Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 82 pronunţată la 31 august 2018 de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în cauza nr. 594/112/2016, s-a dispus cu privire la inculpatul A.:
În temeiul disp. art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., pentru comiterea infracţiunilor de: tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art. 32 alin. (1), rap. la art. 188 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08. 2011), la pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare şi 3(trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen.. nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. "a", "c", "l" şi "m" din Legea nr. 407/2006 modif. şi rep., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011), la pedeapsa de 2 (doi)ani închisoare; uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011), la pedeapsa de 1(un) an închisoare; nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. "a", "c" şi "f" din Legea nr. 407/2006 modif., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 77 lit. "a" şi art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013), la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare; uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013), la pedeapsa de 1(un) an închisoare; nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la sfârşitul anului 2013-începutul anului 2014), la pedeapsa de 1(un)an închisoare; nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen..(faptă comisă în cursul anului 2014, constând în deţinerea a două arme de vânătoare), la pedeapsa de 1(un)an închisoare; braconaj, prev.de art. 42 alin. (1) lit. "a" şi "c" din Legea nr. 407/2006 modif. şi rep., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. "a" şi art. 5 C. pen. (faptă comisă la 28-29 august 2014), la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare; braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. "a", "c" şi "g" din Legea nr. 407/2006 modif. şi rep., în vigoare din 24.07.2015, cu aplic. art. . 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. "a" şi art. 5 C. pen..(faptă comisă la 30-31 august 2014), la pedeapsa de 1 (un)an închisoare; uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) C. pen. (faptă comisă în 2 sept. 2014), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
S-a constatat că infracţiunile ce au atras condamnarea inculpatului au fost comise în forma concursului real, prev. de art. 38 alin. (1) C. pen., atât între ele, cât şi cu infracţiunea ce a atras condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6(şase)ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II a şi lit. b) C. pen. anterior, prin sentinţa penală nr. 72 din 14 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosar x/2014, definitivă la 2 februarie 2017, prin decizia penală nr. 152 a Curţii de Apel Cluj.
Potrivit disp. art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare şi 3(trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., pedeapsa principală de 6(şase)ani închisoare fiind sporită cu 1/3-a parte din totalul celorlalte pedepse, adică cu 6(şase) ani şi 4(patru) luni închisoare, inculpatul A. urmând să execute în final o pedeapsă de 12(doisprezece)ani şi 4(patru) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. pentru 3(trei) ani.
S-a făcut aplicarea disp. art. 65 alin. (1) C. pen., rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. cu privire la pedepsele accesorii, pe durata executării pedepsei principale.
Conform dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, făcându-se totodată aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (5) din acelaşi act normativ, privitoare la informarea celui în cauză că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
S-a constatat că inculpatul A. a fost reţinut în acest dosar la data de 6 mai 2013, ulterior reţinut şi arestat preventiv începând cu 18 februarie 2016 şi până în prezent.
În baza disp. art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, reţinerea şi respectiv arestul preventiv din data de 6 mai 2013 şi ulterior din data de 18 februarie 2016 la zi.
Potrivit cu disp. art. 399 alin. (1) C. pen., a fost menţinută măsura arestului preventiv a inculpatului A..
A fost anulat vechiul mandat de executare a pedepsei de 6(şase)ani închisoare (mandat nr. x din 3 februarie 2017), emis de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2014 în executarea sentinţei penale nr. 72/F/14.06.2016, definitivă la 2 februarie 2017 prin decizia 152/A pronunţată de Curtea de Apel Cluj, dispune emiterea unui nou mandat de executare, potrivit prezentei sentinţe.
Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel inculpaţii A. şi B..
Prin decizia penală nr. 1428/A/03 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în cauza nr. 594/112/2016, a admis apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 82 pronunţată la 31 august 2018 de Tribunalul Bistriţa-Năsăud pe care a desfiinţat-o în parte, în latura penală şi civilă şi pronunţând o nouă hotărâre:
În temeiul art. 396 alin. (5) rap.la art. 16 lit. b) teza I C. proc. civ..penală a achitat pe inculpatul A. pentru comiterea infracţiunilor de braconaj, prev.de art. 42 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 407/2006 modificată şi art. 42 alin. (1) lit. a), c) şi g) din Legea 407/2006 (faptele din data de 28/29 august 2014 şi 30/31 august 2014), ambele cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi 77 lit. a) şi art. 5 C. pen..
În baza art. 396 alin. (6) rap.la art. 16 lit. f) C. proc. civ. penală a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracţiunea de uz de armă fără drept prev.de art. 343 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă comisă la 24/25 august 2011).
A redus pedepsele aplicate inculpatului A. pentru infracţiunile de braconaj (fapte comise la 24/25 august 2011 şi 4/5 mai 2013) de la câte 2 ani închisoare pentru fiecare la câte 1 an închisoare pentru fiecare infracţiune.
Conform art. 39 alin. (1) lit. b), 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a contopit pedepsele de 6 ani închisoare, 5 ani închisoare şi 8 pedepse a câte 1 an închisoare, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare sporită cu 1/3 din celelalte pedepse adică patru ani şi patru luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 10 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen. pe o durată de 3 ani.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. reţinerea din 6 mai 2013 şi arestul preventiv începând cu 18 februarie 2016 la zi.
Împotriva deciziei penale nr. 1114 din 13 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de minori, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 14 octombrie 2022.
În susţinerea cererii de recurs în casaţie, Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 8 C. proc. pen. "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal."
În esenţă, a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi în urma rejudecării cauzei, casarea în întregime a deciziei penale nr. 1114/A/2022 a Curţii de Apel Cluj, înlăturarea greşitei aplicări a legii, respectiv a soluţiei prin care s-a constatat împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale şi s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunilor de nerespectare a regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 alin. l C. pen.. (din 24/25.08.2011), braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. a), c), l) şi m) din Legea nr. 407/2006 (din 24/25.08.2011), nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 alin. l C. pen. (din 4/5.05.2013), braconaj, prev. de art. 42 alin. l lit. a), c) şi f) din Legea nr. 407/2006 (din 4/5.05/2013), uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. l C. pen. (din 4/5.05.2013) nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen. (de la sfârşitul anului 2013 - începutul anului 2014), toate cu art. 5 C. pen. şi uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) C. pen. (din 2.09.2014), cu consecinţa menţinerii dispoziţiilor deciziei penale nr. 1428/A/2019 a Curţii de Apel Cluj pronunţată la data de 03 decembrie 2019 în dosarul nr. x/2016 privind pe inculpatul A..
A apreciat că în raport de datele săvârşirii infracţiunilor, astfel cum au fost ele precizate mai sus, acest termen de prescripţie specială nu era împlinit la data de 03 decembrie 2019, când a fost pronunţată decizia penală nr. 1428/A/2019.
În opinia Parchetului, examinarea efectelor neconstituţionalităţii art. 155 alin. (1) C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25.06.2018 şi-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior efectuării în continuare a urmăririi penale şi audierii ca suspect din data de 18.02.2016 a început să curgă un nou termen general de prescripţie de 5 ani, care în mod evident nu a fost împlinit la 03.12.2019, data soluţionării definitive a cauzei.
În cuprinsul Deciziei CCR nr. 358/2022, s-a arătat că, între 26 aprilie 2018 şi 30 mai 2022, "fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale".
A arătat că, întrucât întreruperea cursului prescripţiei este o instituţie de drept procesual, pretinsa inexistenţă a vreunui caz de întrerupere în perioada mai 2018 şi mai 2022 nu are vreo consecinţă asupra actelor întreruptive de prescripţie îndeplinite în perioada 2014-2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile.
Per a contrario, interpretarea cauzelor întreruptive de prescripţie ca fiind supuse principiului legii penale mai favorabile, ar face ca Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 să retroactiveze, ceea ce contravine flagrant dispoziţiei constituţionale prevăzute de art. 147 alin. (4) din legea fundamentală.
Art. 5 alin. (1) C. pen. nu poate fi interpretat astfel încât să lipsească de eficientă dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie.
Caracterul întreruperii prescripţiei ca instituţie de drept procesual penal rezultă şi din faptul că spre deosebire de prescripţia răspunderii penale, care este de unică aplicare, în momentul în care termenul de prescripţie este împlinit, cauzele de întrerupere sunt de aplicare în timp, pe durata întregului termen de prescripţie şi îşi produc efectele de îndată.
În cauză, termenul de prescripţie generală a fost întrerupt în mod repetat, atât prin acte de procedură efectuate anterior datei de 25.06.2018, cât şi prin acte de procedură îndeplinite ulterior acestei date.
A susţinut că actele de procedură îndeplinite în intervalul 25.06.2022 (data publicării Deciziei CCR. nr. 297/2018) şi 30.05.2022 (data publicării O.U.G. nr. 71/2022) şi-au produs efectele intreruptive de prescripţie în condiţiile stabilite de Decizia nr. 297/2018 a CCR.
În opinia Parchetului, efectul Deciziei CCR nr. 358/2022 se produce pentru viitor, iar legiuitorul a remediat (a pus în conformitate) textul declarat neconstituţional prin O.U.G. nr. 71/2022.
Astfel, întrucât înainte de publicarea deciziei Curţii Constituţionale, legiuitorul delegat a intervenit şi a corectat dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. în sensul celor reţinute în Decizia nr. 297/2018, lipsind de efecte dispozitivul Deciziei nr. 358/2022 prin intervenţia legislativă, nu se poate avea în vedere un efect independent şi retroactiv al considerentelor aceleiaşi decizii.
Mai mult, a precizat că în prezenta cauză, atât cu ocazia soluţionării apelului declarat de inculpatul A., cât şi prin motivele recursului în casaţie formulat de acesta, a fost invocată şi analizată incidenţa prescripţiei speciale cu privire la fiecare infracţiune dedusă judecăţii, aspect care reiese indubitabil din considerentele deciziei penale nr. 1428/A/2019 a Curţii de Apel Cluj.
Prin încheierea din data de 13 decembrie 2022, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1114/A din data de 13 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori.
Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În cauza de faţă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".
Cazul de casare evocat este incident atunci când, în raport de actele şi lucrările existente la dosar la data pronunţării hotărârii definitive, se constată reţinerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acţiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen., şi, în temeiul acestuia, pronunţarea unei soluţii nelegale de încetare a procesului penal.
În cauza de faţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, valorificat de către instanţa de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011); braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. "a", "c", "l" şi "m" din Legea nr. 407/2006 modif. şi rep., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011); nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013); braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. "a", "c" şi "f" din Legea nr. 407/2006 modif., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 77 lit. "a" şi art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013); uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013); nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la sfârşitul anului 2013-începutul anului 2014); uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) C. pen. (faptă comisă în 2 sept. 2014), termenul general de prescripţie a răspunderii penale pentru toate infracţiunile anterior menţionate fiind, conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani.
Sub acest aspect, instanţa de recurs va evalua instituţia prescripţiei răspunderii penale în raport de deciziile instanţei de contencios constituţional nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 şi a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie problema intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă:
"Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".
Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a României a constatat că:
"soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională" .
Pe cale de consecinţă, ulterior pronunţării acestei decizii a instanţei de contencios constituţional, în condiţiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituţionale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea (...)".
Prin Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituţionale.
În considerentele deciziei, instanţa de control constituţional a reţinut că (...) deşi Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (par. 72); În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (par. 73); Astfel, Curtea observă că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale (par. 74); Aşadar, Curtea constată că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate." (par. 76).
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte reţine, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, şi momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislaţia naţională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispoziţiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 din C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale fiind cele menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.
Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile.
Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislaţia penală substanţială, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 din C. pen.
În acest context, evaluarea termenului de prescripţie a răspunderii penale se face în raport de termenul general de prescripţie calculat de la momentul săvârşirii faptei, efectele întreruptive de prescripţie ale actelor de procedură comunicate inculpatului neputând fi valorificate în cauză.
Astfel, Decizia instanţei de control constituţional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forţă juridică a instituţiei prescripţiei speciale, cu consecinţa revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.
Pe cale de consecinţă, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea săvârşită de inculpatul A. se raportează numai la dispoziţiile art. 154 alin. (1) C. pen., deoarece, în lipsa unor dispoziţii legale referitoare la întreruperea cursului prescripţiei, nu se poate stabili că a început un nou termen de prescripţie, cu consecinţa socotirii ca fiind împlinită durata termenului de prescripţie, în cazul depăşirii cu încă o dată a acestuia.
Înalta Curte constată că termenul de prescripţie se calculează, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) şi (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimisă în judecată.
Raportat la aceste considerente, similar instanţei de apel, Înalta Curte constată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011); braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. "a", "c", "l" şi "m" din Legea nr. 407/2006 modif. şi rep., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011); nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013); braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. "a", "c" şi "f" din Legea nr. 407/2006 modif., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 77 lit. "a" şi art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013); uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013); nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la sfârşitul anului 2013-începutul anului 2014); uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) C. pen. (faptă comisă în 2 sept. 2014), termenul general de prescripţie a răspunderii penale pentru toate infracţiunile anterior menţionate fiind, conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani. Acesta a început să curgă la data săvârşirii ultimei acţiuni, 19.06.2015, având în vedere reţinerea formei continuate a infracţiunii, astfel că termenul general al prescripţiei răspunderii penale s-a împlinit, conform art. 186 alin. (1) C. pen., la data de 20.06.2021 (după adăugarea celor 60 de zile în care cursul termenului de prescripţie a fost suspendat pe durata stării de urgenţă în baza decretelor prezidenţiale nr. 195/16.03.2020 şi nr. 240/14.04.2020).
Astfel, Înalta Curte constată că în raport de momentul săvârşirii faptelor, termenul general de prescripţie pentru săvârşirea infracţiunii săvârşite de inculpatul A., calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-a împlinit anterior pronunţării deciziei penale a instanţei de apel.
Ca urmare, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de apel de dispunere a încetării procesului penal pornit împotriva inculpatului A., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., este legală, susţinerile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj fiind neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1114/A din data de 13 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în sumă de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie declarat de către Parchet, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1114/A din data de 13 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie declarat de către Parchet, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 februarie 2023.
GGC - MM