Hearings: July | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 97/RC/2023

Decizia nr. 97/RC

Şedinţa publică din data de 08 februarie 2023

Asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 291 din data de 10.03.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Cluj-Napoca a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A. sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. rap. la art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., ambele în condiţiile art. 113 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 375 C. proc. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a reţinut că inculpata minoră A., în ziua de 10.05.2018, în timp ce se afla pe raza mun. Cluj-Napoca, a exercitat acte de violenţă asupra poliţiştilor B. (pe care l-a muşcat de braţul drept, în timp ce se afla în complexul comercial C.) şi D. (pe care l-a lovit cu telefonul în zona urechii drepte şi l-a zgâriat de mai multe ori, în timp ce se afla în zona blocului E.), ambii aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

II. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.

Prin decizia penală nr. 1018/A din 29 iulie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinţei penale nr. 291/10.03.2022 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca.

III. Împotriva hotărârii instanţei de apel a formulat cerere de recurs în casaţie, la data de 22.08.2022 (viza registraturii, dosar R x/2018), Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin care a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. – în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal.

Prin cererea de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în esenţă, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale nr. 291/10.03.2022 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, cât şi a deciziei nr. 1018/A/2022 a Curţii de Apel Cluj şi trimiterea cauzei spre rejudecare cu privire la săvârşirea de către inculpata A. a două infracţiuni de ultraj, prevăzute şi pedepsite de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., ambele în condiţiile art. 113 alin. (2) C. pen., la instanţa de fond.

În motivarea recursului în casaţie a arătat următoarele:

Infracţiunile pentru care s-a dispus încetarea procesului penal au fost săvârşite la data de 10.05.2018. Infracţiunea de ultraj, prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (1) C. pen., are limita maximă a pedepsei mai mare de un an, dar nu mai mare de 5 ani.

Raportat la această pedeapsă maximă, termenul de prescripţie generală este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., care se reduce la jumătate conform dispoziţiilor art. 131 C. pen., potrivit cărora termenele de prescripţie a răspunderii penale prevăzute de art. 154 C. pen. se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii infracţiunii erau minori şi se întrerup sau se suspendă în condiţiile prevăzute de lege pentru majori. Astfel, în cazul infracţiunilor săvârşite de inculpata A. termenul de prescripţie generală a răspunderii penale este de 2 ani şi 6 luni, iar termenul de prescripţie specială este de 5 ani, potrivit art. 155 alin. (4) C. pen.

Ţinând cont de data săvârşirii infracţiunilor, 10.05.2018, acest termen de prescripţie specială nu era împlinit la data de 29.07.2022, când a fost pronunţată Decizia nr. 1018/A/2022 de Curtea de Apel Cluj.

IV. Prin încheierea din 12 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2018 a fost admisă în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1018/A din data de 29 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2018.

În esenţă, s-a reţinut că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilităţii recursului în casaţie instanţa supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului căii de atac.

V. Examinând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 12 octombrie 2022, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege, având ca scop îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel.

Instanţa supremă, fiind învestită cu judecarea recursului în casaţie, verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Astfel, recursul în casaţie nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt sau de drept, ci numai examinarea legalităţii hotărârii recurate, respectiv a concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile. Efectuând acest control, instanţa de recurs în casaţie porneşte de la situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv conflictul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Motivul de casare invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj se întemeiază pe disp. art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal).

Din perspectiva acestui caz de cazare, devin incidente două ipoteze distincte şi anume: fie soluţia de încetare nu trebuia dispusă, întrucât temeiul prev. de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen. nu a existat, fie soluţia de încetare a procesului penal se întemeiază pe un alt temei decât cel reţinut.

Situându-se în prima dintre cele două ipoteze anterior menţionate, Ministerul Public a susţinut că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale. În acest sens, a arătat că întreruperea prescripţiei este o instituţie de drept procesual, iar pretinsa inexistenţă a vreunui caz de întrerupere între 2018 şi 2022 nu are vreo consecinţă asupra actelor întreruptive de prescripţie din perioada 2014-2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile, prin raportare la Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, prin care s-a reţinut că între 26 aprilie 2018 şi 30 mai 2022 fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.

Prealabil, Înalta Curte reţine că prezenta cale de atac a fost declarată înainte de pronunţarea deciziei nr. 67 din data de 25.10.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), prin care s-a statuat că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată, şi art. 5 din C. pen.

Astfel, urmare a pronunţării deciziilor nr. 297/2018 şi 358/2022 de Curtea Constituţională, respectiv a deciziei nr. 67/2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Înalta Curte este chemată să decidă asupra intervenirii prescripţiei răspunderii penale în cauza dedusă judecăţii.

La data intrării în vigoare a C. pen. (01.02.2014) art. 155 alin. (1) C. pen. prevedea: cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.

Ulterior, prin decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată şi a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

Înalta Curte reţine că urmare a pronunţării acestei decizii, legiuitorul român nu a intervenit pentru a pune în acord dispoziţiile C. pen. cu norma declarată neconstituţională, astfel că art. 155 alin. (1) C. pen. a avut următoarea formă: Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea (…).

La data de 26.05.2022, Curtea Constituţională a pronunţat decizia nr. 358 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituţionale.

Curtea Constituţională a reţinut în paragraful 76 că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate."

Având în vedere considerentele acestei decizii, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, şi momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislaţia naţională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind exclusiv dispoziţiile cuprinse în prevederile art. 153 – 154 din C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale fiind cele menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Raportat la decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se constată că, în perioada 25.06.2018 - 30.05.2022, dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen., referitoare la întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, au încetat să mai aibă efecte juridice, dispoziţiile C. pen. în vigoare în perioada menţionată constituind legea penală mai favorabilă.

Prin urmare, analizând motivele invocate în cererea de recurs, Înalta Curte constată că în cauză analiza prescripţiei răspunderii penale cu privire la infracţiunile săvârşite de intimata-inculpată A. se raportează doar la dispoziţiile art. 154 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 131 C. pen. (prescripţia generală).

Având în vedere că faţă de intimata-inculpată A. s-a dispus încetarea procesului penal sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. rap. la art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., ambele în condiţiile art. 113 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 375 C. proc. pen., dar şi faptul că limita maximă de pedeapsă pentru infracţiunile săvârşite este de 3 ani, Înalta Curte, reţine că termenul de prescripţie se calculează potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) rap. la art. 131 C. pen.

Astfel, termenul de prescripţie generală este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., care se reduce la jumătate conform dispoziţiilor art. 131 C. pen., potrivit cărora termenele de prescripţie a răspunderii penale prevăzute de art. 154 C. pen. se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii infracţiunii erau minori şi se întrerup sau se suspendă în condiţiile prevăzute de lege pentru majori. Astfel, în cazul infracţiunilor săvârşite de intimata-inculpată A., termenul de prescripţie generală a răspunderii penale este de 2 ani şi 6 luni.

Raportat la data săvârşirii infracţiunilor, respectiv 10.05.2018, acest termen de prescripţie era împlinit la data pronunţării hotărârii instanţei de apel, 29 iulie 2022.

Concluzionând, în mod corect Curtea de Apel Cluj a menţinut hotărârea Judecătoriei Cluj-Napoca prin care s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A. sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. rap. la art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., ambele în condiţiile art. 113 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 375 C. proc. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1018/A din data de 29 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluţionării recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj vor rămâne în sarcina acestuia.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-inculpată A., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1018/A din data de 29 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2018.

Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-inculpată A., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 februarie 2023.