Şedinţa publică din data de 05 ianuarie 2023
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 07 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, cu privire la măsurile asigurătorii instituite în cauză asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând, printre altele, şi inculpatului A. a constatat legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii instituite prin Ordonanţa nr. 395/P/2020 din data de 07.12.2021 a PICCJ -Direcţia Naţională Anticorupţie, asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului.
În baza art. 2502 raportat la art. 249 din C. proc. pen. a menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanţa nr. 395/P/2020 din data de 07.12.2021 a PICCJ -Direcţia Naţională Anticorupţie, asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând, printre altele, şi inculpatului A., până la concurenţa sumei de 189.880 RON.
Pentru a hotărî în acest sens a reţinut următoarele:
Prin Ordonanţa nr. 395/P/2020 din data de 07.12.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, s-a dispus, printre altele, în temeiul art. 249 din C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000 instituirea sechestrului asigurător, în vederea garantării pagubei produse, asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului A., până la concurenţa sumei de 165.460 RON. S-a mai dispus ca măsura sechestrului asigurător instituită să nu vizeze bunurile exceptate de lege.
S-a menţionat că prin Ordonanţa nr. 395/P/2020 din data de 23 august 2021 a fost pusă în mişcare acţiunea penală, printre alţii, faţă de A. pentru săvârşirea, în concurs, a infracţiunilor de fals în declaraţii informă continuată, prev. de art. 326 din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen. (două acte materiale) şi complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionând a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 din C. pen.
Prin adresa nr. x/29.09.2021, în temeiul art. 20 din C. proc. pen., Casa Judeţeană de Pensii Argeş s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 165.460 RON, reprezentând indemnizaţie de gratitudine conform Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, aferentă perioadei ianuarie 2015 - octombrie 2021.
Curtea a reţinut că măsurile asigurătorii sunt prevăzute de lege, faţă de natura faptei sunt obligatoriu de instituit şi urmăresc un scop legitim, reprezentat de necesitatea recuperării presupusului prejudiciu cauzat părţii civile.
Totodată, măsurile asigurătorii (şi ingerinţa generată de acestea cu privire la exercitarea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile indisponibilizate) sunt şi în prezent necesare si proporţionale scopului acestora, acestea fiind instituite, în mod obligatoriu, în vederea reparării pagubei produse prin pretinsele infracţiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Ca stare de fapt s-a reţinut că în data de 01.02.2016, inculpaţii B., C., D., în calitate de membri ai Comisiei înfiinţată conform art. 92din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 95/2014, din cadrul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, prin încălcarea dispoziţiilor art. 92alin. (3) şi art. 5 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, au admis cererea inculpatului A. prin care acesta solicita acordarea titlului de Luptător cu Rol Determinant, deşi acesta nu îndeplinea condiţia de a fi desfăşurat activităţi revoluţionare într-o localitate în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute ca urmare a acţiunilor şi confruntărilor cu forţele de represiune, condiţie prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cu consecinţa acordării inculpatului A., prin decret prezidenţial, a titlului solicitat şi obţinerea de către acesta, în mod necuvenit, a unei indemnizaţii de gratitudine în cuantum de 2020 RON/lună începând cu data de 01.01.2015.
Prin adresa nr. x/29.09.2021, în temeiul art. 20 din C. proc. pen., Casa Judeţeană de Pensii Argeş s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 165.460 RON, reprezentând indemnizaţie de gratitudine conform Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, aferentă perioadei ianuarie 2015 - octombrie 2021.
De asemenea, prin adresa nr. x/01.11.2022, Casa Judeţeană de Pensii Argeş şi-a majorat întinderea pretenţiilor civile, la suma de 189.980 RON, reprezentând indemnizaţie de gratitudine conform Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, aferentă perioadei ianuarie 2015 - octombrie 2022, rezervându-şi totodată dreptul de a-şi actualiza suma pentru care s-a constituit parte civilă, în cauză, motivat de faptul că inculpatului A. i se achită în continuare această indemnizaţie(dosar fond).
Este adevărat că, dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, care instituie obligativitatea luării măsurii asiguratorii, nu sunt incompatibile cu posibilitatea ridicării măsurii asigurătorii cu ocazia verificării periodice a acestei măsuri, dacă organul judiciar apreciază că măsura procesuală nu mai satisface testul proporţionalităţii.
Examinarea caracterului proporţional presupune ca instanţa să se asigure că, întinderea măsurilor asiguratorii care privesc bunurile mobile şi imobile ale inculpatului, nu depăşeşte valoarea prejudiciului imputat.
În cauză, urmare a Ordonanţei nr. 395/P/2020 din data de 07.12.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie de instituire a sechestrului asigurător, a fost pus sub sechestru, printre altele, terenul arabil extravilan în suprafaţă de 97.500 mp, evaluat la suma de 390.000 RON situat în localitatea Albota, jud. Argeş aflat în proprietatea inculpatului A.(f. x şi urm vol. 7 dup).
Instanţa a constatat că valoarea bunurilor sechestrate este apropiată de valoarea prejudiciului pretins de partea civilă şi nu se impune ridicarea sechestrelor instituite asupra acestora, cu atât mai mult cu cât pretenţiile civile mai pot suporta şi alte majorări pe parcursul procesului penal.
De asemenea, instituirea de măsuri asigurătorii cu privire la patrimoniile tuturor inculpaţilor, pentru întregul prejudiciu, este legală şi se impunea, prin prisma caracterului solidar al obligaţiei.
Împrejurarea că, de la data instituirii măsurilor asigurătorii a trecut o perioadă de 12 luni, nu este de natură să pună în discuţie principiul rezonabilităţii, în accepţiunea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că durata procedurilor nu s-a extins nejustificat de mult, faţă de natura cauzei şi specificul probatoriului, în prezent, dosarul fiind în faza judecăţii, în prima instanţă.
Împotriva încheierii din data de 07 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a formulat contestaţie inculpatul A.
Examinând încheierea atacată, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen., Înalta Curte constată:
Prealabil examinării pe fond a contestaţiei, Înalta Curte consideră că aceasta a fost declarată în termenul legal, inculpatul formulând contestaţie la momentul în care a luat la cunoştinţă de soluţia pronunţată de la mama sa, deoarece încunoştinţarea a fost trimisă la adresa acesteia.
În conformitate cu art. 53 din Constituţia României, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz: pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
Potrivit art. 1 din Protocolul 1 al Convenţiei, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, Curtea Constituţională a reţinut că "Sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârşite, neavând, aşadar, caracter punitiv, ci eminamente preventiv. De altfel, potrivit art. 107 alin. (3) din C. pen., măsurile de siguranţă se pot lua şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă."
Potrivit prevederilor art. art. 2502 din C. proc. pen., "În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501aplicându-se în mod corespunzător."
Potrivit dispoziţiilor legale, legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenţei temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menţinerea respectivelor măsuri, putându-se dispune, în raport, cu particularităţile fiecărei cauze, menţinerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse.
Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin inculpatului, părţii responsabile civilmente sau a altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune ori a confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.
Totodată, aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.
Înalta Curte reţine că verificarea măsurilor asigurătorii a fost efectuată de curte la primul termen de judecată a cauzei pe fond, inculpatul A., fiind trimis în judecată pentru săvârşirea, în concurs, a infracţiunilor de fals în declaraţii în formă continuată, prev. de art. 326 din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen. (două acte materiale) şi complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 132din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 din C. pen.
Prin Ordonanţa nr. 395/P/2020 din data de 07.12.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, s-a dispus, printre altele, în temeiul art. 249 din C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000 instituirea sechestrului asigurător, în vederea garantării pagubei produse, asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului A., până la concurenţa sumei de 165.460 RON. S-a mai dispus ca măsura sechestrului asigurător instituită să nu vizeze bunurile exceptate de lege. Prin aceeaşi ordonanţă, a fost pus subsechestru, printre altele, terenul arabil extravilan în suprafaţă de 97.500 mp, evaluat la suma de 390.000 RON situat în localitatea Albota, jud. Argeş aflat în proprietatea inculpatului A.
Casa Judeţeană de Pensii Argeş s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 165.460 RON, reprezentând indemnizaţie de gratitudine conform Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, aferentă perioadei ianuarie 2015 - octombrie 2021. De asemenea, Casa Judeţeană de Pensii Argeş şi-a majorat întinderea pretenţiilor civile, la suma de 189.980 RON, reprezentând indemnizaţie de gratitudine conform Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, aferentă perioadei ianuarie 2015 - octombrie 2022, rezervându-şi, totodată, dreptul de a-şi actualiza suma pentru care s-a constituit parte civilă, în cauză, motivat de faptul că inculpatului A. i se achită în continuare această indemnizaţie (dosar fond).
Astfel, se observă că, deoarece inculpatului A. i se achită în continuare indemnizaţia de gratitudine conform Legii nr. 341/2004, partea civilă şi-a rezervat dreptul de a-şi majora cuantumul pretenţiilor civile pe parcursul desfăşurării judecăţii.
Din perspectiva dispoziţiilor art. 249 din C. proc. pen., se constată că, în general, luarea măsurilor asigurătorii în cursul procesului penal este facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.
Însă, există situaţii în care dispunerea măsurilor asigurătorii are caracter obligatoriu, în considerarea naturii faptelor comise sau consecinţelor acestora asupra unor categorii vulnerabile de subiecţi pasivi, sens în care sunt, dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 78/2000, "În cazul în care s-a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute în prezentul capitol, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie." Cu alte cuvinte, este suficient ca într-o cauză penală să existe o acuzaţie de săvârşire a uneia dintre infracţiunile prevăzute în Capitolul III din Legea nr. 78/2000, pentru ca instituirea măsurilor asigurătorii să nu mai fie facultativă, ci obligatorie pentru organele judiciare: poliţist, procuror sau judecător.
În acest context, în care obligativitatea instituirii măsurii asigurătorii derivă din lege, verificările efectuate de instanţa de judecată din perspectiva dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen., se limitează la examinarea asigurării unei juste proporţionalităţi între scopul urmărit prin impunerea măsurii asigurătorii şi restrângerea dreptului de proprietate.
Din această perspectivă, Înalta Curte reţine natura acuzaţiei pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, respectiv săvârşirea, în concurs, a două infracţiuni, printre care şi complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 132din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 din C. pen.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000, organul judiciar nu este ţinut să verifice condiţia de necesitate a respectivei măsuri, care, în acest caz, este prezumată de lege.
În acest sens, prin Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016 a Curţii Constituţionale, analizând (…) şi particularităţile infracţiunilor în cazul cărora este prevăzută excepţia luării obligatorii a măsurilor asigurătorii, Curtea a reţinut că reglementarea acestor excepţii a fost determinată, în mod special, de importanţa relaţiilor sociale ocrotite prin acestea, de caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestor infracţiuni şi de pericolul social crescut al faptelor incriminate.
Totodată, potrivit art. 1382 din C. civ., cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat, astfel încât repararea prejudiciului cauzat prin comiterea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, incumbă tuturor participanţilor la comiterea ei, în solidar, respectiv, atât autorilor ei, cât şi complicelui, cum este cazul inculpatul A.
În acelaşi timp, se constată că măsurile asigurătorii au fost instituite cu privire la patrimoniile tuturor inculpaţilor, pentru întregul prejudiciu, prin prisma caracterului solidar al obligaţiei.
În ceea ce priveşte durata măsurii asigurătorii, de aproximativ un an, Înalta Curte apreciază că aceasta nu aduce atingere exigenţelor CEDO, având în vedere că judecarea cauzei se află la început, natura faptelor şi prejudiciul cauzat Casei Judeţene de Pensii Argeş.
În aceste condiţii, în mod corect prima instanţa a menţinut măsurile asigurătorii, considerând că sunt necesare şi proporţionale pentru a garanta repararea eventualele pagube produse prin infracţiuni şi sunt luate asupra bunurilor inculpatului, până la concurenţa valorii probabile a presupuselor pagube, întrucât prejudiciul nu a fost recuperat.
Faţă de cele ce preced, se constată că menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului asigurător în cazul contestatorului nu este disproporţionată raportat la prejudiciu şi nici nu echivalează cu pierderea dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilelor sechestrate, fiind astfel legală.
De altfel, măsura are un caracter temporar de împiedicare a înstrăinării bunurilor, astfel încât să poată fi asigurată acoperirea pagubei cauzate prin comiterea infracţiunilor pentru care s-a dispus începerea judecăţii, prin instituirea acesteia fiind restricţionat doar dreptul de dispoziţie asupra bunurilor imobile (jus abutendi), iar nu şi celelalte prerogative ale dreptului de proprietate, acesta fiind pe mai departe titular al acestor prerogative.
Drept urmare, scopul măsurii asigurătorii nu este acela de a priva pe cel cercetat de exerciţiul drepturilor sale fundamentale, ci de a ocroti un interes mai presus de interesul personal al acestuia, respectiv acela al statului, care, prin măsurile de politică penală adoptate, tinde să protejeze persoana vătămată prin săvârşirea faptelor penale.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul inculpat A. împotriva încheierii din data de 07 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 90 RON, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul inculpat A. împotriva încheierii din data de 07 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 90 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 ianuarie 2023.