Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 72 din 13 octombrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost admisă contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 14/17.02.2021 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.
A fost lămurită sentinţa menţionată, în sensul că:
În baza art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dedus din pedeapsa de 639 de zile perioada privării de libertate de la data de 15 februarie, până la data de 4 mai 2020 şi perioada detenţiei de la data de 02.06.2020, la zi.
S-a dispus anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 14/2021 din 08.03.2021, emis de Curtea de Apel Suceava şi emiterea unui nou mandat.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. B., în cuantum de 313 RON, a rămas în sarcina statului şi s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 14 din 17.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A..
În baza art. 166 alin. (4) şi (6) lit. a) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a Sentinţei penale nr. 9-1949/2020 din 5.05.2020, pronunţată de Tribunalul or. Roskilde - Danemarca, rămasă definitivă la data de 20.05.2020, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 639 zile închisoare pentru săvârşirea a cinci infracţiuni, respectiv:
- tentativă la infracţiunea de furt prin efracţie, prev. de art. 285, 276 a rap. la art. 21 C. pen. danez, ce îşi găseşte corespondent în legislaţia penală română în tentativă la infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 228, 229 alin. (1) lit. d) C. pen.
- furt prin efracţie, prev. de art. 285, 276 a C. pen. danez, ce îşi găseşte corespondent în legislaţia penală română în tentativă la infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 228, 229 alin. (1) lit. d) C. pen.
- încălcarea art. 59 b din Legea privind regimul străinilor, ce îşi găseşte corespondent în legislaţia penală română în infracţiunea de neexecutare a sancţiunilor penale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.
- furt prin efracţie, prev. de art. 285, 276 a C. pen. danez, ce îşi găseşte corespondent în legislaţia penală română în tentativă la infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 228, 229 alin. (1) lit. d) C. pen.
- încălcarea art. 59 b din Legea privind regimul străinilor, ce îşi găseşte corespondent în legislaţia penală română în infracţiunea de neexecutare a sancţiunilor penale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. (cetăţean român) într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 639 zile închisoare.
În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dedus din pedeapsa de 639 zile perioada detenţiei de la data de 02.06.2020, la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv suma de 964 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu C., conform Delegaţiei nr. x/08.02.2021, ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în fondurile Baroului Suceava.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reţinut că, prin Adresa nr. x/23.09.2020, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară - Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) şi art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare, cererea formulată de autorităţile judiciare daneze, prin care s-a solicitat recunoaşterea şi punerea în executare în România a hotărârii judecătoreşti de condamnare pronunţate în Danemarca faţă de cetăţeanul român A., prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 639 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de furt prin efracţie, furt prin efracţie şi încălcarea legii privind regimul străinilor.
Totodată, s-a precizat că, în speţă, statul emitent a transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria x nr. x din 5 decembrie 2008 la data de 1 ianuarie 2012.
În conformitate cu prevederile actului normativ anterior menţionat, cererea de transferare a cetăţeanului român A., formulată de autorităţile din Danemarca, a fost însoţită de următoarele documente: certificatul prevăzut de art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, emis de către autorităţile daneze (cu traducere în limba română), extrase din: sentinţa penală din data de 29 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Or. Horsens, sentinţa penală din data de 10 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Or. Glostrup şi sentinţa penală din data de 5 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 de Tribunalul Or. Roskilde (cu traducerile în limba română), tabel privind calcularea pedepselor în dosarele în care se solicită transferul deţinuţilor pentru executarea pedepselor în străinătate, acordul persoanei condamnate şi certificatul de cazier judiciar al acesteia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava sub nr. x/2020, la data de 03.02.2021.
Analizând certificatele şi documentele anexate comunicate de statul de condamnare, în conformitate cu prevederile art. 172 din Legea nr. 302/2004, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 9-1949/2020 din data de 05.05.2020, emisă de Tribunalul or. Roskilde, rămasă definitivă la data de 20.05.2020, cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 639 zile închisoare pentru săvârşirea a 5 infracţiuni, respectiv o infracţiune de tentativă de furt prin efracţie, prev. de art. 285 rap. la art. 276 a raportat la art. 21 C. pen. danez, două infracţiuni de furt prin efracţie, prev. de art. 285 raportat la art. 276 a C. pen. danez şi două infracţiuni prev. de art. 59 b şi de art. 59 b alin. (2) din Legea privind regimul străinilor, infracţiunile pentru care a fost condamnat având corespondent în legislaţia penală română.
Astfel, infracţiunile reţinute au constat în:
1. Tentativă de furt prin efracţie, potrivit art. 285 raportat la art. 276 a, raportat la art. 21 C. pen., deoarece, la o oră necunoscută mai îndeaproape din perioada 20 octombrie 2018, ora aprox. 18.00 şi 21 octombrie 2018, ora 11:40, a pătruns în mod ilegal într-o casă privată străină cu scopul de a intra în posesia unui câştig ilicit pentru sine sau pentru altul, astfel că inculpatul, pentru a fura, a pătruns prin uşa neîncuiată de la terasă în casa de vacanţă situată pe adresa x, loc. Jaegerspris;
2. Furt prin efracţie, potrivit art. 285, raportat la art. 276 a C. pen., deoarece, la o oră necunoscută mai îndeaproape în perioada dintre 20 octombrie 2018, ora aprox. 20.30 şi 20 octombrie 2018, ora 21:50, a pătruns în mod ilegal într-o casă privată străină cu scopul de a intra în posesia unui câştig ilicit pentru sine sau pentru altul, astfel că inculpatul a spart un geam de la vila de pe, de unde, printre altele, a furat un laptop marca x computere marca x, card bancar eliberat de D. către E., diverse bijuterii şi bani în numerar, valoarea totală a acestora fiind de aprox. 70.696,75 coroane daneze;
3. Încălcarea art. 59 b din Legea privind regimul străinilor, deoarece, în perioada premergătoare zilei de 20 octombrie 2018, a intrat în Danemarca contrar măsurii de interdicţie pentru o perioadă de 6 ani, care i-a fost aplicată prin sentinţa dată de Tribunalul or. Copenhaga la data de 21 iunie 2018, data trimiterii sale în România;
4. Furt prin efracţie, potrivit art. 285 raportat la art. 276 a C. pen., deoarece, în data de 15 februarie 2018, până la ora 07:50, a pătruns în mod ilegal într-o casă privată străină cu scopul de a intra în posesia unui câştig ilicit pentru sine sau pentru altul, astfel că inculpatul a deschis cu forţa o uşă de la casa de vacanţă de pe str. x 7, or. Koege, de unde a furat unelte electrice în valoare de cel puţin 3.000 coroane daneze;
5. Încălcarea art. 59 b, alin. (2) din Legea privind regimul străinilor, deoarece, în perioada premergătoare zilei de 15 februarie 2020, a intrat în Danemarca contrar măsurii de interdicţie pentru o perioadă de 6 ani, care i-a fost aplicată prin sentinţa dată de Tribunalul or. Copenhaga la data de 21 iunie 2018, cu dată de expirare la 31 iulie 2024, aceasta fiindu-i înştiinţată inculpatului la 1 august 2018, data trimiterii sale în România.
S-a reţinut că, potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost republicată în M. Of. nr. 411/27.05.2019, text de lege ce este prevăzut în Secţiunea a 2-a a Legii nr. 302/2004 şi care reglementează transferarea persoanelor condamnate, deţinute în alte state, membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prev. de art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.
Verificând condiţiile speciale de recunoaştere prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu privire la cererea de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti privindu-l pe cetăţeanul român A., curtea de apel a constatat că acestea sunt îndeplinite, în sensul că:
- Sentinţa penală nr. 9-1949/2020 din 5.05.2020, pronunţată de Tribunalul or. Roskilde - Danemarca, rămasă definitivă la data de 20.05.2020, ce se solicită a fi recunoscută, este definitivă şi executorie;
- faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa de 639 zile închisoare cetăţeanului român ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, infracţiunea de furt calificat, respectiv tentativă de furt calificat, prev. de art. 228, 229 alin. (1) lit. d) C. pen. român, pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani şi infracţiunea de neexecutare a sancţiunilor penale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani;
- persoana condamnată A. are cetăţenia română;
- nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare obligatorii prev. de art. 163 alin. (1) lit. a) - g), alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (A. nu a fost condamnat definitiv în România pentru aceleaşi fapte pentru care a fost condamnat de statul danez şi nici nu a fost condamnat într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale; persoana condamnată nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală, nu face parte dintre persoanele care nu răspund penal potrivit legii române; pedeapsa aplicată persoanei condamnate nu constă în asistenţă psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România; potrivit legii române, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei; potrivit legii române, nu a intervenit amnistia, graţierea ori dezincriminarea faptei) ori vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare facultative prev. de art. 163 alin. (3) (persoana condamnată nu este cercetată în România pentru aceeaşi faptă pentru care a fost condamnată în străinătate; statul emitent nu a respins cererea formulată în temeiul art. 170 alin. (1) din Legea nr. 302/2004).
S-a mai reţinut că, deşi persoana condamnată nu a fost de acord să execute pedeapsa în România, conform art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, consimţământul acesteia nu era necesar, întrucât este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României. Prin urmare, având în vedere şi scopul urmărit de dispoziţiile legale, prin posibilitatea transferului persoanei condamnate în ţara al cărei cetăţean este, în vederea executării pedepsei aplicate printr-o sentinţă de condamnare în străinătate, respectiv reintegrarea socială a persoanei condamnate, Curtea de Apel Suceava a concluzionat că România este ţara unde persoana condamnată "trăieşte", în sensul dispoziţiilor art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Mai mult, prin sentinţa de condamnare s-a dispus şi expulzarea acesteia.
Aşadar, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei de condamnare pronunţate faţă de cetăţeanul român A., că recunoaşterea hotărârii de condamnare şi transferul persoanei condamnate în România, în vederea continuării executării pedepsei, este de natură să faciliteze reintegrarea socială a acesteia, Curtea de Apel Suceava a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A..
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie la executare condamnatul A., pentru motivele expuse în cererea formulată în scris şi prezentate pe larg în încheierea de şedinţă din data de 04.10.2021. Astfel, contestatorul, prin apărător, a arătat că a fost arestat la data de 15 februarie 2020, urmând să execute pedeapsa de 639 zile, potrivit hotărârii din Danemarca, însă această dată de 15 februarie 2020 a fost omisă de către instanţă, ceea ce a produs efecte în ceea ce priveşte termenul de la care curge eliberarea condiţionată. S-a arătat că persoana condamnată ar trebui să fie eliberată condiţionat la data de 15 noiembrie 2021, iar în sistem figurează data de 2 martie. S-a susţinut că, la dosar, se menţionează că pedeapsa, potrivit dreptului intern al statului emitent, se va executa până la data de 15 noiembrie 2021, aceeaşi situaţie fiind reţinută şi la fila x, unde se menţionează că a fost privat de libertate din data de 15 februarie 2020.
Analizând contestaţia formulată prin prisma motivelor invocate, instanţa de fond a constatat următoarele:
Potrivit Tabelului pentru calcularea pedepselor în dosarele în care se solicită transferul deţinuţilor pentru executarea pedepselor în străinătate, emis de către autorităţile daneze şi aflat la Dosar nr. x/2021 al Curţii de Apel Suceava, au fost reţinute, în cazul condamnatului contestator A., pe de o parte, cadrul juridic pentru punerea în aplicare a pedepsei, respectiv Sentinţa penală nr. 9-1949/2020 din 5.05.2020, pronunţată de Tribunalul or. Roskilde - Danemarca, rămasă definitivă la data de 20.05.2020, pedeapsa totală în zile - 639 zile închisoare, dar şi perioadele în care contestatorul a fost privat de libertate pentru cercetare.
Astfel, aşa cum a rezultat din informaţiile culese din hotărârile judecătoreşti ce au fost recunoscute prin sentinţa contestată, contestatorul a fost privat de libertate în dosarul cauzei şi în perioada 15 februarie - 4 mai 2020, perioadă care s-a omis a fi dedusă din pedeapsa totală recunoscută.
Împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 13 octombrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, contestatorul condamnat A. a formulat contestaţie, susţinând că instanţa de fond, urmare a admiterii contestaţiei la executare, a dedus în mod greşit, din pedeapsa ce i-a fost aplicată, perioada privării sale de libertate, neluând în calcul un număr de 29 de zile, astfel că se impune reevaluarea acestei perioade.
Contestaţia a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 1 noiembrie 2021.
Examinând contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:
Contestaţia la executare a fost reglementată ca un procedeu jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează exclusiv incidente, limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârilor judecătoreşti, fără a se putea însă modifica soluţia pronunţată, soluţie care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Pe această cale pot fi invocate doar aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, fără a se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea.
Hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări şi schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunţării, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situaţii apare necesitatea de a se pune de acord conţinutul hotărârii definitive în executare cu situaţia obiectivă şi a se aduce modificările corespunzătoare în desfăşurarea executării.
Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea pedepsei, fără a se putea ajunge la modificarea dispoziţiilor din hotărârea instanţei care au intrat în autoritatea de lucru judecat, contestaţia la executare nu poate fi uzitată decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, astfel că, în cadrul său, nu se pot repune în discuţie aspecte de nelegalitate sau netemeinicie.
Cazurile în care un condamnat poate formula contestaţie la executare sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen.
Printre cazurile ce pot fi invocate ca temei al contestaţiei la executare se numără şi cel prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (text de lege indicat de contestatorul A. în susţinerea contestaţiei la executare), respectiv atunci când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, prin nelămurire cu privire la hotărârea care se execută înţelegându-se existenţa unei neclarităţi a acesteia.
Alineatul 2 al aceluiaşi articol stabileşte că, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), contestaţia se face la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
În cauză, prin contestaţia la executare formulată, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestatorul A. a invocat o nelămurire cu privire la Sentinţa penală nr. 14/17.02.2021 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, prin care, în baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dedus din pedeapsa de 639 zile perioada detenţiei de la data de 02.06.2020, la zi, în condiţiile în care acesta a fost arestat la data de 15 februarie 2020, nefiind dedusă în mod corespunzător întreaga perioadă a privării sale de libertate.
Instanţa de fond, examinând contestaţia la executare formulată de contestatorul A., în mod corect a reţinut că, astfel cum rezultă din datele cuprinse în Tabelul pentru calcularea pedepselor în dosarele în care se solicită transferul deţinuţilor pentru executarea pedepselor în străinătate, emis de autorităţile judiciare daneze (înscris aflat în Dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Suceava), acesta a fost privat de libertate în dosarul cauzei, pentru cercetare, începând cu data de 15 februarie 2020, până la data de 4 mai 2020, perioadă care nu a fost dedusă din pedeapsa totală de 639 de zile, aplicată prin Sentinţa penală nr. 9-1949/2020 din 5.05.2020, pronunţată de Tribunalul or. Roskilde - Danemarca, rămasă definitivă la data de 20.05.2020, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 14/17.02.2021 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.
Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată - prin care, în baza art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dedus din pedeapsa de 639 zile întreaga perioadă a privării de libertate a contestatorului condamnat A., de la data de 15 februarie, până la data de 4 mai 2020 şi perioada detenţiei de la data de 02.06.2020, la zi - este temeinică şi legală, din actele existente la dosarul cauzei nerezultând alte perioade care ar fi trebuit deduse, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de acesta împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 13 octombrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 13 octombrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2021.
GGC - NN