Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 242 din 13 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-a respins cererea de ridicare a sechestrului asigurător, instituit prin ordonanţa din 09.05.2021 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia asupra sumei de 8900 euro, formulată de către petentul A., precum şi cererile de restituire a sumei de 8900 euro şi de aplicare a sechestrului asigurător asupra altor bunuri ale inculpatului B., formulate de acelaşi petent.
În baza art. 2502 C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din 09.05.2021 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia asupra sumei de 8900 euro, în dosarul nr. x/2021.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, prin cererea înregistrată la data de 09 decembrie 2021, petentul A. a solicitat ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din 09.05.2021 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia asupra sumei de 8.900 euro, sumă ce a fost confiscată prin sentinţa penală nr. 118/2021 a Tribunalului Alba, pronunţată în dosarul nr. x/2021, prin care inculpatul B. a fost condamnat pentru infracţiunea de dare de mită. Totodată, a solicitat sa i se restituie suma de 8.900 euro şi să se aplice sechestrul asigurător asupra altor bunuri ale inculpatului B.
S-a arătat că această sumă de bani oferită de inculpat ca mită i-a fost sustrasă de cel din urmă, el fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt, în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Arad. În acest dosar a fost acuzat că i-a sustras persoanei vătămate - petentul în speţă - suma de 100.000 euro, din care a recuperat parţial 79.000 euro, pentru restul de 20.100 euro petentul constituindu-se parte civilă. A mai arătat că, din această sumă inculpatul a oferit 8.900 euro mită agenţilor de politie pentru a fi lăsat să plece, fapt pentru care inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de dare de mită în prezenta cauză, context în care a considerat că restituirea sumei de 8.900 euro sechestrată şi confiscată de la inculpat prin sentinţa de condamnare din primă instanţă nu afectează buna desfăşurare a procesului penal.
Examinând actele dosarului, Curtea a apreciat că cererea de ridicare a sechestrului, de restituire a sumei de bani, şi respectiv de aplicare a sechestrului asupra altor bunuri ale inculpatului B., nu este fondată.
S-a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 118/2021 din data de 25 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 396 alin. (2) şi alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B. pentru comiterea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi.
În baza art. 290 alin. (5) C. pen. raportat la art. 20 din Legea nr. 78/2000, art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 8.900 euro depusă la C. S.A., conform recipisei nr. x/11.05.2021, reprezentând suma de bani oferită.
A fost menţinută măsura asigurătorie a sechestrului dispusă prin ordonanţa din data de 09.05.2021 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul teritorial Alba Iulia asupra sumei de 8900 euro.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, din probele administrate în cauză, a rezultat că fapta inculpatului B., care, în data de 09.05.2021 a promis 12.000 euro şi a oferit suma de 8.900 euro agenţilor de poliţie D. şi E. din cadrul Biroului Poliţiei Autostrăzi - A1 - Râmnicu Vâlcea - Deva, care l-au depistat în trafic pe A1 în timp ce se deplasa în calitate de pasager al autoturismului marca x, având numărul de înmatriculare x în direcţia Deva - Bucureşti, pentru ca aceştia să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu prevăzute de art. 36 alin. (3) din Legea nr. 218/2002 şi astfel să-l lase să plece şi să nu efectueze verificări privind situaţia de fapt semnalată de I.P.J. Arad referitoare la existenţa unor suspiciuni legate de sustragerea, de către B., a sumei de 100.000 euro dintr-o locuinţă de pe raza municipiului Arad, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Inculpatul a declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de apel Alba Iulia la data de 03.11.2021, fiind fixat primul termen de judecată la data de 13.12.2021, ocazie cu care s-a dezbătut apelul şi a fost stabilită pronunţarea deciziei la data de 13.01.2022.
Curtea a constatat ca măsura asigurătorie a sechestrului asupra sumei de bani de 8900 euro ce face obiectul infracţiunii de dare de mită fost instituită în mod legal prin ordonanţa din 09.05.2021 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia, această măsură fiind obligatorie în vederea confiscării.
Curtea a reţinut că legea permite restituirea bunurilor supuse măsurilor asigurătorii înainte de soluţionarea definitivă a procesului, dar cu condiţia ca bunurile să nu fie supuse confiscării. Or, în cazul infracţiunilor de dare şi luare de mită este obligatorie confiscarea banilor daţi sau oferiţi.
În consecinţă, s-a constatat că cererea petentului A. nu este fondată, sub niciuna din variantele solicitate.
De altfel, s-a arătat că petentul s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului pentru recuperarea prejudiciului parţial produs ca urmare a săvârşirii infracţiunii de furt pentru care inculpatul B. a fost trimis în judecată, în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Arad, cu suma de 20.100 euro, care include şi suma de 8900 RON supusă confiscării obligatorii în prezentul dosar.
Împotriva încheierii penale nr. 242 din 13 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a formulat contestaţie petentul A., criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul faptului că, în esenţă, suma de 8.900 de euro nu poate fi supusă confiscării, potrivit art. 290 alin. (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 112 alin. (1) C. pen., deoarece ea nu aparţine făptuitorului, iar în mod evident, petentul nu a cunoscut faptul că banii vor fi oferiţi ca şi mită de către făptuitor, context în care a solicitat să-i fie restituită în temeiul art. 162 alin. (5) C. proc. pen.
Examinând contestaţia formulată sub aspectul prioritar al admisibilităţii căii de atac, invocate din oficiu, şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente în materie, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, în considerarea următoarelor argumente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia conform prevederilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În prezenta cauză, Înalta Curte constată că a fost sesizată cu o contestaţie exercitată de petentul A. împotriva unei încheieri intermediare prin care s-a respins cererea de ridicare a sechestrului asigurător instituit în faza de urmărire penală, hotărâre pronunţată în faza apelului.
Calea de atac specifică în materia măsurilor asigurătorii dispuse ori, după caz, verificate în cursul judecăţii este contestaţia, care urmează regulile statornicite prin art. 2501 C. proc. pen. completate, în mod corespunzător, cu dreptul comun în materia contestaţiei penale (dispoziţiile art. 4251 C. proc. pen.).
Or, astfel cum se prevede în mod expres în cuprinsul alin. (1) al 2501 C. proc. pen., sunt supuse contestaţiei exclusiv încheierile prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, instanţa de fond sau cea de apel.
În plus, odată cu introducerea în legislaţia procesual penală, prin Legea nr. 6/2021, a dispoziţiilor art. 2502 C. proc. pen., care stabilesc obligaţia organelor judiciare de a verifica periodic, în tot cursul procesului penal, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, sunt supuse contestaţiei şi încheierile prin care, subsecvent acestei verificări efectuate din oficiu, instanţa de judecată dispune, după caz, menţinerea, restrângerea, extinderea, respectiv, ridicarea măsurii asigurătorii dispuse.
Hotărârea contestată în speţă nu se încadrează în vreuna dintre categoriile de hotărâri anterior menţionate.
Prin încheierea din 13.12.2021 nu s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii (aceasta fiind dispusă, în speţă, încă din faza de urmărire penală) şi nici vreuna dintre soluţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 2502 C. proc. pen. în ipoteza unei verificări din oficiu a subzistenţei temeiurilor care au stat la baza sechestrului asigurător.
Încheierea contestată cuprinde exclusiv soluţia de respingere a cererii de ridicare a sechestrului asigurător, fiind pronunţată subsecvent solicitării contestatorului - petent de ridicare a măsurii asigurătorii şi de restituire a sumei de bani indisponibilizate anterior de către procuror, în vederea confiscării.
Or, soluţia de respingere a cererii unui terţ de ridicare a măsurii asigurătorii nu se circumscrie ipotezelor limitativ reglementate în cuprinsul art. 2501 şi art. 2502 C. proc. pen., potrivit cărora încheierile instanţei de apel pot fi atacate cu contestaţie la instanţa superioară numai atunci când se dispune luarea măsurii ori, după caz, verificarea din oficiu a necesităţii menţinerii ei.
În condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.", caracterul de strictă interpretare şi aplicare a normelor de procedură penală incidente în materia măsurilor asigurătorii exclud aplicarea lor la situaţii neprevăzute de legiuitor şi atrag inadmisibilitatea căii de atac exercitate cu nerespectarea prescripţiilor legale.
Inadmisibilitatea căii de atac este o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Prin urmare, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Or, limitând posibilitatea exercitării contestaţiei exclusiv la cazurile în care instanţele de judecată pronunţă încheieri prin care s-a dispun luarea sau, după caz, verificarea din oficiu a subzistenţei temeiurilor unei măsuri asigurătorii, rezultă că legiuitorul a exclus din sfera de aplicare a acestei căi de atac orice alte ipoteze în care este examinată tangenţial măsura procesuală, cum este şi cazul cererii de ridicare formulată în speţă.
Prin urmare, se constată că petentul A. a promovat o cale de atac împotriva unei încheieri definitive, nesusceptibilă a fi reformată prin exercitarea unor căi de atac prevăzute de C. proc. pen.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte observă că, prin decizia penală nr. 13/2022 din 13 ianuarie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. împotriva sentinţei penale nr. 118/2021 din data de 25.10.2021, pronunţată de către Tribunalul Alba, în dosarul nr. x/2021. Aceasta înseamnă că atât măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumei de bani pretinsă de contestator, cât şi menţinerea subsecventă a indisponibilizării prin sechestru a respectivei sume de bani în vederea confiscării, au dobândit caracter definitiv, nemaiputând face obiect de cenzură pe calea contestaţiei.
Cu privire la menţiunea ce se regăseşte în dispozitivul încheierii contestate, în sensul că împotriva acesteia se poate formula "contestaţie în 48 ore de la comunicare", Înalta Curte apreciază că, în raport de dispoziţiile legale anterior analizate, această menţiune nu are nicio relevanţă în susţinerea demersului contestatorului petent, întrucât, aşa cum s-a arătat, calea de atac împotriva unei hotărâri penale este întotdeauna determinată prin lege, iar faţă de obiectul prezentei cauze, nu se identifică posibilitatea exercitării contestaţiei.
Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 242 din 13 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul B., în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 242 din 13 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă contestatorul petent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul B., în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 februarie 2022.
Procesat de GGC - LM