. 166 alin. (6) lit. b) şi alin. (8) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, rezultă că eventuala adaptare a pedepsei trebuie să aibă întotdeauna ca premisă incompatibilitatea dintre sancţiunea aplicată prin hotărârea străină şi cea prevăzută de legea română pentru infracţiunile corespondente.
O astfel de incompatibilitate intervine când natura pedepsei aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română, când durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare.
În consecinţă, atribuţia de adaptare a pedepsei, recunoscută de legea specială instanţelor naţionale, se limitează exclusiv la natura şi durata pedepsei aplicate de autorităţile judiciare străine şi devine funcţională numai în cazul situaţiilor premisă anterior evocate.
În speţă, instanţa a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 166 alin. (6) lit. b) raportat la art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, în sensul că pedeapsa aplicată numitului B. prin hotărârea străină de condamnare este de 10 (zece) ani închisoare, durată care depăşeşte limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea română pentru aceeaşi infracţiune - respectiv, pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, prev. de art. 194 alin. (1) din C. pen. român (din anul 1969), rap. la art. 5 din C. pen. -, sens în care se impune adaptarea de către instanţă a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent, adaptare constând în reducerea pedepsei aplicate de instanţa statului emitent până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiunea similară.
Împotriva sentinţei penale nr. 7 din data de 31 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie persoană solicitată B..
În susţinerea contestaţiei s-a invocat faptul că în instanţa străină a pronunţat hotărârea de condamnare în considerarea naţionalităţii contestatorului, precum şi faptul că în cauză era incident motivul de refuz al executării mandatului european prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 302/2004 referitor la constatarea prescripţiei.
Analizând contestaţia formulată de persoana solicitată B., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 142 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, hotărârea judecătorească străină nu va fi recunoscută şi pusă în executare atunci când:
c) pedeapsa a fost aplicată pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social.
Prealabil, Înalta Curte constată că persoana solicitată a declarat că doreşte să execute pedeapsa pe teritoriul României şi este de acord cu cererile apărătorului său ales referitoare la recunoaşterea de către instanţa română a hotărârii date de instanţa din Grecia.
În susţinerea contestaţiei a arătat că a pedeapsa aplicată s-a datorat naţionalităţii întrucât i-a fost aplicată pedeapsa maximă de 10 ani închisoare, fără a se face aplicarea dispoziţiilor art. 42 din C. pen. al Greciei, care prevăd faptul că limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul tentativei se înjumătăţesc şi nici nu s-a dispus suspendarea executării pedepsei în cazul exercitării unei căi de atac.
Înalta Curte constată că persoanei solicitate B. i s-a comunicat personal la data de 27.04.2016, hotărârea nr. 321/2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, tradusă în limba română. Până la data de 14.08.2019, B. nu a exercitat împotriva hotărârii anterior menţionate nicio cale de atac. Apelul a fost exercitat de către numitul B. la data de 27.12.2021, aşa cum rezultă din certificatul depus la dosar, la termenul din data de 06.01.2022, de către persoana solicitată, prin apărătorul său ales. Autoritatea judiciară străină a comunicat că a fost depus împotriva hotărârii sus-menţionate "recurs", care are termenul depăşit (şi deci este inadmisibil), termenul de judecată urmând a fi stabilit.
Potrivit certificatului nr. x din 4 februarie 2022 eliberat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Evia, depus de persoana solicitată, apelul formulat de B. împotriva sentinţei nr. 321/2015 pronunţată de Curtea de Apel cu Trei Membri din Evia are termen la data de 1 noiembrie 2022.
Formularea unei căi de atac peste termen nu poate avea efectul juridic de a anula caracterul executoriu al hotărârii instanţei străine, astfel cum rezultă şi din cele comunicate de autoritatea judiciară străină.
În egală măsură, Înalta Curte constată că aspectele invocate de apărare cu privire la aplicarea unei pedepse pe criterii de naţionalitate nu se susţin, fiind simple alegaţii fără a fi dublate de un minim suport probator.
Potrivit art. 99 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: când o autoritate judiciară română a decis fie renunţarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunţat, faţă de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleaşi fapte, care împiedică viitoare proceduri.
În acest sens, se constată că potrivit art. 125 alin. (1) rap. la art. 126 alin. (1) lit. b) din C. pen. român din anul 1969, prescripţia înlătură executarea pedepsei principale în termen de 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani.
Potrivit art. 161 alin. (1) rap. la art. 162 alin. (1) lit. b) din C. pen., prescripţia înlătură executarea pedepsei principale în termen de 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani [termen care se calculează de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă, conform art. 162 alin. (2) din C. pen. român în vigoare], astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.
Fapta persoanei solicitate B., astfel cum este aceasta descrisă prin decizia nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, pentru care i s-a aplicat acestuia pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare prin hotărârea sus-menţionată, dacă ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, ar fi constituit infracţiunea de şantaj prevăzută. de art. 207 alin. (3) din C. pen., respectiv de art. 194 alin. (1) din C. pen. din 1969.
Potrivit art. 194 alin. (1) din C. pen. din 1969, constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
De asemenea, potrivit art. 207 alin. (3) din C. pen., dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Astfel, se constată că legea penală mai favorabilă persoanei solicitate este legea veche.
Potrivit art. 121 alin. (1) din C. pen. din 1969, în vigoare la momentul săvârşirii faptei, prescripţia înlătură răspunderea penală, iar potrivit art. 122, termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică sunt: c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani.
Potrivit art. 124, prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut la art. 122 este depăşit cu încă jumătate.
Raportat la data săvârşirii faptelor de către B., respectiv 31.10.2005, Înalta Curte constată că la momentul pronunţării deciziei penale nr. 321/18.12.2015 a Curţii de Apel cu Trei Membri din Evia, rămasă definitivă la data de 10.03.2016, nu era împlinit termenul de perscripţie a răspunderii penale, cum în mod greşit a susţinut apărarea.
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că în mod judicios Curtea Apel Iaşi a respins apărările contestatorului şi a dispus adaptarea pedepsei aplicate de autorităţile elene persoanei solicitate B., drept pentru care va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată B. împotriva sentinţei penale nr. 7 din data de 31 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată B. împotriva sentinţei penale nr. 7 din data de 31 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 300 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2022.