Şedinţa publică din data de 14 februarie 2023
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 137/2021 din 14 iulie 2021 a Judecătoriei Marghita, s-au dispus următoarele:
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 1 an 6 luni de închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată B.).
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an 2 luni de închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată C.).
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 10 luni de închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată D.).
În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an 6 luni de închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte două pedepse, respectiv 8 luni de închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani 2 luni de închisoare.
În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani 2 luni de închisoare aplicate inculpatului A. pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 92 alin. (2) C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul A. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa, să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă şi să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatului A. obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate, iar conform art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. va presta muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile, în cadrul Primăriei Spinuş sau Primăriei Derna.
În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) – e) se vor comunica serviciului de probaţiune.
În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 91 alin. (4) şi art. 96 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere, a neexecutării obligaţiilor ce îi revin sau săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere.
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul E., fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 1 an 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată C.).
În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 2 luni de închisoare aplicate inculpatului E. pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 92 alin. (2) C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul E. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa, să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă şi să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatului E. obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate, iar conform art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Spinuş sau Primăriei Derna.
În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) – e) se comunică serviciului de probaţiune.
În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului E. asupra dispoziţiilor art. 91 alin. (4) şi art. 96 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere, a neexecutării obligaţiilor ce îi revin sau săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere.
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul F., fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 1 an 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată B.).
În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 2 luni de închisoare aplicate inculpatului F. pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 92 alin. (2) C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul F. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa, să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă şi să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatului F. obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate, iar conform art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Oradea sau Primăriei Biharia.
În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) – e) se comunică serviciului de probaţiune.
În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului F. asupra dispoziţiilor art. 91 alin. (4) şi art. 96 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere, a neexecutării obligaţiilor ce îi revin sau săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen.. şi art. 1349 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B., în contractoriu cu inculpaţii - A. şi F..
Au fost obligaţi în solidar inculpaţii A. şi F. la plata către partea civilă B. a sumei de 8.000 de RON, cu titlu de daune morale.
S-a respins, în rest, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă B..
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen.. şi art. 1349 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă D., în contractoriu cu inculpatul A..
A fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă D. a sumei de 3.000 de RON, cu titlu de daune morale.
S-a respins, în rest, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă D..
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen.. şi art. 1349 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C. în contractoriu cu inculpaţii A. şi E..
Au fost obligaţi în solidar inculpaţii A. şi E. la plata către partea civilă C. a sumei de 4.000 de RON, cu titlu de daune morale.
S-a respins, în rest, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă C..
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1.000 de RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, în care sunt cuprinse şi cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale.
Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel inculpaţii A., E., G. şi părţile civile B., C. şi D..
Prin decizia penală nr. 486/A din data de 09.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpaţii A., E., G. şi părţile civile B., C. şi D., împotriva sentinţei penale nr. 137/14.07.2021 pronunţată de Judecătoria Marghita
A desfiinţat în totalitate sentinţa apelată şi rejudecând cauza:
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. g) C. proc. pen. şi art. 158 alin. (1) şi (2) C. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea a trei infracţiuni de loviri sau alte violenţe, prevăzute de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 C. pen., ca urmare a retragerii plângerilor prealabile formulate împotriva acestui inculpat de către persoanele vătămate B., D. şi C..
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. g) C. proc. pen. şi art. 158 alin. (1) şi (2) C. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului F. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzute de art. 193 alin. (2) C. pen., ca urmare a retragerii plângerii prealabile formulate împotriva acestui inculpat de către persoana vătămată B..
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului E. pentru comiterea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzute de art. 193 alin. (2) C. pen. (persoană vătămată C.), ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.
Potrivit art. 25 alin. (5) C. proc. pen., lasă nesoluţionate acţiunile civile formulate de persoanele vătămate B. faţă de inculpaţii A. şi Pal George, D., faţă de inculpatul A.), şi C. faţă de inculpatul A..
Împotriva deciziei penale nr. 486/A din data de 09.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, la data de 26 septembrie 2022.
În susţinerea cererii de recurs în casaţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a invicat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 pct. 8 C. proc. pen. "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal."
A apreciat că în mod greşit instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. (2) C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
În acest sens, a criticat decizia penală atacată, sub următoarele aspecte:
Sub un prim aspect, a precizat că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului E. a fost săvârşită la data de 23.04.2017, iar pentru această infracţiune legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani sau amenda. Termenul general de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, potrivit art. 155 alin. (1) lit. d) C. pen., iar termenul special de prescipţie este de 10 ani, conform dispoziţiilor art. 155 alin. (4) C. pen.
A apreciat că actele procedurale efectuate în cursul urmăririi penale, al fazei de cameră preliminară, precum şi în cursul judecăţii (primă instanţă/apel) în dosarul penal nr. x/2019 al Judecătoriei Marghita/Curţii de Apel Oradea, atât înainte de data de 25.06.2018 (data publicării în M. Of a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018), cât şi după acest moment, iar aceste acte de procedură au fost comunicate suspectului/inculpatului E..
Sub un al doilea aspect, a precizat că prevederile art. 155 alin. (1) C. pen. declarate neconstituţionale au o natură juridică dublă, de normă de drept penal substanţial şi de normă de drept penal procesual, iar actele întreruptive de prescripţie trebuie luate întotdeauna în considerare numai în raport de legea sub imperiul căreia s-au produs.
În raport de faptul că normele care guvernează efectul întreruptiv de prescripţie sunt de imediată aplicare, a apreciat că orice act de procedură întocmit în intervalul de timp situat până la data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale a produs efectul juridic prevăzut de art. 155 alin. (1) C. pen., respectiv de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Anterior datei de 25.06.2018, textul art. 155 alin. (1) C. pen. nu a fost afectat de niciun viciu de constituţionalitate.
A mai precizat că pentru perioada 25.06.2018 – 30.05.2022, prin prisma efectelor Deciziilor Curţii Constituţionale (nr. 1/1995, nr. 186/1999, nr. 297/2018 şi nr. 358/2022) actele de procedură comunicate inculpatului pe parcursul procesului penal au avut efect întreruptiv.
În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului în casaţie pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., casarea deciziei penale nr. 486/A/09.09.2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, înlăturarea greşitei aplicări a legii din cuprinsul deciziei, cu referire la soluţia de încetare a procesului penal pentru incidenţa prescripţiei răspunderii penale dispusă în privinţa inculpatului E..
Prin încheierea din data de 13 decembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 486/A din data de 09.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În cauza de faţă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".
Cazul de casare evocat este incident atunci când, în raport de actele şi lucrările existente la dosar la data pronunţării hotărârii definitive, se constată reţinerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acţiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen., şi, în temeiul acestuia, pronunţarea unei soluţii nelegale de încetare a procesului penal.
În cauza de faţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, valorificat de către instanţa de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale a inculpatului E. pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda, termenul general de prescripţie a răspunderii penale fiind, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani.
Astfel, Înalta Curte constată, similar instanţei de apel, că la data de 23 aprilie 2017 a început să curgă termenul general de 5 ani al prescripţiei răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., care s-a împlinit în data de 23 aprilie 2022, conform art. 186 alin. (1) teza finală C. pen.
Sub acest aspect, instanţa de recurs va evalua instituţia prescripţiei răspunderii penale în raport de deciziile instanţei de contencios constituţional nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 şi a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie problema intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".
Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a României a constatat că: "soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională" .
Pe cale de consecinţă, ulterior pronunţării acestei decizii a instanţei de contencios constituţional, în condiţiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituţionale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea (...)".
Prin Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituţionale.
În considerentele deciziei, instanţa de control constituţional a reţinut că (...) deşi Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (par. 72); În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (par. 73); Astfel, Curtea observă că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale (par. 74); Aşadar, Curtea constată că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate." (par. 76).
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte reţine, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, şi momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislaţia naţională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispoziţiile cuprinse în prevederile art. 153 – 154 din C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale fiind cele menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.
Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile.
Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislaţia penală substanţială, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 din C. pen.
În acest context, evaluarea termenului de prescripţie a răspunderii penale se face în raport de termenul general de prescripţie calculat de la momentul săvârşirii faptei, efectele întreruptive de prescripţie ale actelor de procedură comunicate inculpatului neputând fi valorificate în cauză.
Astfel, Decizia instanţei de control constituţional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forţă juridică a instituţiei prescripţiei speciale, cu consecinţa revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.
Pe cale de consecinţă, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea săvârşită de inculpatul H. se raportează numai la dispoziţiile art. 154 alin. (1) C. pen., deoarece, în lipsa unor dispoziţii legale referitoare la întreruperea cursului prescripţiei, nu se poate stabili că a început un nou termen de prescripţie, cu consecinţa socotirii ca fiind împlinită durata termenului de prescripţie, în cazul depăşirii cu încă o dată a acestuia.
Înalta Curte constată că termenul de prescripţie se calculează, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) şi (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată.
Raportat la aceste considerente, similar instanţei de apel, Înalta Curte Curte constată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda, termenul general de prescripţie a răspunderii penale fiind, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani.
Astfel, Înalta Curte constată că la data de 23 aprilie 2017 a început să curgă termenul general de 5 ani al prescripţiei răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., care s-a împlinit în data de 23 aprilie 2022, conform art. 186 alin. (1) teza finală C. pen., anterior pronunţării deciziei penale a instanţei de apel.
Ca urmare, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de apel de dispunere a încetării procesului penal pornit împotriva inculpatului E., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., este legală, susţinerile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, fiind neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 486/A din data de 09 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat E., în sumă de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchet, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 486/A din data de 09 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat E., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchet, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 februarie 2023.