Deliberând asupra contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
A. Prin Sentinţa penală nr. 75 din 18 aprilie 2018 Curtea de Apel Craiova, în baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B., din:
- o infracţiune prev. de art. 297 alin. 1 C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. (23 de acte materiale, parte civilă C.)
- o infracţiune prevăzută de art. 297 alin. 1 C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, parte civilă C.)
- 3 infracţiuni prev. de art. 297 alin. 1 C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale - parte civilă SC D.; 4 acte materiale - parte civilă SC E.; 28 acte materiale - parte civilă C.)
- 4 infracţiuni prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (părţi civile F. şi G., SC H. SRL, SC I. SRL, SC J.)
- o infracţiune prevăzută de art. 297 alin. 1 C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale - parte civilă BEJ K.), în:
- o infracţiune prev. de art. 297 alin. 1 C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (25 de acte materiale, parte civilă C.)
- o infracţiune prev. de art. 297 alin. 1 C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. (41 de acte materiale, părţi civile SC D., SC E., C. SA, F. şi G., SC H. SRL, SC I. SRL, SC J. şi BEJ K.).
În baza art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 132 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (25 de acte materiale, parte civilă C.) l-a condamnat pe inculpatul B. , la pedeapsa principală de 4 ani închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., i-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita funcţia de executor judecătoresc pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., i-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita funcţia de executor judecătoresc.
În baza art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (38 de acte materiale, părţi civile SC D., E., C. SA, F. şi G., SC H. SRL, SC I. SRL, SC J.) l-a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa principală de 6 ani închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., i-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita funcţia de executor judecătoresc pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., i-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita funcţia de executor judecătoresc.
În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului B. în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 1 an şi 4 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 7 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita funcţia de executor judecătoresc pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 45 alin. (3) şi (5) C. pen., i-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de executor judecătoresc).
În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 04. 10. 2016 până la data de 27.02.2017.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpat.
A menţinut măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin Ordonanţa din data de 19.01.2016 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, până la concurenţa pagubei produse prin infracţiuni, asupra următoarelor bunuri proprietatea inculpatului, respectiv: - teren intravilan, situat în mun. Tg. Jiu, jud. Gorj, cu suprafaţa de 806 mp, clădire (spaţiu comercial), cu suprafaţa de 185 mp, valoare de impozitare 373626,00 RON, clădire (spaţiu comercial), cu suprafaţa de 77 mp, valoare de impozitare 155509,20 RON, anexă în suprafaţă de 66 mp, valoare de impozitare 22 667,04 RON şi clădire (spaţiu comercial), cu suprafaţa de 94 mp, valoare de impozitare 189842,40 RON, ce au fost dobândite în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x/12.09.2012, încheiat cu SC L. SA, prin lichidator M., având număr cadastral x;
- teren cu construcţii situat în mun. Tg. Jiu, str. x, jud. Gorj, în suprafaţă totală de 804 mp, clădire cu suprafaţa de 314 mp, valoare de impozitare 760 985,28 RON, anexa cu suprafaţa de 28 mp, valoare de impozitare 8 648,64 RON, ce au fost dobândite în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x/20.10.2010, încheiat cu N. şi O., având număr cadastral x;
- imobilul clădire, situat în mun. Tg. Jiu, jud. Gorj, cu suprafaţa de 99,55 mp, valoare de impozitare 256 898,73 RON, ce a fost dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x/18.02.2014, încheiat cu SC P. SRL, prin lichidator Q., având număr cadastral x.
- imobil, apartament cu 4 camere, în suprafaţă utilă de 150 mp, situat în Bucureşti.
A respins acţiunea civilă formulată în procesul penal de partea civilă BEJ K.
A respins cererea formulată de martora R. privind plata daunelor morale.
A admis, în parte, acţiunile civile formulate în procesul penal de părţile civile C. SA, E., SC I. SRL, SC J.
A admis acţiunile civile formulate de părţile civile SC H. SRL prin lichidator judiciar Cab. ind. de practician în insolvenţă - S., F. şi G., SC D. prin lichidator judiciar M.
A obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile, după cum urmează:
- la plata sumei de 715.351,65 RON, cu dobânda legală începând cu data de 23.08.2016 până la data plăţii efective, către partea civilă C. SA
- la plata sumei de 42.859,27 RON, cu dobânda legală începând cu data de 23.08.2016 până la data plăţii efective, către partea civilă E.
- la plata sumei de 249.990 RON, cu dobânda legală începând cu data de 06.10.2014 până la data plăţii efective, către partea civilă SC J.
- la plata sumei de 10.691,40 RON, cu dobânda legală începând cu data de 23.08.2016 până la data plăţii efective, către partea civilă SC H. SRL prin lichidator judiciar Cab. ind. de practician în insolvenţă - S.
- la plata sumei de 12.250,97 RON, cu dobânda legală începând cu data de 23.08.2016 până la data plăţii efective, către părţile civile F. şi G. şi la plata sumei de câte 5000 RON daune morale către fiecare dintre aceste părţi civile.
- la plata sumei de 39.806,34 RON, cu dobândă legală începând cu data de 23.08.2016 până la data plăţii efective, către partea civilă SC I. SRL
- la plata sumei de 203.914,78 RON, cu dobânda legală începând cu data de 23.08.2016 până la data plăţii efective, către partea civilă SC D. prin lichidator judiciar M.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 21.500 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 20.000 RON aferentă urmăririi penale.
B. Prin Decizia nr. 312/A din 27 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, s-au admis apelurile declarate de către inculpatul B. şi de către părţile civile E. şi SC I. SRL împotriva Sentinţei penale nr. 75 din data de 18 aprilie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a desfiinţat, în parte, hotărârea apelată şi în rejudecare:
S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă, de 7 ani şi 4 luni închisoare, în pedepsele componente: de 4 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (25 acte materiale) şi de 6 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (38 de acte materiale), care au fost repuse în individualitatea lor şi s-a înlăturat sporul de 1 an şi 4 luni închisoare.
S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (38 de acte materiale, părţi civile SC D., SC E., C. SA, F. şi G., SC H. SRL, SC I. SRL, SC J.), de la 6 ani închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare.
S-au menţinut pedepsele complementare şi accesorii aplicate pentru infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (38 de acte materiale, părţi civile SC D., SC E., C. SA, F. şi G., SC H. SRL, SC I. SRL, SC J.).
În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale de 4 ani şi 6 luni închisoare şi de 4 ani închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat sporul de 1 an şi 4 luni închisoare (o treime din pedeapsa de 4 ani închisoare), în total, pedeapsa de executat fiind de 5 ani şi 10 luni închisoare.
S-a menţinut dispoziţia de contopire a pedepselor complementare şi accesorii.
S-a redus cuantumul despăgubirilor civile acordate de prima instanţă părţii civile C. SA la suma de 673.290,9 RON, la care s-a adăugat dobânda legală începând cu data de 23.08.2016 şi până la data achitării integrale a prejudiciului.
S-a redus cuantumul despăgubirilor civile acordate de prima instanţă, cu titlu de daune materiale, părţilor civile F. şi G. la suma de 10.394,10 RON la care s-a adăugat dobânda legală începând cu data de 23.08.2016 şi până la data achitării integrale a prejudiciului.
S-a admis acţiunea civilă formulată de E. şi a fost obligat inculpatul B. la plata către partea civilă E. a următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile, daune materiale:
- 9.612,76 RON la care s-a adăugat dobânda legală de la data la care inculpatul trebuia să procedeze la distribuirea către creditor a sumelor încasate în dosarul de executare x/2012 aparţinând B.E.J. B. şi până la data achitării integrale a prejudiciului;
- 78.750,00 RON la care s-a adăugat dobânda legală de la data la care inculpatul trebuia să procedeze la distribuirea către creditor a sumelor încasate în dosarul de executare nr. x/2012 aparţinând B.E.J. B. şi până la data achitării integrale a prejudiciului;
- 26.034,54 RON la care s-a adăugat dobânda legală de la data la care inculpatul trebuia să procedeze la distribuirea către creditor a sumelor încasate în dosarul de executare nr. x/2012 aparţinând B.E.J. B. şi până la data achitării integrale a prejudiciului.
S-a disjuns acţiunea civilă formulată de E. având ca obiect despăgubirile civile aferente dosarului de executare nr. x/2013 aparţinând B.E.J. B.
S-a stabilit că data de la care curge dobânda legală aferentă sumei de 39.806,34 RON acordată părţii civile SC I. SRL, cu titlu de despăgubiri civile de către instanţa de fond, este data la care inculpatul trebuia să procedeze la distribuirea către creditor a sumelor încasate în dosarul de executare nr. x/2013 aparţinând B.E.J. B. şi până la data achitării integrale a prejudiciului
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
S-a trimis cauza spre rejudecarea acţiunii civile formulate de E. având ca obiect despăgubirile civile aferente dosarului de executare nr. x/2013 aparţinând B.E.J. B. la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Craiova.
S-a luat act de retragerea apelului părţii civile C. SA formulat împotriva aceleiaşi sentinţe.
S-a respins, ca nefondat, apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Craiova.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat contestaţie în anulare contestatorul B.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2022.
Contestatorul B. şi-a întemeiat contestaţia în anulare formulată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., respectiv "când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal".
În esenţă, s-a invocat împrejurarea că nu s-a luat act de intervenirea prescripţiei răspunderii penale, cu referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, aşa cum a fost interpretată prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358 pronunţată la data de 26 mai 2022.
S-a precizat că termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru faptele săvârşite în calitate de executor bancar s-a împlinit la data de 17.02.2020.
C. Prin încheierea din data de 1 februarie 2023, Înalta Curte a admis, în principiu, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B. împotriva Deciziei penale nr. 312/A din 27 octombrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016 şi a stabilit termen de judecată la data de 01 martie 2023, cu citarea contestatorului.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Înalta Curte a reţinut că reglementând cazurile de contestaţie în anulare, art. 426 din C. proc. pen. stabileşte că aceasta poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate (lit. a); când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal (lit. b); când hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului (lit. c); când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate (lit. d); când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii (lit. e); când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii (lit. f); când şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel (lit. g), când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă (lit. h) şi când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă (lit. i).
Potrivit art. 427 din C. proc. pen.: "(1) Contestaţia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părţi, de persoana vătămată sau de către procuror. (2) În cererea de contestaţie în anulare contestatorul trebuie să arate cazurile de contestaţie pe care le invocă, precum şi motivele aduse în sprijinul acestora."
Conform art. 428 din C. proc. pen.: "(2) Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. b) şi i) poate fi introdusă oricând."
Art. 431 din C. proc. pen., având denumirea marginală "Admiterea în principiu" prevede că"(1) Instanţa examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, cu citarea părţilor şi cu participarea procurorului. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică examinarea admisibilităţii în principiu. (2) Instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate."
Astfel, s-a reţinut că prezenta contestaţie în anulare formulată de contestatorul B. întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 426, art. 427, art. 428 şi art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., fiind promovată împotriva unei hotărâri definitive (Decizia penală nr. 312/A/2020 din data de 27 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016), de o persoană care, în faţa instanţei de apel, a avut calitatea de inculpat, în termenul legal prevăzut de art. 428 alin. (2) din C. proc. pen., precum şi că motivul pe care se sprijină este reglementat de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.
În cuprinsul cererii s-a invocat împlinirea termenului general de prescripţie a răspunderii penale cu referire la infracţiunea pentru care contestatorul a fost condamnat, cu argumentul că, în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, respectiv între data publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial al României şi data la care a intrat în vigoare O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., nu au existat cauze de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, fiind inaplicabile dispoziţiile art. 155 alin. (4) din C. pen. privind prescripţia specială, iar incidenţa prescripţiei răspunderii penale trebuie analizată prin raportare la termenele generale de prescripţie, prevăzute de art. 155 alin. (1) din C. pen., dispoziţiile noului C. pen. fiind legea penală mai favorabilă şi care a fost reţinută în cauză.
La termenul din data de 1 martie 2023, contestatorul B., prin apărător ales, a susţinut că, în raport de data săvârşirii faptei, respectiv 17 februarie 2012, termenul de prescripţie prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., era împlinit la data de 17 februarie 2020, anterior soluţionării căii de atac a apelului, la data de 27 octombrie 2020. De asemenea, a susţinut că prescripţia răspunderii penale nu a fost analizată de către instanţa de apel sau de către prima instanţă.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii de contestaţie în anulare, având în vedere că în cuprinsul hotărârii atacate instanţa de control judiciar a avut în vedere toate apărările formulate de contestator, care tindeau la modificarea soluţiei de condamnare pronunţate de instanţa de fond, astfel încât incidenţa instituţiei prescripţiei răspunderii penale nu mai poate fi analizată.
D. Analiza incidenţei cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. referitor la împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale
Contestatorul B. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (25 acte materiale, parte civilă C.), întrucât în perioada în care şi-a exercitat funcţia de executor bancar, respectiv 2008 - 17 februarie 2012, prin nerespectarea atribuţiilor de serviciu, a dispoziţiilor C. proc. civ. şi a celorlalte reglementări aferente profesiei de executor bancar, nu a distribuit creditorului C. sumele de bani primite în contul de consemnare deschis la BT de la debitorii din dosarele de executare şi sumele de bani reprezentând contravaloarea bunurilor valorificate pentru diminuarea debitelor clienţilor băncii (debitorii U. SRL, V. SRL, W. SRL, X. SRL, Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ.), a ridicat în numerar din contul de executor bancar aflat în gestiunea sa suma de 329.513,50 RON fără justificare şi a transferat din contul de executor bancar în contul SC L. SA suma de 61.500 RON, reprezentând restituire garanţie participare la licitaţie, sumă ce nu a fost încasată anterior de la această firmă, în condiţiile în care aceste sume de bani nejustificate nu au ajuns la creditorul C., conform destinaţiei, dar nu au rămas nici în contul de consemnare, cu consecinţa directă a prejudicierii părţii civile C.
Împotriva hotărârii instanţei de apel prin care s-a dispus condamnarea, inculpatul B. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 436 lit. b) din C. proc. pen., arătând, în esenţă, că, urmare a Deciziei nr. 358 din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale, la momentul pronunţării instanţei de apel, 27 octombrie 2020, termenul general de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 şi art. 5 C. pen. (25 acte materiale, parte civilă C.), infracţiune săvârşită în calitate de calitate de executor bancar al C., era împlinit la data de 17 februarie 2020.
Potrivit art. 297 alin. (1) C. pen. "fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică".
Conform art. 132 din Legea nr. 78/2000 "în cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime".
În ceea ce priveşte durata termenului general de prescripţie a răspunderii penale, se constată că infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 C. pen., se pedepseşte cu închisoarea de la 2 şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni.
Potrivit art. 154 din C. pen. - (1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt:
a) 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;
d) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.
În jurisprudenţa obligatorie şi relevantă a Curţii Constituţionale, concretizată în Deciziile nr. 297/2018 (publicată în M.O. partea I nr. 518 din 25 iunie 2018) şi nr. 358/2022 (publicată în M.O. partea I nr. 565 din 9 iunie 2022), s-a statuat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în varianta normativă în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, au avut conţinutul "Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea", fără a cuprinde vreun caz de întrerupere a cursului termenului de prescripţie.
Instanţa de control constituţional a reţinut că: (...) trebuie stabilit în ce măsură ansamblul legislativ în vigoare este apt să determine o aplicare clară şi previzibilă a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., astfel cum acestea au fost sancţionate prin Decizia nr. 297/2018 (...) În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (...) Aşadar, Curtea constată că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale (Curtea Constituţională a României, Decizia nr. 358/2022, parag. 60, parag. 73, parag. 76).
Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, de asemenea cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile.
Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislaţia penală substanţială, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 din C. pen.
În acest context, evaluarea termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea abuz în serviciu, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului B., se face în raport de termenul general de prescripţie calculat de la momentul săvârşirii faptei, efectele întreruptive de prescripţie ale actelor de procedură comunicate inculpatului neputând fi valorificate în cauză.
Astfel, decizia instanţei de control constituţional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forţă juridică a instituţiei prescripţiei speciale, cu consecinţa revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.
Cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (2) din C. pen., "Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă (...) în cazul infracţiunii continuate de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni (...)".
Aşadar, referitor la momentul săvârşirii infracţiunii se constată că, momentul cu relevanţă penală în raport cu care se stabileşte legea penală aplicabilă activităţii ilicite şi se calculează termenul de prescripţie a răspunderii penale, în cauză, este data săvârşirii ultimei acţiuni ce dă conţinut infracţiunii continuate prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000.
Înalta Curte constată că, în raport de momentul săvârşirii ultimului act material ce dă conţinut infracţiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (comise de către inculpat în calitate de executor bancar, în dauna C.), anume data de 17 februarie 2012, termenul general de prescripţie, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, de 8 ani, calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a împlinit la data de 16 februarie 2020, anterior pronunţării deciziei instanţei de apel nr. 312/A din 27 octombrie 2020, care face obiectul căii extraordinare de atac.
De altfel, în practica Înaltei Curţi, ulterioară deciziei instanţei de control constituţional şi a hotărârii pronunţate de instanţa supremă în mecanismul de unificare a practicii judiciare, s-a înregistrat soluţia admiterii contestaţiei în anulare în cazul împlinirii termenului general de prescripţie (Decizia nr. 253/A din data de 6 decembrie 2022, Dosar nr. x/2022; Decizia nr. 262 din data de 15 decembrie 2022, Dosar nr. x/2022).
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în raport de momentul săvârşirii faptei, data de 17 februarie 2012, termenul general de prescripţie, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, era împlinit la data de 16 februarie 2020, anterior datei pronunţării deciziei care face obiectul căii extraordinare de atac.
În egală măsură, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incidentă soluţia dispusă cu caracter obligatoriu în unificarea practicii de instanţa supremă prin Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022 prin care s-a stabilit că instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii. Sub acest aspect, se observă că instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului fără a proceda la o evaluare a prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunea de abuz în serviciu.
Faţă de considerentele anterior evocate, Înalta Curte constată că cererea de contestaţie în anulare este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecinţa desfiinţării, în parte, a deciziei penale şi a sentinţei penale de condamnare a inculpatului B. numai în ceea ce priveşte soluţia de condamnare, dispusă faţă de inculpatul B., pentru infracţiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (25 acte materiale), parte civilă C. SA
Procedând la rejudecare în aceste limite, Înalta Curte va descontopi pedeapsa principală rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare în pedepsele componente:
- pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 şi art. 5 C. pen. (25 acte materiale), parte civilă C. SA;
- pedeapsa de 4 ani şi 6 închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 şi art. 5 C. pen. (38 de acte materiale);
- sporul de 1 an şi 4 luni închisoare;
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal, faţă de inculpatul B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 şi art. 5 C. pen. (25 acte materiale), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Va menţine pedeapsa de 4 ani şi 6 închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 şi art. 5 C. pen. (38 de acte materiale) şi va înlătura sporul de 1 an şi 4 luni închisoare.
Va menţine celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 75 din 18 aprilie 2018 a Curţii de apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi ale Deciziei penale nr. 312/A din 27 octombrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Va constata că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2018 din 27 octombrie 2020, emis de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pe numele contestatorului B., a fost anulat prin Sentinţa penală nr. 93 din 28.04.2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi că, în temeiul aceleiaşi sentinţe, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/14.05.2021.
Va constata că B. a executat o parte din pedeapsa aplicată prin decizia contestată, în perioada 28.10.2020 la zi.
Faţă de soluţia dispusă, în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei în anulare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul B. împotriva Deciziei penale nr. 312/A din data de 27 octombrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016.
Desfiinţează, în parte, decizia atacată şi Sentinţa penală nr. 75 din data de 18 aprilie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori numai în ceea ce priveşte soluţia de condamnare, dispusă faţă de inculpatul B., pentru infracţiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (25 acte materiale), parte civilă C. S.A şi rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa principală rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare în pedepsele componente:
- pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 şi art. 5 C. pen. (25 acte materiale), parte civilă C. SA;
- pedeapsa de 4 ani şi 6 închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 şi art. 5 C. pen. (38 de acte materiale);
- sporul de 1 an şi 4 luni închisoare;
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal, faţă de inculpatul B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 şi art. 5 C. pen. (25 acte materiale), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Menţine pedeapsa de 4 ani şi 6 închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 şi art. 5 C. pen. (38 de acte materiale) şi înlătură sporul de 1 an şi 4 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 75 din 18 aprilie 2018 a Curţii de apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi ale Deciziei penale nr. 312/A din 27 octombrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Constată că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2018 din 27 octombrie 2020, emis de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pe numele contestatorului B., a fost anulat prin Sentinţa penală nr. 93 din 28.04.2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi că, în temeiul aceleiaşi sentinţe, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/14.05.2021.
Constată că B. a executat o parte din pedeapsa aplicată prin decizia contestată, în perioada 28.10.2020 la zi.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei în anulare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 martie 2023.
GGC - ED