Hearings: December | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 93/2022

Decizia nr. 93

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 8 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispuse faţă de persoana solicitată A. prin încheierea din data de 25.01.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II - a Penală. A menţinut măsura arestării preventive faţă de persoana solicitată.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a reţinut că la data de 12.01.2022 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 04.01.2022 de autorităţile judiciare din Spania, privind persoana solicitată A., pentru săvârşirea infracţiunilor de agresiune sexuală, prevăzută de art. 179 raportat la art. 180 alin. (1) pct. 2 din C. pen. spaniol şi leziuni corporale, prevăzută de art. 147 alin. (2) din C. pen. spaniol.

Prin Ordonanţa nr. 5/11.01.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a procedat la reţinerea persoanei solicitate A., pe o durată de 24 de ore, în conformitate cu art. 102 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu referire la art. 202 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. şi art. 209 alin. (1), (3) şi 10 C. proc. pen., începând de la 11.01.2022, ora 17:35 până la data de 12.01.2022, ora17:35.

La termenul din data de 12.01.2022, Curtea a adus la cunoştinţă persoanei solicitate obiectul prezentei cauzei, motivul prezentării sale în faţa instanţei şi drepturile pe care le are.

De asemenea, la acelaşi termen, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de luare a măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată şi s-a dispus arestarea provizorie a acesteia pe o perioadă de 15 zile, fiind acordat termen pentru depunerea la dosar a mandatului european de arestare.

La termenul din 25.01.2022 persoana solicitată, cetăţean român, a arătat că refuză predarea şi solicită să execute pedeapsa privativă de libertate la care a fost condamnat de către instanţa din Regatul Spaniei în România.

Curtea a reţinut că, potrivit art. 4 pct. 6 din decizia - cadru 2002/584/JAI, autoritatea judiciară de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse, când persoana căutată rămâne în statul membru de executare, este resortisant sau rezident al acestuia iar acest stat se angajează să execute această pedeapsă în conformitate cu dreptul său intern.

Totodată, potrivit art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 rep, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea dacă persoana solicitată este cetăţean român şi acesta declară că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent.

Faţă de poziţia procesuală exprimată de persoana solicitată, în condiţiile în care refuzul de predare manifestat de A., cetăţean român, constituie un motiv opţional de refuz de punere în executare a mandatului de arestare, situaţie în care statul de executare, dacă refuză punerea în executare a mandatului european, se angajează să execute această pedeapsă în conformitate cu dreptul său intern, Curtea a apreciat necesară obţinerea de la autorităţile spaniole care au emis mandatul european de arestare a unor informaţii suplimentare, necesare în vederea recunoaşterii hotărârii străine de condamnare în ipoteza în care s-ar da eficienţă motivului opţional de refuz al executării.

De asemenea, Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală republicată, conform cărora, când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.

Astfel, prin încheierea din data de 25.01.2022, Curtea a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile de la 25.01.2022 la data de 23.02.2022, inclusiv, având în vedere procedura de punere în executare a mandatului european, gravitatea faptelor care au determinat emiterea mandatului, contextul în care se reţine că ar fi fost săvârşite şi urmările produse.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că la data de 07.01.2022, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen de către autorităţile judiciare din Regatul Spaniei, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 04.01.2022 de către judecătorul competent de la Ciutat de la Justizia Valencia, în dosarul cu referinţa x, cu privire la numitul A., emis în baza sentinţei executorii din data de 15.05.2019 pronunţată în dosarul x/2019, prin care a fost condamnat la 4 ani 2 luni şi 15 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de agresiune sexuală, prevăzute de art. 179 rap. la art. 180 alin. (1) pct. 2 din C. pen. Spaniol şi leziuni corporale, prevăzute de art. 147 alin. (2) din C. pen. Spaniol, pedeapsă din care persoana solicitată mai are de executat 2 ani şi o lună închisoare.

În fapt, s-a reţinut că în data de 15.04.2017, pe teritoriul Spaniei, împreună cu o altă persoană, B., a intrat în vorbă cu victima C., care se afla sub efectul băuturilor alcoolice şi al unor medicamente, ceea ce i-a diminuat capacităţile. Fiind conştienţi de situaţia în care se afla persoana vătămată, în jurul orei 3:20 am, bărbaţii au condus victima într-o grădină, ascunsă de privirile trecătorilor, au dezbrăcat-o şi au lovit-o peste faţă şi peste membre. Când B. a început să atingă victima, persoana solicitată s-a răzgândit şi a părăsit locul, atrăgând atenţia unor vecini care au fost astfel alertaţi de faptul că el a început să strige la prietenul său că o violează pe victimă. A. a părăsit locul înainte de sosirea poliţiei iar în acest interval prietenul său, B., a continuat agresiunea sexuală, în timp ce victima nu a opus rezistenţă de frică să nu fie lovită. Ca urmare a agresiunii, victima a suferit răni care au necesitat 34 de zile de recuperare, rămânând cu sechele fizice şi psihice. Nu s-a dovedit faptul că persoana solicitată a participat la agresiunea sexuală, deşi la început a colaborat cu B..

În drept, s-a arătat că faptele săvârşite de persoana solicitată A. constituie infracţiunile de agresiune sexuală, prevăzute de art. art. 179 rap. la art. 180 alin. (1) pct. 2 din C. pen. Spaniol şi leziuni corporale, prevăzute de art. 147 alin. (2) din C. pen. Spaniol.

Au fost ataşate: procesul-verbal privind audierea persoanei solicitate din 11.01.2022, în cuprinsul căruia este consemnat şi faptul că i-au fost aduse la cunoştinţă persoanei solicitate drepturile conferite de lege; ordonanţa de reţinere a persoanei solicitate nr. 5/11.01.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de verificare în bazele de date SINS, fişa de cazier judiciar, formularul A transmis de Biroul SIRENE.

Aceleaşi aspecte, privind infracţiunile pentru care a fost cercetată persoana solicitată şi pedeapsa aplicată acesteia, rezultă şi din cuprinsul mandatului european de arestare care a fost depus la dosarul cauzei de către Ministerul Public.

Instanţa a reţinut că mandatul european de arestare reprezintă o decizie emisă de autorităţile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse (în cauza de faţă) sau măsurii privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, instanţele naţionale neputându-se pronunţa asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei solicitate.

Curtea a reţinut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării a persoanei solicitate A. subzistă în continuare, nu au suferit modificări şi nici nu au apărut temeiuri noi care să ducă la concluzia că măsura luată la data de 25.01.2022 nu s-ar impune a fi menţinută.

Totodată, a apreciat că luarea unei măsuri preventive alternative, respectiv arestul la domiciliu solicitat de apărare, nu este oportună la acest moment procesual, în condiţiile în care se solicită relaţii suplimentare autorităţilor străine pentru a se aprecia asupra cererii de punere în executare a mandatului european de executare şi asupra unei eventuale a recunoaşterii hotărârii de condamnare pronunţate de autorităţile străine pentru agresiune sexuală cu viol şi vătămare (fapte care în legislaţia română ar fi încadrate în dispoziţiile art. 218 alin. (1) şi (3) lit. e) din C. pen. privind violul care a avut drept urmare vătămarea corporală a victimei).

Împotriva încheierii din data de 8 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a formulat contestaţie persoană solicitată A. solicitând înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în conformitate cu art. 4251 din C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării, pronunţându-se prin încheiere motivată, iar în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului, pe o perioadă iniţială de maxim 30 de zile, durata totală a acesteia, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

Măsura preventivă dispusă trebuie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, fără ca durata totală a acesteia, până la predarea efectivă, să depăşească 180 de zile.

Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată, că prin încheierea din 12.01.2022, Curtea de Apel Bucureşti a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 zile, fiind acordat termen pentru depunerea la dosar a mandatului european de arestare, iar ulterior, prin încheierea din data de 25.01.2022, Curtea de Apel Bucureşti a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 30 de zile, de la 25.01.2022 la data de 23.02.2022, inclusiv, având în vedere procedura de punere în executare a mandatului european, gravitatea faptelor care au determinat emiterea mandatului, contextul în care se reţine că ar fi fost săvârşite şi urmările produse.

Având în vedere data luării măsurii faţă de persoana solicitată, se observă că sunt respectate şi dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, durata sa fiind net inferioară limitei maximale de 180 de zile şi, de asemenea, durata totală actuală nu prezintă un caracter excesiv.

Faţă de natura faptelor menţionate în mandatul european de arestare caracterizate prin violenţă, ce au avut ca urmare vătămarea corporală, precum şi pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la această procedură, Înalta Curte apreciază că menţinerea măsurii preventive se impune pentru buna desfăşurare a procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare caracterizat prin celeritate.

Evaluând solicitarea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu arestului la domiciliu, Înalta Curte reţine că menţinerea măsuri dispuse este necesară şi utilă finalizării prezentei proceduri prin punerea în executare a mandatului european şi predării persoanei solicitate autorităţilor judiciare din Spania. Înalta Curte ca avea în vedere şi perseverenţa infracţională decelată de actele dosarului în raport cu persoana solicitată.

Astfel, văzând că măsura arestării preventive corespunde tuturor exigenţelor impuse de dispoziţiile legale (există o semnalare SIS cu privire la aceasta, este urmărit internaţional pentru săvârşirea de fapte prevăzute şi de legea română, nu există neclarităţi cu privire la identitatea acesteia), la care se adaugă gravitatea infracţiunilor cercetate şi imputate persoanei solicitate şi utilitatea măsurii în raport cu celeritatea procedurii, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia, apreciind că o măsură uşoară nu poate fi considerată suficientă.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 8 alin. (1) lit. e) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva încheierii din data de 8 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2022.