Şedinţa publică din data de 08 februarie 2023
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, reţine următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 192/F/29.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 595 C. proc. pen. cu referire la art. 4 C. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 13/F/23.01.2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia Penală, în dosarul nr. x/2019, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 253/A/28.09.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, Curtea, fără a încălca autoritatea de lucru judecat stabilită prin sentinţa penală nr. 13/F/23.01.2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia Penală, în dosarul nr. x/2019, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 253/A/28.09.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, a constatat că situaţia de fapt reţinută în sarcina contestatorului-condamnat a constat în aceea că împreună cu mai multe persoane, în perioada martie - iunie 2018, prin 8 acţiuni repetate desfăşurate în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale (în datele de 09.03.2018, 10.03.2018, 11.03.2018, 12.03.2018, 12.03.2018, 17.03.2018, 18.03.2018 şi 19.03.2018), contestatorul-condamnat a preluat, deţinut, transportat, depozitat şi vândut cantitatea de peste 8.000 de pachete de ţigarete de diferite mărci, de provenienţă Republica Moldova sau Ucraina, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de peste 90.125 de RON.
A mai reţinut că limitele cantitative prevăzute în art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, text de lege modificat prin O.U.G. nr. 85/17.06.2022 (respectiv, 10.000 de ţigarete) au fost depăşite în ceea ce îl priveşte pe contestatorul-condamnat A. (peste 8.000 de pachete de ţigări, ceea ce înseamnă peste 160.000 de ţigarete).
În acelaşi timp, s-a constatat că subsecvent deciziei nr. 176/24.03.2022 a Curţii Constituţionale, prin O.U.G. 85/17.06.2022 textul de lege care incriminează infracţiunea de contrabandă asimilată (art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006) nu a fost abrogat, ci doar au fost modificate condiţiile de incriminare a acestei infracţiuni, pentru ca textul de lege să fie pus în acord cu aspectele statuate prin decizia Curţii Constituţionale nr. 176/24.03.2022.
Totodată, Curtea a subliniat şi faptul că o normă de incriminare, precum este şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, îşi încetează efectele printr-o lege de abrogare. Însă, prin O.U.G. nr. 85/17.06.2022 textul de lege invocat nu a fost abrogat, ci, aşa cum s-a arătat anterior, doar s-au modificat condiţiile de incriminare a infracţiunii de contrabandă asimilată.
Or, aşa cum a stabilit Curtea Constituţională prin decizia nr. 651/25.10.2018 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083/20.12.2018), conceptele de dezincriminare şi abrogare nu se suprapun (paragraful 33 din decizie).
De asemenea, prin decizia nr. 651/25.10.2018, s-a statuat în sensul că, "Atunci când printr-o decizie a Curţii Constituţionale se constată neconstituţionalitatea totală sau parţială a unei norme de incriminare, decizia echivalează, în privinţa efectelor, cu o lege de dezincriminare" (paragraful 48 al deciziei). Însă, Curtea a constatat că nu aceasta este ipoteza şi în prezenta cauză, deoarece, prin decizia nr. 176/24.03.2022, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 prin raportare la nereglementarea în acest text de lege a unor limite, a unui prag valoric/temporal cu privire la acţiunile/operaţiunile ce constituie elementul material al infracţiunii de contrabandă asimilată, astfel că, în opinia instanţei de contencios constituţional, "Nereglementând un astfel de prag valoric/temporal, norma juridică este afectată de un viciu de neconstituţionalitate din perspectiva stabilirii de către instanţă a pericolului social concret pe care îl prezintă faptele de contrabandă deduse judecăţii şi a aplicării unei pedepse corect individualizate, contrar art. 124 din Constituţie privind înfăptuirea justiţiei" (paragraful 33 din decizie).
Or, având în vedere că, pe de o parte, prin decizia nr. 176/24.03.2022, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, fără însă ca prin această decizie fapta săvârşită în concret de către contestatorul-condamnat să fie scoasă în afara ilicitului penal (dezincriminată), iar pe de altă parte, fapta săvârşită în concret de către contestatorul-condamnat întruneşte, în continuare, condiţiile de tipicitate obiectivă a infracţiunii de contrabandă asimilată, astfel cum aceste condiţii au fost stabilite prin O.U.G. nr. 85/17.06.2022, Curtea a concluzionat în sensul că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 595 C. proc. pen. rap. la art. 4 C. pen.
II. Împotriva aceste sentinţe a formulat contestaţie persoana condamnată A. la data de 29.11.2022, prin fax, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12.12.2022.
Contestatorul-persoană condamnată A. nu a motivat în scris contestaţia formulată.
La termenul de judecată fixat pentru soluţionarea contestaţiei, 8 februarie 2023, contestatorul-persoană condamnată, prin avocat ales, a reiterat aspectele invocate prin cererea iniţială, în sensul admiterii contestaţiei, apreciind hotărârea atacată ca fiind nelegală şi netemeinică, motivat de faptul că prima instanţă nu a aplicat decizia Curţii Constituţionale nr. 176 din 24 martie 2022 prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale, infracţiunea prevăzută de aceste dispoziţii fiind dezincriminată.
De asemenea, a mai invocat că prima instanţă nu a aplicat decizia Curţii Constituţionale nr. 651 din 25.10.2018 prin care s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 4 din C. pen., care nu asimilează efectele unei decizii a Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, este neconstituţională.
A arătată că, deşi a intrat în vigoare Ordonanţa nr. 85/2022, prima instanţă trebuia să facă aplicarea art. 5 C. pen., privind legea penală mai favorabilă, întrucât, la data săvârşirii faptelor, infracţiunea prev. de art. 451 lit. h) nu era prevăzută de lege.
III. Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei contestate, atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază contestaţia ca nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Preliminar, Înalta Curte reţine că persoana condamnată şi-a întemeiat cererea iniţială pe dispoziţiile art. 595 C. proc. pen.
Potrivit art. 595 alin. (1) C. proc. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai uşoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art. 4 şi 6 din C. pen.
Alin. (2) al aceluiaşi text de lege prevede că aplicarea dispoziţiilor alin. (1) se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a persoanei condamnate de către instanţa de executare, iar dacă persoana condamnată se află în executarea pedepsei sau a unei măsuri educative, de către instanţa corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere sau, după caz, centrul educativ ori centrul de detenţie.
Potrivit art. 4 C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.
Prin decizia nr. 651/2018, publicată în Monitorul Oficial – Partea I nr. 1083 din 20.12.2018, s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 595 alin. (1) din C. proc. pen., care nu prevede şi decizia Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei/măsurii educative, este neconstituţională. Totodată, s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 4 din C. pen., care nu asimilează efectele unei decizii a Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, este neconstituţională.
Ca urmare a deciziei nr. 651/2018 a Curţii Constituţionale, se constată că aplicarea legii de dezincriminare în condiţiile art. 4 C. pen. este incidentă în cazul legilor propriu-zise, ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, dar şi în cazul actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale ca urmare a soluţionării de către Curtea Constituţională a unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor de judecată.
Practic, sunt incidente dispoziţiile legii de dezincriminare:
- când este suprimată o incriminare din legea veche, aceasta nemaiavând corespondent în legea nouă;
- când, prin prevederile noii legi, se restrânge sfera de incidenţă a unui anumit text, astfel încât fapta concret comisă de inculpat nu mai întruneşte condiţiile impuse de acesta;
- atunci când se admite o excepţie de neconstituţionalitate a unei norme de incriminare, cu consecinţa constatării neconstituţionalităţii întregului text de incriminare.
Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., dispoziţiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.
De asemenea, art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Având în vedere aceste dispoziţii, organele judiciare au obligaţia de a evalua in concreto incidenţa legii de dezincriminare raportându-se la situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa care a soluţionat conflictul penal, cu privire la care se va analiza dacă în continuare fapta este tipică prin raportare la alte norme în vigoare sau la noua reglementare, astfel cum a fost pusă în acord cu normele declarate neconstituţionale.
Înalta Curte reţine că prin cererea formulată, persoana condamnată a invocat decizia Curţii Constituţionale nr. 176 din 24 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 451 din 5 mai 2022, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, pentru care a fost condamnat, sunt neconstituţionale.
Astfel, a solicitat să se constate dezincriminarea faptei de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 13/F/23.01.2020 A Curţii de Apel Galaţi – secţia Penală, definitivă prin decizia nr. 253/28.09.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin decizia nr. 176/24.03.2022 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 451/05.05.2022, s-a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale.
Art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal avea la data faptei următorul conţinut:
(1) Introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. (1):
a) introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
b) introducerea în sau scoaterea din ţară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor şi mai mică de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.
(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.
Este adevărat că prin Decizia CCR nr. 176/2022, anterior menţionată, s-a constat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale, însă organele judiciare au obligaţia de a verifica, în condiţiile art. 3 din Legea 187/2012, dacă în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 din C. pen., sub aspectul dezincriminării faptei, respectiv au obligaţia de a verifica dacă faptele persoanei condamnate sunt incriminate de o altă lege în vigoare, chiar şi sub o altă denumire.
Totodată, prin aceeaşi decizie, instanţa de contencios constituţional face trimitere la dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal care incriminează ca infracţiune, printre altele, deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, pedeapsa fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.
Astfel, reţine că evaziunea fiscală reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor cu privire la bunuri aflate pe teritoriul României, iar infracţiunea de contrabandă reprezintă o infracţiune complexă cu privire la omisiunea plăţii aceloraşi taxe şi impozite, dacă bunurile au fost introduse în ţară în mod fraudulos. Contrabanda reprezintă astfel o normă complexă de incriminare a unei modalităţi specifice de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea bunurilor cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Obiectul juridic al infracţiunii de evaziune fiscală este diferit de cel al infracţiunii de contrabandă doar prin faptul că în cazul infracţiunii de contrabandă se apără şi regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat.
În prezent, art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 reglementează o soluţie legislativă identică, incriminând ca infracţiune deţinerea de către orice persoană sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, cu excepţia celor deţinute în antrepozitul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, tutun de fumat peste 1 kg, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri, pedeapsa stabilită fiind închisoarea de la 1 la 5 an.
Concluzionând, Curtea a constatat că infracţiunile incriminate prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 şi prin art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituie forme specifice de evaziune fiscală, cea dintâi constituind un act preparator al evaziunii fiscale, iar cea din urmă - contrabanda, atât în varianta-tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei, o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize) care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei, încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene, fiind, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală. Practic, într-o manieră neuniformă, legiuitorul a stabilit un plafon valoric (respectiv peste limita a 10.000 de ţigarete) doar pentru infracţiunea reglementată în Codul fiscal la art. 452 alin. (1) lit. h), în timp ce, în cazul infracţiunii de contrabandă, în varianta "asimilată", legiuitorul nu mai reglementează o limită valorică similară.
Revenind la faptele pentru care a avut loc condamnarea contestatorului, Înalta Curte reţine că prin hotărârea de condamnare s-a reţinut în sarcina acestuia că, împreună cu mai multe persoane, în perioada martie - iunie 2018, prin 8 acţiuni repetate desfăşurate în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale (în datele de 09.03.2018, 10.03.2018, 11.03.2018, 12.03.2018, 12.03.2018, 17.03.2018, 18.03.2018 şi 19.03.2018) a preluat, deţinut, transportat, depozitat şi vândut cantitatea de peste 8.000 de pachete de ţigarete de diferite mărci, de provenienţă Republica Moldova sau Ucraina, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de peste 90.125 de RON.
Raportat la consideraţiunile teoretice anterior menţionate şi la situaţia de fapt reţinută cu autoritate de lucru judecat de către instanţa care a pronunţat soluţia de condamnare a contestatorului, Înalta Curte este chemată să decidă dacă în continuare faptele, astfel cum au fost ele reţinute, sunt în continuare tipice sau au fost dezincriminate ca urmare a deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României erau neconstituţionale.
Analizând dispoziţiile anterior menţionate prin raportare la situaţia de fapt reţinută în sentinţa penală nr. 13/F/23.01.2020 A Curţii de Apel Galaţi – secţia Penală, definitivă prin decizia nr. 253/28.09.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia Penală, Înalta Curte constată că în baza deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale nu a operat dezincriminarea faptei pentru care contestatorul a fost condamnat, fiind incidente dispoziţiile art. 3 alin. (2) Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., care prevăd că dispoziţiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.
Astfel, se constată că faptele sunt în continuare incriminate de legiuitor potrivit art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal (în vigoare la data faptelor) şi sancţionate prin dispoziţiile art. 452 alin. (2) lit. b) din aceeaşi lege cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Înalta Curte constată că pragul de 10.000 de ţigarete prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 a fost depăşit în condiţiile în care se reţine că persoana condamnată a preluat, deţinut, transportat, depozitat şi vândut cantitatea de peste 8.000 de pachete de ţigarete (aproximativ 160.000 ţigarete, cum corect a reţinut şi instanţa de fond).
Concluzionând, chiar dacă dispoziţiile care reglementează infracţiunea de contrabandă în formă asimilată prevăzută de dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 au fost declarate neconstituţionale, faptele contestatorului şi-au păstrat caracterul infracţional, fiind incriminate în cuprinsul dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal.
Chiar trecând peste aceste consideraţiuni, Înalta Curte reţine că ulterior datei la care dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Codul vamal au fost declarate neconstituţionale, legiuitorul a intervenit în interiorul celor 45 de zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, şi a pus în acord prevederile art. 270 alin. (3) din Codul vamal cu dispoziţiile Constituţiei.
Astfel, prin O.U.G. nr. 85/11.07.2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 594 din 17 iunie 2022), s-au modificat condiţiile de incriminare a infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind C. pen. al României, după cum urmează:
1. La alin. (2), lit. a) şi b) vor avea următorul cuprins:
a) introducerea în/sau scoaterea din ţară, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă sunt depăşite limitele cantitative prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul produselor accizabile supuse marcării, sau dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 de RON, în cazul produselor accizabile nesupuse marcării, şi mai mare de 40.000 de RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
b) introducerea în/sau scoaterea din ţară, de două sau mai multe ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă prin fiecare introducere sau scoatere din ţară nu sunt depăşite limitele cantitative sau valorice prevăzute la lit. a), însă cumulat, sunt depăşite aceste limite;.
2. Alineatul (3) va avea următorul cuprins:
(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, dacă sunt depăşite limitele cantitative sau valorice prevăzute la alin. (2) lit. a).
Astfel, incriminarea nouă a preluat în liniile sale generice conţinutul (ideea de bază) pe care se edificase şi în varianta anterioară infracţiunea de contrabandă, instituind un prag valoric/temporal cu privire la acţiunile/operaţiunile ce constituie elementul material al infracţiunii de contrabandă asimilată.
În concluzie, faptele pentru care s-a pronunţat soluţia de condamnare întrunesc în continuare elementele de tipicitate ale infracţiunii de contrabandă asimilată, prev. de art. 270 alin. (3) din Codul vamal (forma actuală).
Cât priveşte solicitarea vizând aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată, reţinând că analiza acestei instituţii poate fi realizată numai prin prisma dispoziţiilor art. 6 C. pen. (aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei), raportat la momentul procesual în care a fost invocată.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.
Or, analizând această critică, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 6 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, întrucât contestatorul, prin sentinţa penală nr. 13/F/23.01.2020 A Curţii de Apel Galaţi – secţia Penală, definitivă prin decizia nr. 253/28.09.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia Penală, a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.. Această infracţiune, la data săvârşirii faptelor, era pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani.
Până la modificarea instituită prin O.U.G. nr. 85/17.06.2022, infracţiunea prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, privind Codul fiscal era pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Astfel, având în vedere că pedeapsa de 5 ani la care a fost condamnat contestatorul prin sentinţa penală nr. 13/F/23.01.2020 A Curţii de Apel Galaţi – secţia Penală, definitivă prin decizia nr. 253/28.09.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia Penală, se încadrează atât între limitele de pedeapsă prev. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., (5 ani-15 ani), cât şi între limitele prev. de. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (1-5 ani), în cauză nu sunt incidente dispoziţiile privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.
Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază criticile nefondate şi, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 192/F din data de 29 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2022.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 192/F din data de 29 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2022.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 februarie 2023.