Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 201 din 27 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Curtea de Argeş, în baza art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea măsurilor obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, tratare, transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor periculoase, în formă continuă.
În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen.
În baza art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor raportat la art. 137 alin. (4), lit. b) din C. pen., a condamnat pe inculpata S.C. B. IAŞI, societate în insolvenţă prin S.C. C., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 600.000 RON, stabilită prin înmulţirea unui număr de 240 zile amendă cu suma corespunzătoare zilei amendă stabilită de instanţă la 2500 RON pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea măsurilor obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, tratare, transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor periculoase, în formă continuă.
În baza art. 393 alin. (3) din C. proc. pen. şi art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a menţinut măsura sechestrului asigurător dispus în vederea reparării pagubei produse Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor prin ordonanţa din data de 02.05.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş.
În baza art. 393 alin. (3) din C. proc. pen. şi art. 256 din C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, în sensul de a fi înlăturate din punctul de lucru din municipiul Câmpulung, "D.", judeţul Argeş, deşeurile periculoase depozitate.
În baza art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a obligat pe inculpaţi la plata sumei de 1500 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare, precum şi la plata onorariilor cuvenite experţilor desemnaţi în cauză.
Împotriva sentinţei penale nr. 201 din 27 octombrie 2020, pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, în dosarul nr. x/2017, au declarat apel inculpaţii A. şi S.C. B. IAŞI, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 347/A din 28 aprilie 2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 201/27.10.2020, pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată şi, rejudecând, în baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (1) din C. pen.
Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. e), alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din C. pen.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contraveneau.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata S.C. B. IAŞI, societate în insolvenţă prin S.C. C., şi a obligat pe aceasta la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut în drept, în esenţă, că faptele inculpaţilor S.C. B. Iaşi CUI x - punct de lucru în mun. Câmpulung, str. x şi A., administratorul societăţii, constând în aceea că nu au luat şi nu au respectat măsurile obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, tratare, transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor periculoase, nerespectând în acest fel dispoziţia nr. 4 emisă de Garda Naţională de Mediu, Comisariatul Judeţean Argeş prin raportul de inspecţie nr. xP/18.04.2013 (respectiv "stocarea deşeurilor înainte de valorificare nu va fi mai mare de un an conform prev. H.G. nr. 349/2005"), nu au luat măsurile obligatorii prevăzute de art. 13 şi art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea 211/2011, pentru valoarea întregii cantităţi de deşeuri periculoase care le-a fost încredinţată, nu au luat măsurile obligatorii prevăzute de art. 19 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) din Legea 211/2011 de supunere a deşeurilor care nu au fost valorificate unei operaţiuni de valorificare în condiţii de siguranţă, de eliminare în totalitate a deşeurilor care le-au fost încredinţate, de a efectua operaţiunile de tratare în conformitate cu prevederile legale, de a transfera aceste operaţiuni unui operator economic autorizat cu privire la cantitatea de 1.932,76 tone deşeuri periculoase, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectarea măsurilor obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, tratare, transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor periculoase, în formă continuă prevăzută de art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011.
Astfel, instanţa de apel a notat că situaţia de fapt reţinută rezultă din probele administrate în cauză în cursul procesului penal, examinate judicios de instanţa de fond prin sentinţa penală criticată, precum şi faptul că hotărârea atacată oferă în detaliu elementele care au condus la reţinerea infracţiunilor, cu trimitere atât la prevederea în legea penală, dar şi la forma de vinovăţie incidentă - intenţia indirectă.
În concret, curtea de apel a reţinut că instanţa de fond a făcut o apreciere corectă asupra situaţiei de fapt, prin prisma căreia a ajuns la concluzia incidenţei art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 care incriminează "neluarea sau nerespectarea măsurilor obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, tratare, transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor periculoase", text care se referă la măsuri obligatorii şi la deşeuri periculoase, fără a face distincţie între măsurile prevăzute de lege şi cele impuse de autorităţile cu competenţe în materie.
În ceea ce priveşte situaţia de fapt, s-a reţinut că la data de 19.09.2014 Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Argeş a sesizat Poliţia municipiului Câmpulung învederând faptul că în cursul anului 2014, S.C. B. Iaşi - punct de lucru în municipiul Câmpulung, judeţul Argeş, nu a luat şi nu a respectat măsurile obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, tratare, transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor periculoase, nerespectând în acest fel măsura nr. 4 dispusă de Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Argeş prin raportul de inspecţie nr. xP/18.04.2013, respectiv "stocarea deşeurilor înainte de valorificare nu va fi mai mare de un an", conform prevederilor H.G. nr. 349/2005, nu a luat măsurile obligatorii prevăzute de art. 13 şi art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011, pentru valorificarea întregii cantităţi de deşeuri periculoase care le-a fost încredinţată şi nu a luat măsurile obligatorii prevăzute de art. 19 alin. (1) şi (2) lit. a) şi de) art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2011 de supunere a deşeurilor care nu au fost valorificate unei operaţiuni de valorificare în condiţii de siguranţă, de eliminare în totalitate a deşeurilor care le-au fost încredinţate, de a efectua operaţiunile de tratare în conformitate cu prevederile legale sau de a transfera aceste operaţiuni unui operator economic autorizat, aspecte constatate în Nota de constatare nr. x/22.04.2014 şi Raportul de inspecţie nr. x/21.08.2014.
La data de 22.05.2015, Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Argeş a sesizat Poliţia municipiului Câmpulung cu privire la faptul că S.C. B. Iaşi, conform obligaţiilor de mediu impuse de Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş prin adresa de informare nr. x/31.10.2014 şi anexa nr. 1 la această adresa, avea obligaţia ca până la data de 31 decembrie 2014 să evacueze de pe amplasament cantitatea de 315 tone deşeuri periculoase, societatea eliminând doar cantitatea de 14 tone deşeuri periculoase, iar până la finalul trimestrului I al anului 2015 să evacueze cantitatea de 475 tone deşeuri periculoase, însă până la data scadentă societatea a eliminat doar cantitatea de 14 tone deşeuri periculoase.
În esenţă, s-a arătat că la data de 18 aprilie 2013 a fost efectuat un control de către Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Argeş la sediul societăţii inculpate S.C. B. Iaşi - punct de lucru municipiul Câmpulung, Parcul Industrial D. judeţul Argeş (Raport de Inspecţie nr. x/18.04.2013.
La acea dată s-a constatat, printre altele, faptul că unitatea deţine Autorizaţia de mediu nr. x/05.05.2010 revizuită în data de 20.07.2012, emisă de ARPM Argeş pentru activităţile: colectarea şi epurarea apelor uzate cod CAEN 3700, colectarea deşeurilor nepericuloase cod CAEN 3811, colectarea deşeurilor periculoase cod CAEN 3812, tratarea şi eliminarea deşeurilor nepericuloase cod CAEN 3821, tratarea şi eliminarea deşeurilor periculoase cod CAEN 3822, demontarea, dezasamblarea maşinilor scoase din uz pentru recuperarea materialelor cod CAEN 3831, recuperarea materialelor reciclabile sortate cod CAEN 3832, comerţ cu ridicata al deşeurilor şi resturilor cod CAEN 4677, depozitari cod CAEN 5210, activităţi şi servicii de decontaminare cod CAEN 3900, valabilă până la data de 05.05.2020.
Cu ocazia controlului, Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Argeş a reţinut, printre altele, şi faptul că la recepţia deşeurilor pentru stocare nu se întocmesc fişe de evidenţă a stocării deşeurilor în care să fie înregistrată data până la care este necesar ca deşeurile să părăsească amplasamentul conform prevederilor autorizaţiei de mediu, iar ambalajele în care sunt depozitate deşeurile nu sunt marcate cu data intrării şi data la care trebuie să părăsească amplasamentul".
În plus, în amplasament s-a constatat că nu sunt clar delimitate zonele pentru deşeurile lichide organice, lichide anorganice şi deşeuri pulverulente uscate şi solide; nu sunt delimitate în interiorul halelor de depozitare zonele de stocare temporară deşeuri periculoase/nepericuloase; întreaga suprafaţă a depozitului (cu excepţia căilor de acces pentru persoane şi motostivuitor şi a unei zone unde sunt depozitate cubitainere goale) este ocupată de deşeuri, iar spaţiul lăsat pentru căile de acces este insuficient pentru efectuarea operaţiunilor de manipulare şi pentru a permite accesul rapid la toate tipurile de deşeuri stocate; hala de depozitare nr. 2 prezintă în unele zone pavimentul de beton parţial deteriorat, pe o latură a halei închiderea este parţială, iar de la aceasta înălţime în sus până la tavanul clădirii este descoperită (liberă); s-a identificat o zonă în hala de depozitare nr. 2 în care geamul tavanului este spart, fiind posibile scurgeri de ape pluviale în interiorul halei.
Urmare a constatărilor din data de 18 aprilie 2013, Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Argeş a dispus ca societatea S.C. B. să respecte, printre alte măsuri, şi pe cea vizând ca stocarea deşeurilor înainte de valorificare sau tratare să nu fie mai mare de 3 ani, ca regula generală, iar stocarea deşeurilor înainte de eliminare să nu fie mai mare de 1 an.
În data de 24 iulie 2013, Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Argeş a efectuat un alt control la sediul societăţii inculpate S.C. B. - punct de lucru municipiul Câmpulung - Parcul Industrial D., judeţul Argeş (Raport de Inspecţie nr. x/25.07.2013) şi a constatat, printre altele, şi situaţia privind stocurile de deşeuri de pe amplasament pe fiecare tip de deşeu generat sau colectat în vederea valorificării/eliminării, cantitatea totală de deşeuri la data de 24.07.2013 fiind de 4 046.452 kg deşeuri.
Referitor la etichetarea ambalajelor în care sunt depozitate deşeurile, s-a arătat în raportul de inspecţie nr. y/N/25.07.2013 faptul că la controlul anterior s-a constatat că nu se respecta condiţiile din actul de reglementare, în sensul că nu sunt marcate pe etichetele ambalajelor data până la care trebuie să părăsească amplasamentul, iar pentru mare parte din etichete data intrării şi codul deşeului. Datorită faptului că la momentul controlului nu s-a asigurat accesul la oricare din tipurile de deşeuri stocate, unitatea a demarat o acţiune de rearanjare/relocare a deşeurilor în interiorul halelor de depozitare în vederea respectării condiţiilor din actul de reglementare, operaţiunea fiind în curs (realizată în proporţie de circa 75%) şi urmând a cuprinde şi schimbarea etichetelor neconforme şi punerea de etichete pe ambalajele la care nu există deloc.
Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Argeş a stabilit ca până la data de 05 august 2013 societatea inculpată S.C. B. să finalizeze operaţiunea de întocmire şi aplicare a etichetelor/fişelor de evidenţă a deşeurilor în conformitate cu prevederile Autorizaţiei de Mediu nr. x/05.05.2010.
Prin notificarea nr. 5 din data de 13 august 2013, Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş, urmare a adreselor înaintate de Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Argeş, a notificat S.C. B. că până la 13 octombrie 2013 are obligaţia de a se conforma prevederilor Autorizaţiei de Mediu nr. x/05.05.2010 revizuită la 20.07.2012, respectiv remedierea aspectelor semnalate de către Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Argeş cu ocazia verificării activităţii. Societăţii inculpate i s-a pus în vedere să respecte termenul impus în notificare, în caz contrar urmând a fi suspendată autorizaţia de mediu.
În data de 02 octombrie 2013, la sediul societăţii inculpate S.C. B. - punct de lucru municipiul Câmpulung, Parcul Industrial D., judeţul Argeş, a avut loc un incendiu.
Potrivit notei de constatare nr. x/09.10.2013 întocmită de Garda Naţională de Mediu-Comisariatul General, societatea inculpată S.C. B. nu a informat autoritatea de mediu despre acest eveniment/accident cu impact asupra mediului. Echipa ajunsă la locul incendiului a constatat, în esenţă, următoarele:
Echipa CJ Argeş a stat la fata locului până la stingerea incendiului în urma căruia se s-a constatat că au fost distruse dotările/facilităţile de colectare şi tratare deşeuri periculoase/nepericuloase, aferente halei numărul 1, dotări menţionate în autorizaţia de mediu.
În data de 09 octombrie 2013 s-au constatat prin numărare 90 cubitainere a 1000 l fiecare pline cu deşeuri apoase extrase din demisolul halei unde s-a produs evenimentul, rezultate din stingerea incendiului prin scurgere gravitaţională şi a 3 cubitainere (IBC) cu material absorbant rezultat de pe pavimentele spălate de ape. Administratorului societăţii a menţionat la acel moment că în subsolul halei respective ar mai fi o cantitate de aproximativ 80 tone deşeuri lichide cu conţinut de substanţe periculoase.
Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General a stabilit că incendiul produs pe amplasamentul halei nr. 1 a punctului de lucru aparţinând de S.C. B. a produs un fenomen de poluare accidentală prin alterarea caracteristicilor fizico-chimice a aerului din zona datorită nesupravegherii funcţionarii instalaţiilor, echipamentelor tehnologice şi de tratare şi neutralizare menţionate în prevederile Autorizaţiei de mediu nr. x/05.05.2010 revizuită la data de 20.07.2012. În interiorul halei nr. 1 pe lângă recipienţii care conţin deşeuri periculoase/nepericuloase s-au mai găsit cantităţi de cenuşa posibil contaminată şi amestecuri de beton, cărămizi, s.a. posibil contaminate cu substanţe periculoase.
S-a mai notat că potrivit notei de constatare nr. x/04.10.2013, Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General a efectuat un control în zilele de 03, 04 octombrie 2013 la punctul de lucru al societăţii inculpate S.C. B. din municipiul Câmpulung, Parcul Industrial "D." - D. judeţul Argeş cu privire la fenomenul de poluare accidentală din data de 02 octombrie 2013, provocat de un incendiu care s-a manifestat în interiorul halei numărul 1 destinată ca spaţiu colectare deşeuri nepericuloase/periculoase, de depozitare temporară a deşeurilor nepericuloase/periculoase, de tratare şi eliminare a deşeurilor nepericuloase/periculoase.
Urmare verificărilor efectuate pe amplasament s-au reţinut următoarele:
- "În Hala nr. 1, urmarea evenimentului, spaţiul nu mai dispune de dotările şi facilităţile menţionate în actul de reglementare pentru desfăşurarea activităţilor autorizate respectiv de colectare, depozitare temporară, tratare şi eliminare deşeuri nepericuloase/periculoase, colectarea şi epurarea apelor uzate. Spaţiul din Hala nr. 1 şi dotările acesteia au fost distruse în urma incendiului violent din data de 02 octombrie 2013, incendiu care a avut ca punct de pornire spaţiul de depozitare a uleiurilor uzate. Dotările halei 1 - parter şi demisol - distruse în urma incendiului sunt acelea (şi nu numai) menţionate în pct. I din Autorizaţia de Mediu nr. x/20.07.2010;
- În Hala nr. 2, care nu a fost afectată de incendiu erau depozitate cantităţi apreciabile de deşeuri nepericuloase/periculoase într-un sistem care permite formarea de stocuri de deşeuri în contradicţie cu condiţiile stabilite în Autorizaţia de Mediu. De asemenea s-a constatat că uleiurile uzate nu sunt în totalitate depozitate în recipienţi închişi etanşi aşa cum prevede Autorizaţia de Mediu. În spatiile halei nr. 2 nu există spaţii sau dotări care să servească operaţiilor de tratare şi eliminare deşeuri nepericuloase/periculoase, colectarea şi epurarea apelor uzate. De altfel se cunoaşte ca dotările necesare erau amplasate în spatiile Halei nr. 1, care au fost distruse de incendiu. Dotările din hala nr. 2 sunt reprezentate doar de spatiile de depozitare temporară deşeuri, spatii care de altfel nu mai permit depozitari cantitative suplimentare de deşeuri pe care societatea le colectează de la diferiţi generatori".
S-a mai reţinut că prin dispoziţia nr. 7 din data de 18 octombrie 2013 emisă de Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş s-a suspendat Autorizaţia de Mediu nr. x din 05.05.2010 revizuită la data de 20.07.2012 privind activitatea S.C. B. Pe perioada suspendării, desfăşurarea activităţii a fost interzisă, cu excepţia activităţilor necesare remedierii deficienţelor constate care au făcut obiectul notificării APM Argeş nr. x/13.08.2013 şi a expedierii deşeurilor către operatori autorizaţi. În cazul în care în termenul de 6 luni societatea nu realiza măsurile din Notificarea APM Argeş nr. 5/13.08.2013 urma să fie anulată autorizaţia de mediu.
În data de 22 aprilie 2014, Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General a efectuat un control la punctul de lucru al societăţii inculpate din municipiul Câmpulung (Notă de constatare nr. x din data de 22.04.2014) pentru verificarea realizării/remedierii neconformităţilor care au făcut obiectul emiterii de către Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş a dispoziţiei nr. 7 din 18 octombrie 2013 privind suspendarea autorizaţiei de mediu pentru activitatea S.C. B. Neconformităţile care au stat la baza emiterii Dispoziţiei nr. 7 din 18 octombrie 2013 privind suspendarea autorizaţiei de mediu au fost consemnate în Rapoartele de inspecţie nr. x/P/18.04.2013, y/N/25.07.2013, z/N/17.10.2013 şi nota de constatare nr. x/04.10.2013.
Cu privire la neconformitatea 8 constând în evitarea formării de stocuri, s-a reţinut că o cantitate de deşeu cu codul 16 10 02 nu a fost eliminată de pe amplasament în termenul legal, raportat la termenul de recepţie, respectiv până la 12.04.2014, o cantitate de deşeu cu codul 12.01.18* nu a fost eliminată de pe amplasament în termenul legal, raportat la termenul de recepţie, respectiv până la 08.02.2014, o cantitate de deşeu cu codul 19.08.13* nu a fost eliminată de pe amplasament în termenul legal, raportat la termenul de recepţie, respectiv până la 29.01.2014, o cantitate de deşeu cu codul 11.01.09* nu a fost eliminată de pe amplasament în termenul legal, raportat la termenul de recepţie, respectiv până la 10.07.2013.
La data controlului a fost prezentată o situaţie privind stocurile de deşeuri la data de 17.04.2014 din care a rezultat că pe stoc sunt 3245,668 tone deşeuri, cantitate care nu cuprinde cantitatea de deşeuri rezultată în urma incendiului din 02 octombrie 2013.
Totodată s-a constatat de către Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General faptul că neconformitatea 9 nu a fost remediată întrucât Hala nr. 1 este în continuare afectată de incendiu pe o suprafaţă de circa 450 mp la parter şi circa 650 mp la demisol. Dotările şi facilităţile halei 1 menţionate în actul de reglementare pentru desfăşurarea activităţii de colectare, depozitare temporară, tratare şi eliminare deşeuri nepericuloase/periculoase, colectarea şi epurarea apelor uzate nu se regăsesc pe amplasament, făcând imposibilă desfăşurarea activităţii autorizate din punct de vedere a protecţiei mediului.
Măsurile stabilite de Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General în sarcina societăţii inculpate S.C. B. au fost următoarele: 1) se interzice desfăşurarea activităţii de colectare şi depozitare suplimentară faţă de stocurile din data de 22.04.2014, tratare deşeuri nepericuloase/periculoase, colectarea şi epurarea apelor uzate la punctul de lucru până la data când societatea va deţine autorizaţie de mediu valabilă pentru astfel de activităţi; 2) societatea va prezenta la Garda Naţională de Mediu situaţia termenelor de expediţie ale categoriilor de deşeuri deţinute şi stocate pe amplasament (termen de realizare 29.04.2014), 3) societatea va prezenta situaţia unităţilor economice de unde a colectat cantităţile de deşeuri existente pe amplasamentul controlat (până la 06.05.2014).
Prin dispoziţia nr. 1 din data de 24 aprilie 2014 emisă de Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş s-a dispus anularea Autorizaţiei de Mediu nr. x din data de 05.05.2010, revizuită la data de 20.07.2012 pentru activitatea S.C. B., întrucât potrivit adresei Comisariatului General al Gărzii Naţionale de Mediu de solicitare nr. x/GM/8097/23.04.2014 - care face parte integrantă din dispoziţia de anulare - pentru considerentele expuse în adresă s-a constatat că nu s-au îndeplinit condiţiile stabilite prin actul de suspendare.
La data de 21 august 2014, Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Argeş a efectuat un control pe amplasamentul din municipiul Câmpulung, judeţul Argeş - Parcul Industrial D. unde s-a constatat că nu se mai desfăşurau activităţi de colectare şi/sau tratare deşeuri periculoase şi/sau nepericuloase (raport de inspecţie nr. z/P/21.08.2014).
A fost preluat în xerocopie stocul de deşeuri existente pe amplasament la data de 31.07.2014, însumând un total de 3270,518 tone faţă de stocul existent la ultimul control, adăugându-se deşeuri lichide apoase cu conţinut de substanţe periculoase, provenite din subsolul clădirii, ca urmare a scurgerilor pluviale. Totodată s-a reţinut că măsurile 2 şi 3 din Nota de Constatare nr. x/22.04.2014 nu au fost realizate în integralitate şi la termenele impuse, respectiv S.C. B. nu a întocmit şi transmis către Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş bilanţul de mediu şi nici propuneri pentru conformarea privind asumarea obligaţiilor de mediu la încetarea activităţii.
Cu ocazia controlului din data de 21 august 2014 s-a prezentat Gărzii Naţionale de Mediu contractul nr. x/12.06.2014 încheiat de societatea inculpată cu S.C. E. S.R.L. Iaşi cu privire la elaborarea Bilanţului de Mediu - nivel I şi a raportului la Bilanţul de Mediu - nivel I, necesar pentru obţinerea avizului de mediu pentru încetarea activităţii.
Pe amplasament existau stocuri de deşeuri (ex. deşeuri cu codurile 16 10 02, 12.01.18*, 19.08.13*, 11.01.09*) care depăşiseră termenul maxim admis pentru stocarea temporară, respectiv 3 ani pentru cele destinate valorificării şi un an pentru cele destinate eliminării.
S-a mai reţinut că la data de 08 octombrie 2014 societatea inculpată B. a solicitat Tribunalului Iaşi deschiderea procedurii generale a insolvenţei cu motivarea că starea financiară a societăţii se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti exigibile, cerere admisă la data de 17 decembrie 2014 (sentinţa nr. 2205/2014 a Tribunalului Iaşi aflată la dosar instanţă fond).
Prin Adresa de informare nr. x din data de 31 octombrie 2014 cu privire la obligaţiile de mediu care trebuie asumate, Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş i-a comunicat societăţii inculpate S.C. B. obligaţiile care îi revin la încetarea activităţii respectiv:
"titularului îi revine sarcina de a îndeplini la termen obligaţiile şi măsurile stabilite prin anexa care face parte integrantă din adresa de informare; îndeplinirea obligaţiilor de mediu stabilite prin adresa de informare este prioritară în considerarea încetării activităţii".
În Anexa 1 la adresa de informare nr. x din data de 31 octombrie 2014 s-au menţionat proiectele şi măsurile necesare încadrării în normele stabilite, termenele de realizare a lucrărilor, condiţiile legale şi responsabilul pentru realizarea lucrării, respectiv administratorul S.C. B. Iaşi, punct de lucru municipiul Câmpulung.
Potrivit acestei anexe, societatea inculpată S.C. B. şi administratorul acesteia A. aveau obligaţia eliminării, în perioada noiembrie- decembrie 2014, a 315 tone deşeuri periculoase, respectiv în trimestrul I al anului 2015 - 475 tone deşeuri periculoase, în trimestrul II al anului 2015 - 475 tone deşeuri periculoase, în trimestrul al III - lea al anului 2015 - 475 tone deşeuri periculoase, iar în trimestrul al IV-lea - 475 tone deşeuri periculoase.
La data de 11 martie 2015, Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Argeş a efectuat un control la punctul de lucru al S.C. B. din municipiul Câmpulung în vederea verificării stadiului de respectare de către societate a obligaţiilor de mediu la încetarea activităţii, unde s-a constatat că deşi operatorul avea obligaţia de a evacua până la data de 31.12.2014 o cantitate de 315 tone deşeuri periculoase s-au evacuat doar 14 tone. S-a constatat astfel că operatorul economic a realizat parţial măsura, neevacuând până la data de 31.12.2014 cantitatea de 301 tone deşeuri periculoase de pe amplasament (notă de constatare nr. x/11.03.2015).
Prin adresa nr. x din data de 18 martie 2015, Societatea S.C. B. a solicitat modificarea termenelor prevăzute în anexă în sensul prelungirii duratei de îndeplinire a obligaţiilor de mediu, motivând faptul că societatea a intrat în insolvenţă.
Prin adresa nr. x din data de 20 martie 2015, Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş şi-a manifestat dezacordul faţă de solicitarea societăţii inculpate motivând că potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 îndeplinirea obligaţiilor de mediu la încetarea activităţii este prioritară.
La data de 21 aprilie 2015, Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Argeş a efectuat un control la punctul de lucru al S.C. B. în vederea verificării stadiului de respectare de către societare a obligaţiilor de mediu la încetarea activităţii unde s-a reţinut că deşi pentru măsura cu termen de realizare 31.12.2014 se specifica a fi evacuată cantitatea de 315 tone deşeuri periculoase, până la data de 31.12.2014 s-a evacuat cantitatea de 14 tone deşeuri, rămânând un rest de 301 tone. Referitor la măsura cu termen de realizare trimestrul I al anului 2015 Societatea S.C. B. a evacuat de pe amplasament doar o cantitate de 14 tone deşeuri periculoase din cantitatea totală de 475 tone, rămânând un rest de 461 tone.
Prin adresa de injocţiune nr. 17.461 din data de 01 octombrie 2015 (urmare a adresei S.C. F. S.R.L. nr. 132/300/30.09.2015 prin care semnala că apele pluviale contaminate, provenind din secţia de galvanizare care a fost definitiv avariată în urma incendiului din data de 02 octombrie 2013 curg în staţia G. aflată la demisolul clădirii S.C. F. SRL), Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş a pus în vedere societăţii inculpate să evacueze ori să mute, în cel mai scurt timp posibil şi neîntârziat, deşeurile din spaţiul avariat astfel încât să prevină poluarea, precum şi orice efect advers asupra factorilor de mediu fără a prejudicia ori ameninţa starea de sănătate, de confort şi de securitate a populaţiei.
Inculpata S.C. B. prin administrator A. a înaintat mai multe adrese către Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş în care a solicitat o prelungire a termenului de evacuare a deşeurilor aflate pe platforma Câmpulung Muscel invocând starea de insolvenţă a societăţii, solicitări respinse de către Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş. Mai mult, inculpaţii au învederat faptul că începând cu data de 01.10.2016, accesul lor în fosta uzină D. nu le-a mai fost permis, iar reprezentanţii S.C. F. S.R.L. au pătruns în spaţiul depozitului prin ruperea sigiliului şi spargerea uşii de acces şi că "de la această dată firma nu îşi mai asumă răspunderea privind securitatea, integritatea şi gestiunea deşeurilor".
Prin adresa nr. x/06.10.2016, Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş i-a comunicat inculpatei S.C. B. faptul că invocarea propriei culpe în legătură cu obligaţiile de mediu stabilite prin Adresa nr. x din data de 31.10.2014 nu o exonerează de angajarea răspunderii juridice în acest sens, ca atare îşi menţine măsurile stabilite până în acel moment.
S-a mai reţinut că S.C. F. S.R.L. a solicitat atât Agenţiei pentru Protecţia Mediului Argeş, cât şi Gărzii Naţionale de Mediu - Comisariatul Judeţean Argeş la data de 02 februarie 2016 să susţină societatea în demersurile de ridicare de către generatorii de deşeuri a propriilor deşeuri aflate pe amplasamentul din Câmpulung.
Prin adresa nr. x/03.02.2016, Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş a informat S.C. F. S.R.L. că obligarea generatorilor de deşeuri periculoase şi nepericuloase la obligaţiile de mediu ar constitui un exces de putere din partea acesteia, întrucât S.C. B. este titularul obligaţiilor de mediu ce derivă din încetarea activităţii pe amplasament, ca efect al anulării de către Agenţia pentru Protecţia Mediului a autorizaţiei de mediu nr. x/05.05.2010, revizuită la data de 20.07.2012.
S-a mai arătat faptul că la data de 25 august 2016 Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Argeş a efectuat un control la punctul de lucru al S.C. B. din Câmpulung, judeţul Argeş - Parcul Industrial D. în vederea verificării stadiului de respectare de către societare a obligaţiilor de mediu la încetarea activităţii şi a constatat, referitor la termenele stabilite prin Anexa 1 a Adresei de informare nr. x din data de 31 octombrie 2014, că situaţia deşeurilor se prezintă astfel:
- "Cantitate deşeuri periculoase de evacuat de pe amplasament, termen final 31 decembrie 2015: 2215 tone - realizat evacuat 214,162 tone;
- Cantitate deşeuri nepericuloase de evacuat, termen final 01 octombrie 2016, 1055 tone - realizat 700, 346 tone;" .
S-a constatat astfel de către Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Argeş, prin Nota de constatare nr. x din data de 25 august 2016, faptul că societatea inculpată S.C. B. S.R.L. nu a respectat termenul final de evacuare a celor 2215 tone deşeuri periculoase existente pe amplasamentul punctului de lucru al operatorului economic, respectiv data de 31 decembrie 2015, astfel cum prevedea Anexa 1 la adresa de informare nr. x din data de 31 octombrie 2014 şi adresa de solicitare nr. x din data de 24 octombrie 2014 comunicată societăţii inculpate de către Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş.
Prin adresa nr. x din data de 03 ianuarie 2017, S.C. B. S.R.L a comunicat Agenţiei pentru Protecţia Mediului Argeş că în perioada 31 octombrie 2014 - 30 septembrie 2016 au fost evacuate 1245,89 tone deşeuri, rămânând a fi eliminate/valorificate 1932,76 tone deşeuri periculoase şi 93,35 tone deşeuri nepericuloase.
Prin adresa nr. x din data de 27 august 2014 emisă de societatea inculpată S.C. B. şi înregistrată la Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean de Argeş sub nr. 2641/27 august 2014, s-a comunicat, urmare a măsurii stabilite de comisarii Gărzii Naţionale de Mediu Argeş, situaţia deşeurilor aflate pe depozitul din municipiul Câmpulung Muscel la data de 21 august 2014 care au depăşit termenul de eliminare/valorificare, rezultând un total de 391,96 tone deşeuri.
Având în vedere constatările Gărzii Naţionale de Mediu - Comisariatul Judeţean Argeş, s-a reţinut că inculpaţii S.C. B. şi A. au săvârşit infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011, în formă continuă, întrucât pe de o parte nu au nerespectat măsura nr. 4 dispusă de Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Argeş prin raportul de inspecţie nr. xP/18.04.2013 şi la data de 21 august 2014 pe amplasament exista un număr de 391,96 tone deşeuri care depăşiseră termenul de eliminare/valorificare, iar pe de altă parte, după anularea autorizaţiei de mediu, nu au eliminat în totalitate până la data de 31 decembrie 2015 deşeurile periculoase aflate pe amplasamentul din Câmpulung, judeţul Argeş - Parcul Industrial D., la data de 03 ianuarie 2017 societatea figurând cu o cantitate de 1932,76 tone deşeuri periculoase.
În concluzie, instanţa de apel a reţinut că măsurile obligatorii pe care inculpaţii ar fi trebuit să le respecte, chiar indicate în raportul de inspecţie, se refereau la valorificarea deşeurilor periculoase (art. 13 Legea nr. 211/2011) fără a pune în pericol sănătatea umană şi fără a dăuna mediului, la eliminarea în condiţii de siguranţă sau tratarea, aşadar la luarea măsurilor obligatorii prevăzute de art. 13, art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011, art. 19 1,2 lit. a) şi art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2011, aşa cum aşa cum actul de sesizare reţine şi în baza cărora a fost emisă măsura.
S-a mai arătat că, spre deosebire de art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 care reglementează infracţiunile, art. 61 din acelaşi act normativ, deşi nu prevede expres, în mod evident se referă la deşeurile nepericuloase, astfel cum prima instanţă a subliniat în mod judicios.
Curtea a subliniat şi că pentru comiterea unei infracţiuni similare, inculpaţii au mai fost supuşi unei proceduri judiciare penale finalizată definitiv la 27.02.2019 (cu soluţii de condamnare în primă instanţă, fiind adoptate în final soluţii de încetare a procesului penal urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale) în care acuzaţia se referea la neluarea măsurii de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri, faptă epuizată în data de 15.12.2010 şi care demonstrează modalitatea neconformă cu prevederile legale, în care au fost desfăşurate activităţile aferente obiectului unităţii.
În schimb, sub aspectul operaţiunii judiciare de individualizare a executării pedepsei, curtea de apel a apreciat că aplicarea pedepsei inculpatului A. este suficientă şi chiar fără executarea acestuia, având în vedere că nu are antecedente penale, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii şi în raport de persoana şi de eforturile depuse pentru diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, deduse din lipsa antecedentelor penale, vârsta înaintată a acestuia (70 ani), starea precară de sănătate evidenţiată de actele medicale depuse la dosar.
La data de 21 octombrie 2021, recurenţii inculpaţi A. şi S.C. B. prin S.C. C. au declarat, printr-o cerere comună, recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 347/A din 28 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin av. ales H. (cu împuternicire avocaţială seria x nr. x, eliberată la data de 19.10.2021, Baroul Argeş, aflată la dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Piteşti).
În motivarea cererii de recurs în casaţie, recurenţii au susţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate pentru reţinerea laturii obiective a infracţiunii de nerespectare a măsurilor obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, tratare, transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor periculoase, prev. de art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 privind deşeurile, întrucât faptele pentru care au fost condamnaţi nu fac parte din ilicitul penal, având în vedere că măsura nr. 4 a fost dispusă de Garda Naţională de Mediu, Comisariatul Judeţean Argeş prin raportul de inspecţie nr. xP/18.04.2013, înscris care are natura unui act de constatare sau a unui act administrativ.
În plus, legiuitorul a prevăzut că încălcarea acestei măsuri este sancţionată cu amendă contravenţională, conform art. 96 alin. (3) pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului.
De altfel, Garda Naţională de Mediu, Comisariatul Judeţean Argeş, a încheiat în acest sens procesul-verbal de contravenţie nr. x din data de 22.04.2013 prin care a aplicat o amendă de 100.000 RON pentru săvârşirea contravenţiilor prev. de art. 94 alin. (1) lit. b) şi sancţionate de art. 96 alin. (3) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului vizând faptele din 17.04.2013, ora 14:00.
Or, art. 96 alin. (3) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2005 sancţionează o serie de fapte calificate drept contravenţii, iar raportul de inspecţie nr. xP/18.04.2013 s-a desfăşurat în perioada 17.04.2013, ora 10:00 - 18.04.2013, ora 16:00, sancţiunea sus-menţionată fiind aplicată pentru fapte constatate în timpul controlului.
O a doua critică vizează faptul că dispoziţiile legale a căror încălcare le-a fost imputată (art. 13, 15 alin. (1) lit. b), art. 19 alin. (2) lit. a) şi art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2011) sunt calificate drept contravenţii şi sunt sancţionate ca atare de legiuitor în art. 61 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2011, urmând ca la art. 63 să fie incriminate penal alte fapte decât cele de natură contravenţională.
Cu alte cuvinte, recurenţii au fost condamnaţi pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală ca infracţiuni. În acest sens, au mai susţinut că art. 61 din Legea nr. 211/2011 nu face distincţie între categoriile de deşeuri (periculoase sau nepericuloase), motiv pentru care nici instanţa de judecată nu trebuie să facă această distincţie.
În drept, recurenţii au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12.11.2021, sub nr. x/2017.
Constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi S.C. B. prin S.C. C. împotriva deciziei penale nr. 347/A din data de 28 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, este introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., dar şi pe cele prev. de art. 437 raportat la art. 438 din C. proc. pen., prin încheierea din data de 11 ianuarie 2022, Înalta Curte, judecătorul de filtru, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis-o în principiu şi a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac, reţinându-se, în esenţă, că se circumscriu, formal, cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. doar chestiunile privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care au fost condamnaţi din perspectiva realizării unei corespondenţe depline între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, datorită împrejurării că faptele pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a recurenţilor nu întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare.
Analizând recursul în casaţie formulat de inculpaţii A. şi S.C. B. prin S.C. C. împotriva deciziei penale nr. 347/A din data de 28 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, se constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de recurs în casaţie examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie şi care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.
Astfel, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În cauza de faţă, recurenţii inculpaţi A. şi S.C. B. prin S.C. C. au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
Înalta Curte reţine că sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, vizează acele situaţii în care fie nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa cărora a operat dezincriminarea. În calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna şi exclusiv, la starea de fapt reţinută cu titlu definitiv în decizia instanţei de apel, instanţa supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reţinute ori suportul lor probator.
Înalta Curte subliniază că, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de recurs este îndrituită să examineze cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie. Aşadar, alte motive decât cele cuprinse în cererea de recurs în casaţie şi care nu au făcut obiectul examinării în procedura de admitere în principiu, conform art. 440 din C. proc. pen. nu pot fi analizate de Înalta Curte.
Aceeaşi concluzie rezultă şi din interpretarea dispoziţiilor art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., care stabilesc că motivarea căii de atac trebuie să se facă în chiar cuprinsul cererii de declarare a recursului, prin urmare motivarea, precizarea sau completarea cererii de recurs în casaţie se poate realiza numai în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de lege.
În consecinţă, completările aduse cererii de recurs în casaţie în afara termenului de exercitare a căii de atac nu pot fi avute în vedere de către instanţa de control judiciar, întrucât au fost făcute cu încălcarea termenului prevăzut de lege în care puteau fi formulate.
Invocând incidenţa motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurenţii au susţinut, în esenţă, că faptele în raport de care au fost condamnaţi nu întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunii de nerespectarea măsurilor obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, tratare, transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor periculoase, în formă continuă, prev. de art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, în considerarea faptului că nu s-a reţinut încălcarea unei atribuţii ce le-ar fi revenit în baza legislaţiei primare incidente, ci în baza unui raport de inspecţie emis de Garda Naţională de Mediu, Comisariatul Judeţean Argeş, care nu poate constitui izvor de drept penal, înscrisul fiind doar un act de constatare, fapte pentru care, de altfel, au fost şi fost sancţionaţi cu o amendă în cuantum de 100.000 RON, prin procesul-verbal de contravenţie nr. x din data de 22.04.2013 încheiat de Garda Naţională de Mediu, Comisariatul Judeţean Argeş, motiv pentru care ar fi fost încălcat şi principiul ne bis in idem.
Criticile recurenţilor inculpaţi sunt nefondate.
Astfel, norma de incriminare în vigoare la data epuizării infracţiunii pentru care au fost condamnaţi recurenţii are următorul conţinut: "(1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 ani la 5 ani sau cu amendă următoarele fapte: b) neluarea sau nerespectarea măsurilor obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, tratare, transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor periculoase".
Înalta Curte reţine că, sub aspectul laturii obiective, elementul material al acestei infracţiuni constă în neluarea sau nerespectarea măsurilor obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, tratare, transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor periculoase.
Aşadar, elementul material al laturii obiective se realizează prin inacţiune, într-una dintre cele două modalităţi normative: "neluarea" sau "nerespectarea" măsurilor obligatorii specifice cu privire la deşeurile periculoase.
Se observă că atunci când actul de conduită constă într-o omisiune, el nu realizează elementul material al infracţiunii decât dacă există obligaţia de a nu rămâne în pasivitate în ceea ce priveşte îndeplinirea unei anumite activităţi.
Se constată că pentru realizarea caracterului tipic al infracţiunii de referinţă trebuie să existe o situaţie premisă constând în existenţa unor măsuri obligatorii în desfăşurarea activităţilor anterior menţionate.
Cu alte cuvinte, situaţia premisă este acea condiţie preexistentă de care depinde caracterul penal al faptei, dar care se situează în afara conţinutului constitutiv al infracţiunii.
În cauza de faţă, starea de fapt valorificată cu titlu definitiv prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor constă în aceea că inculpaţii S.C. B. Iaşi CUI x - punct de lucru în mun. Câmpulung, str. x şi A., administratorul societăţii, nu au luat şi nu au respectat măsurile obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, tratare, transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor periculoase, nerespectând în acest fel dispoziţia nr. 4 emisă de Garda Naţională de Mediu, Comisariatul Judeţean Argeş prin raportul de inspecţie nr. xP/18.04.2013 (respectiv "stocarea deşeurilor înainte de valorificare nu va fi mai mare de un an conform prev. H.G. nr. 349/2005"), nu au luat măsurile obligatorii prevăzute de art. 13 şi art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011, pentru valoarea întregii cantităţi de deşeuri periculoase care le-a fost încredinţată, nu au luat măsurile obligatorii prevăzute de art. 19 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 211/2011 de supunere a deşeurilor care nu au fost valorificate unei operaţiuni de valorificare în condiţii de siguranţă, de eliminare în totalitate a deşeurilor care le-au fost încredinţate, de a efectua operaţiunile de tratare în conformitate cu prevederile legale, de a transfera aceste operaţiuni unui operator economic autorizat cu privire la cantitatea de 1932,76 tone deşeuri periculoase.
Înalta Curte va analiza în continuare, în limitele permise de prezenta cale extraordinară de atac, în raport de situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, dacă măsurile obligatorii încălcate sunt prevăzute de legislaţia primară. Verificarea hotărârii se face în raport de cele statuate în apel cu referire la art. 13, art. 15 alin. (1) lit. b) şi art. 19 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, Înalta Curte urmând a examina în ce măsură aceste texte reglementează sau nu luarea sau respectarea unor măsuri obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, tratare, transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor periculoase.
Astfel, potrivit art. 13 din Legea nr. 211/2011, " Producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia valorificării acestora, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1) - (3) şi art. 20."
Conform art. 4 alin. (1) - (3) din legea specială, (1) Următoarea ierarhie se aplică ca ordine de prioritate în cadrul legislaţiei şi politicii de prevenire a generării şi de gestionare a deşeurilor:
a) prevenirea;
b) pregătirea pentru reutilizare;
c) reciclarea;
d) alte operaţiuni de valorificare, de exemplu valorificarea energetică;
e) eliminarea.
(2) Aplicarea ierarhiei deşeurilor menţionată la alin. (1) are ca scop încurajarea acţiunii în materie de prevenire a generării şi gestionării eficiente şi eficace a deşeurilor, astfel încât să se reducă efectele negative ale acestora asupra mediului.
(3) În acest sens, pentru anumite fluxuri de deşeuri specifice, aplicarea ierarhiei deşeurilor poate suferi modificări în baza evaluării de tip analiza ciclului de viaţă privind efectele globale ale generării şi gestionării acestor deşeuri."
Art. 20 din aceeaşi lege, cu denumirea marginală "Protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului", prevede că "Gestionarea deşeurilor trebuie să se realizeze fără a pune în pericol sănătatea umană şi fără a dăuna mediului, în special:
a) fără a genera riscuri pentru aer, apă, sol, faună sau floră;
b) fără a crea disconfort din cauza zgomotului sau a mirosurilor;
c) fără a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special."
Deopotrivă, legiuitorul a reglementat în art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 că "(1) Unităţile şi întreprinderile care valorifică deşeurile au următoarele obligaţii: b) să evite formarea de stocuri de deşeuri care urmează să fie valorificate, precum şi de produse rezultate în urma valorificării care ar putea genera fenomene de poluare a mediului sau care să prezinte riscuri asupra sănătăţii populaţiei;", iar în art. 19 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) din acelaşi act normativ că "(1) Producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia să supună deşeurile care nu au fost valorificate unei operaţiuni de eliminare în condiţii de siguranţă, care îndeplineşte cerinţele art. 20.
(2) Operatorii economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei mediului pentru activitatea de eliminare a deşeurilor au următoarele obligaţii:
a) să asigure eliminarea în totalitate a deşeurilor care le sunt încredinţate;
b) să folosească cele mai bune tehnici disponibile şi care nu implică costuri excesive pentru eliminarea deşeurilor;".
Din interpretarea sistematică a textelor legale arătate se decelează măsurile obligatorii pe care trebuie să le respecte o societate care este autorizată să desfăşoare activităţi de colectare, tratare, transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor, fiind necesar ca acestea, în esenţă, să asigure eliminarea în totalitate a deşeurilor care le sunt încredinţate şi să evite formarea de stocuri de deşeuri care urmează să fie valorificate.
Or, instanţa de apel a statuat cu titlu definitiv că recurenţii au evacuat în perioada 31.10.2014 - 30.09.2016 cantitatea de 1245,89 tone deşeuri, din care 282,24 tone deşeuri periculoase şi 963,65 tone deşeuri periculoase, rămânând a fi valorificate/eliminate 1932,76 tone deşeuri periculoase şi 91,35 tone deşeuri nepericuloase, astfel cum rezultă din adresa nr. x/03.01.2017 emisă de S.C. B. şi transmisă către Agenţia pentru protecţia mediului Argeş.
Aşadar, Înalta Curte constată că recurenţii au încălcat dispoziţii reglementate expres prin legislaţia primară, măsura nr. 4 constând în "stocarea deşeurilor înainte de valorificare sau tratare nu va fi mai mare de 3 ani, ca regulă generală, iar stocarea deşeurilor înainte de eliminare nu va fi mai mare de 1 an" fiind impusă prin Raportul de inspecţie nr. x/18.04.2013 de către Garda Naţională de Mediu, Comisariatul Judeţean Argeş, ca urmare a nerespectării prevederilor legale anterior menţionate de către recurenţi, şi constituie, în aceste condiţii, o măsură obligatorie în sensul prevăzut de norma de incriminare incidentă, de vreme ce potrivit art. 60 alin. (2) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor "(2) Controalele privind colectarea, reciclarea, valorificarea, tratarea, eliminarea şi transportul deşeurilor se efectuează de către reprezentanţi ai Gărzii Naţionale de Mediu şi au în vedere, în mod deosebit, originea, natura, cantitatea şi destinaţia acestora.", iar potrivit art. 51 alin. (1) lit. e) din legea specială, Ministerul Mediului "controlează şi reglementează, prin unităţile subordonate, activităţile de gestionare a deşeurilor, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele stabilite prin lege;".
Se reţine că este îndeplinită şi cerinţa esenţială ataşată laturii obiective a infracţiunii de referinţă care vizează natura deşeurilor cu privire la care nu au fost luate sau respectate măsurile obligatorii prevăzute de lege, situaţia de fapt vizând cantitatea de 1932,76 tone deşeuri periculoase nevalorificate/neeliminate de pe amplasamentul din Câmpulung, judeţul Argeş.
Contrar susţinerilor apărării, se reţine că faptele pentru care au fost condamnaţi recurenţii nu ar fi constituit infracţiunea prevăzută de art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, ci contravenţie în sensul prevăzut de art. 61 din aceeaşi lege, exclusiv dacă neluarea sau nerespectarea măsurilor obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, tratare, transport, valorificare şi eliminare de către inculpaţi viza deşeurile nepericuloase, chiar dacă nu a fost prevăzut ca atare de către legiuitor, astfel cum în mod corect au constatat şi instanţele de fond.
Interpretarea acestei dispoziţii în sensul dorit de către recurenţi ar reprezenta o adăugare la lege şi, implicit, o încălcare a principiului legalităţii, de vreme ce neluarea sau nerespectarea măsurilor obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, tratare, transport, valorificare şi eliminare poate viza atât deşeuri periculoase, cât şi deşeuri nepericuloase, iar norma de incriminare incidentă în cauză este explicită şi imperativă sub acest aspect.
Mai mult, în mod greşit susţine apărarea că în cauză s-ar aplica dispoziţiile prevăzute de art. 96 alin. (3) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului potrivit cărora " Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 7.500 RON la 15.000 RON, pentru persoane fizice, şi de la 50.000 RON la 100.000 RON, pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: 1. obligaţia persoanelor fizice de a funcţiona cu respectarea prevederilor autorizaţiei de mediu şi a persoanelor juridice de a funcţiona cu respectarea prevederilor autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu pentru activităţile care fac obiectul procedurilor de reglementare din punctul de vedere al protecţiei mediului, precum şi cu respectarea planului de gestionare a disconfortului olfactiv;" întrucât ceea ce s-a reţinut în sarcina recurenţilor în decizia atacată este încălcarea măsurilor obligatorii privind nevalorificarea/neeliminarea a 1932,76 tone deşeuri periculoase, fapt care s-a reflectat ulterior în formarea de stocuri de deşeuri periculoase, iar nu simpla încălcare a unor obligaţii de natura celor descrise în cele ce preced, faptă de natură contravenţională.
De altfel, se constată că recurenţii invocă trunchiat dispoziţiile legale, din moment ce chiar potrivit art. 98 alin. (5) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2005 privind protecţia mediului "Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani următoarele fapte: b) neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri;".
Înalta Curte reaminteşte că, în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, analiza situaţiilor în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa lor a operat dezincriminarea, se raportează, întotdeauna şi exclusiv, la starea de fapt reţinută cu titlu definitiv în decizia instanţei de apel, instanţa supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reţinute ori suportul lor probatoriu.
Se mai reţine că argumentele susţinute de inculpatul A., în ultimul cuvânt, vizând faptul că măsura nr. 4 a fost respectată într-un cuantum de 70%, restul de 30% fiind în curs de soluţionare, tind în fapt la reevaluarea laturii subiective, chestiune a cărei analiză excedează prezentei căi de atac, fiind de altfel un demers pur speculativ.
În ceea ce priveşte incidenţa principiului ne bis in idem, Înalta Curte aminteşte că prevederile art. 438 pct. 7 din C. proc. pen. corespund dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. şi conferă instanţei de recurs în casaţie posibilitatea de a examina, în cadrul cazului de casare mai sus menţionat, criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii.
Principiul ne bis in idem, a cărui încălcare o invocă recurenţii, este prevăzut de dispoziţiile art. 6 din C. proc. pen., conform cărora "nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică".
De asemenea, articolul 4 din Protocolul 7 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacră "dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori" (ne bis in idem) statuând că "nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui Stat (...)".
Din dispoziţiile legale anterior menţionate rezultă că principiul enunţat antamează o cauză de încetare a procesului penal şi nu poate conduce la o soluţie de achitare pe temeiul că fapta nu este prevăzută de legea penală, motiv pentru care critica referitoare la încălcarea principiului ne bis in idem nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de recurenţii inculpaţi A. şi S.C. B. prin S.C. C.
De altfel, prin încheierea de admitere în principiu s-au stabilit limitele efectului devolutiv al prezentului recurs în casaţie, statuându-se în sensul că această critică excedează cazului de casare invocat, legiuitorul reglementând în mod expres o altă cale extraordinară de atac în cadrul căreia poate fi verificată aplicarea principiului ne bis in idem, aceea a contestaţiei în anulare, prev. de art. 426 lit. i) din C. proc. pen.
Ca atare, susţinerea recurenţilor în sensul că au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, fiind în fapt, o contravenţie, nu este întemeiată, fapta reţinută în decizia atacată întrunind elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor - neluarea sau nerespectarea măsurilor obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, tratare, transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor periculoase, faptă distinctă de contravenţia prevăzută de art. 61 din aceeaşi lege care vizează încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1), (2) şi (4), art. 13, art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) şi b), art. 17 alin. (3), art. 19 alin. (2) lit. a), c) şi d), alin. (3) şi (4), art. 22 alin. (1) şi (2), art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (1), art. 28 alin. (1), art. 32 alin. (1), art. 36 alin. (2) privind în mod evident deşeurile nepericuloase.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi S.C. B. prin S.C. C. împotriva deciziei penale nr. 347/A din data de 28 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe recurenţi la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi S.C. B. prin S.C. C. împotriva deciziei penale nr. 347/A din data de 28 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 martie 2022.
Procesat de GGC - LM