Şedinţa publică din data de 4 mai 2022
Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 28.06.2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. a chemat în judecată pârâţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 3.935.371,20 RON (882.497 euro), cu titlu de despăgubiri, precum şi accesoriile aferente, conform Raportului de inspecţie economico-financiara CRR-AIF 985/18.04.2018 şi Dispozitiei Obligatorie nr. CRR - AIF 986/18.04.2018, ambele emise de A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Craiova.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 245 şi ale art. 255 din Codul muncii.
La 14.09.2018 reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul obligării fiecărui pârât la plata despăgubirilor solicitate, astfel:
- C. - 594.332,62 RON;
- A. - 775.419,79 RON;
- D. - 503.370,23 RON;
- B. - 575.532,87 RON,
- E. - 655.687,74 RON,
- F. - 433.185,28 RON,
- G. - 145.900,03 RON,
- H. - 136.193,47 RON
- I. - 116.649,18 RON.
- prejudiciul total solicitat acestora fiind.
De asemenea, a solicitat disjungerea cauzei în ceea ce priveşte pârâţii C., A., D. şi B., faţă de care despăgubirile pretinse sunt în cuantum de 2.448.655,50 RON, având în vedere că au deţinut calitatea de membri ai directoratului.
Totodată, a apreciat că întrucât în perioada producerii prejudiciului aceştia au avut încheiat contract de mandat, instanţa competentă să judece litigiul era secţia a II-a Civilă a Tribunalului Gorj.
Prin încheierea din 12.11.2018, Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a instanţei în ceea ce priveşte pârâţii A., B., C. şi D., a disjuns cauza cu privire la aceştia şi dispus formarea unui nou dosar, care a fost înaintat spre soluţionare secţiei a II-a Civile din cadrul aceluiaşi tribunal; a fixat termen de judecată la 10.12.2018 pentru continuarea judecăţii acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâţii J., F., G., H. şi I..
Dosarul nou format a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă sub nr. x/2018*.
La 06.02.2019, prin notele depuse la acest dosar, reclamanta a precizat că procedura atragerii răspunderii membrilor directoratului unei societăţi pentru prejudiciile aduse acesteia este reglementată de art. 155 şi art. 1551 din Legea nr. 31/1990 şi că fapta ilicită derivă din încălcarea de către pârâţi a obligaţiilor ce decurg din contractele de mandat încheiate, completat cu art. 1441 şi art. 1532 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 şi cu art. 3-5 din O.G. nr. 119/1999.
Prin sentinţa nr. 95/15.07.2020, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a respins excepţiile inadmisibilităţii şi prescripţiei dreptului material la acţiune, invocate de pârâţi prin întâmpinare şi a respins acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel.
Prin decizia nr. 355/08.06.2021, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins apelul ca nefondat şi a obligat apelanta la plata către fiecare dintre intimaţii A., B. şi D. a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.
În motivare, recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 144 din Legea nr. 31/1990, deoarece a fost reţinută o stare de fapt eronată.
În opinia acesteia, instanţa de apel a aplicat în mod greşit norma de drept ce reglementează obligaţia administratorilor de a lua decizii de afaceri, care să fie benefice societăţii, în condiţiile în care i-a fost creat un prejudiciu în cuantum de 3.935.371,20 RON, ca urmare a încheierii celor două acte adiţionale (nr. 1/24.04.2015 şi nr. 2/28.04.2015) la contractul nr. x/15.04.2015 şi care a fost constatat şi prin raportul de inspecţie economico-financiară CRR-AIF nr. 986/18.04.2018, emis de A.N.A.F, prin D.G.R.F.P. Craiova.
În continuare, a prezentat situaţia de fapt, arătând că în urma unei proceduri de achiziţie a fost încheiat contractul nr. x/15.04.2015 cu S.C. K. S.A., în calitate de vânzător, în urma căruia recurenta, în calitate de cumpărător, a achiziţionat 2.000.000 de certificate CO2, la preţul de 6,86 euro/certificat.
De asemenea, a arătat că, ulterior semnării acestui contract, au fost încheiate două acte adiţionale, la 24.04.2015 şi la 28.04.2015, prin care a fost majorat preţul şi cantitatea certificatelor, fără a se identifica circumstanţele care să justifice acceptarea majorării preţului pentru cele 2.000.000 de certificate CO2, pârâţii fiind răspunzători pentru încheierea actelor păgubitoare pentru societate.
Astfel, a afirmat că instanţa a apreciat în mod eronat că majorarea cantităţii de cumpărare şi a preţului de certificate CO2 de către conducerea societăţii, prin pârâţi, se justifica, în condiţiile în care aceasta din urmă trebuia să achiziţioneze certificatele în timp pentru a se conforma reglementărilor în domeniu, astfel încât să nu fie penalizată, potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 780/2006.
În argumentare, a arătat că această premisă este greşită, întrucât pârâţii cunoşteau încă de la 01.01.2015 care era cantitatea de certificate necesară a fi achiziţionată până la 30.04.2015, precum şi sancţiunile ce ar fi intervenit, în cazul nerespectării cerinţelor legale în materie.
Totodată, a susţinut că fundamentarea, încheierea şi derularea actelor adiţionale nr. x şi 2 la contractul nr. x/2015 s-au realizat în mod nelegal, generând o serie de consecinţe, respectiv angajarea răspunderii financiare a autoarei căii de atac şi neasigurarea gestiunii corespunzătoare a fondurilor sale.
Din această perspectivă, recurenta-reclamantă a apreciat că în cauză putea fi angajată răspunderea membrilor de directorat pentru prejudiciul creat, în temeiul dispoziţiilor art. 1442, art. 1532 alin. (6), art. 1538 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, art. 1.530 şi art. 1.531 C. civ., art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, pe care le-a evocat.
În drept, autoarea căii de atac a încadrat criticile sale în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
La 21.10.2021, intimaţii-pârâţi B., D. şi A. au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală.
La 26.11.2021, recurenta-reclamantă a răspuns la întâmpinare.
Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a reţinut că susţinerile recurentei-reclamante nu pot fi circumscrise niciunuia dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Raportul a fost comunicat părţilor, în conformitate cu art. 493 alin. (4) C. proc. civ. recurenta-reclamantă şi-a exprimat punctul de vedere, în sensul admiterii în principiu a recursului.
Luând în examinare recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, constată următoarele:
Cu titlu prealabil, faţă de menţiunea inserată de factorul poştal pe înscrisul aflat la fila x, potrivit căreia intimatul C. ar fi decedat, Înalta Curte reţine că în acest moment procesual, această împrejurare nu este de natură a împiedica examinarea admisibilităţii în principiu a recursului, având în vedere, pe de o parte, faptul că analiza efectuată sub acest aspect în cadrul procedurii de filtrare se realizează fără citarea părţilor, iar pe de altă parte, faptul că în cadrul acestei proceduri se verifică, potrivit art. 493 C. proc. civ. numai cerinţele extrinseci şi intrinseci ale cererii de recurs, precum şi cele privind legalitatea şi regularitatea declarării căii de atac.
În aceste condiţii, verificarea împrejurării privind intervenirea decesului unei părţi urmează a fi realizată numai în ipoteza în care recursul va depăşi procedura de filtrare şi numai după ce părţile vor fi legal citate pentru soluţionarea căii de atac în şedinţă publică.
În continuare, procedând la verificarea recursului, conform art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, dezvoltarea motivelor trebuie să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.
Prin urmare, controlul judiciar în casaţie nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
În cauză, autoarea căii de atac şi-a întemeiat demersul judiciar în această etapă procesuală pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Din această perspectivă, recurenta a susţinut că decizia atacată este dată cu încălcarea prevederilor art. 1442, art. 1532 alin. (6), art. 1538 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, art. 1.530 şi art. 1.531 C. civ., art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999.
Analiza motivelor de recurs relevă, însă, că invocarea pretinsei încălcări a dispoziţiilor legale enunţate s-a realizat fără a se indica în concret, eroarea de judecată a instanţei de prim control judiciar în interpretarea sau aplicarea acestor norme de drept material, nefiind formulate, în realitate, critici de nelegalitate împotriva deciziei atacate, care să poată fi circumscrise motivului de casare invocat, recurenta urmărind să obţină o nouă evaluare a fondului cererii de chemare în judecată şi a materialului probator, incompatibilă cu natura nedevolutivă a căii extraordinare de atac exercitate.
Deşi autoarea căii de atac reclamă nerespectarea în apel a prevederilor legale evocate, în motivare, aceasta reiterează într-o manieră identică criticile sale din apel subsumate contextului în care au fost încheiate cele două acte adiţionale în litigiu, fără a indica în ce a constat greşeala instanţei devolutive şi fără a argumenta în ce a constat încălcarea acestora de către instanţa de apel.
Recurenta reia argumentele sale prezentate în etapele anterioare în justificarea temeiniciei demersului său judiciar, arătând că a suferit un prejudiciu în cuantum de 3.935.371,20 RON, ce derivă din încheierea celor două acte adiţionale (nr. 1/24.04.2015 şi nr. 2/28.04.2015) la contractul nr. x/15.04.2015, prejudiciu ce a fost constatat şi în urma unei inspecţii economico-financiare, apreciind că nu poate fi reţinut motivul referitor la intervalul scurt de timp avut la dispoziţie de către pârâţi, dat fiind faptul că aceştia cunoşteau încă de la 01.01.2015 care era cantitatea de certificate necesară a fi achiziţionată până la 30.04.2015 şi sancţiunile în cazul neconformării.
Or, aceste afirmaţii reprezintă elemente ataşate situaţiei de fapt şi probatoriului administrat, care au fost deja analizate şi au primit o dezlegare din partea instanţelor devolutive, aşa încât prin reluarea lor, fără indicarea modului în care norma legală invocată a fost încălcată de instanţa învestită cu soluţionarea apelului, recurenta-reclamantă tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, nu şi al treilea grad devolutiv.
Simpla evocare prin memoriul de recurs textelor de lege nu reprezintă în sine un motiv de nelegalitate adus hotărârii din apel, în măsura în care dezvoltarea motivelor de casare nu vizează raţionamentul logico-juridic al instanţei de prim control judiciar în justificarea soluţiei pronunţate.
Aşadar, indicarea unor norme de drept pretins încălcate fără dezvoltarea unor critici concrete prin care să se indice motivele pentru care hotărârea dată ar fi rezultatul aplicării greşite a legii, nu este de natură a declanşa un control de legalitate al decizie atacate prin prisma art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
În aceste condiţii, susţinerile recurentei-reclamante nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sensul legii de procedură. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă, din moment ce, aşa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
În aceste condiţii, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., urmează a anula recursul.
Totodată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va admite cererile intimaţilor-pârâţi B., D. şi A. şi va obliga recurenta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată efectuate de aceştia în recurs, dovedite prin înscrisurile depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. împotriva deciziei nr. 355/08.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 4.000 RON către intimatul-pârât B., a sumei de 4.000 RON către intimatul-pârât D. şi a sumei de 4.000 RON către intimatul-pârât A., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2022.