Şedinţa publică din data de 4 mai 2023
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 16/P din data de 02.02.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 597 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi Decizia R.I.L. nr. 34/2009, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cereri de modificare a pedepsei formulată de contestatorul-condamnat A. în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia penală.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că prin cererea din data de 20.10.2022, condamnatul A. a formulat contestaţie la executarea pedepsei solicitând deducerea unui număr de 455 zile de liberare anticipată la care avea dreptul înainte de a fi transferat de pe teritoriul Italiei în vederea continuării executării pedepsei închisorii în România.
S-a mai reţinut că, la data de 14.11.2022, condamnatul a precizat contestaţia la executare şi a solicitat deducerea arestului executat pe teritoriul Italiei de la data de 14.07.2017 la 10.08.2022 şi acordarea a 450 zile de liberare anticipată, deoarece potrivit evidenţei administraţiei locului de deţinere din Italia ar fi trebuit să finalizeze executarea pedepsei închisorii la data de 13.08.2027, iar penitenciarul din România i-a comunicat o altă dată, respectiv 13.11.2028.
S-a ataşat dosarul nr. x/2022 al acestei instanţe.
La termenul din data de 29.11.2022, din oficiu, instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa în soluţionarea prezentei contestaţii la executare.
Soluţionând excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu la data de 29.11.2022, curtea de apel a reţinut că petentul condamnat A. se află în executarea pedepsei închisorii de 11 ani şi 4 luni dispuse prin sentinţa penală nr. 40/P/05.04.2022 a Curţii de Apel Constanţa, hotărâre prin care autorităţile judiciare române, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, au recunoscut şi pus în executare pe teritoriul României sentinţa penală nr. 3565/18 pronunţată de Tribunalul Verona - Italia, în dosarul nr. x/2017.
Notând dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, prin încheierea de şedinţă din 13.12.2022, curtea de apel a respins excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu la termenul din 29.11.2022 şi a dispus continuarea judecăţii.
Ulterior, prin cererile din datele de 27.12.2022 şi 19.01.2023, petentul condamnat a modificat obiectul prezentei contestaţii şi a solicitat contopirea pedepselor recunoscute prin sentinţa penală nr. 40/P/05.04.2022 a Curţii de Apel Constanţa, potrivit art. 38 din C. pen., invocând în drept art. 585 alin. (1) lit. a) din C. pen. şi art. 6 din C. pen.
Cererile modificatoare anterior menţionate au fost puse în discuţia părţilor la termenul din 02.02.2023, când curtea de apel a luat act de modificarea obiectului contestaţiei la executare şi a recalificat cererea condamnatului A. ca fiind cerere de modificare a pedepselor, conform art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., şi a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa în judecarea prezentei cereri de modificare a pedepselor.
Soluţionând excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu la data de 02.02.2023, curtea de apel a notat dispoziţiile prevăzute de art. 166 alin. (12) teza I din Legea nr. 302/2004, republicată, Decizia RIL nr. 34/2009, Decizia RIL nr. 1/2018, art. 585 alin. (2) din Codul de procedură şi, reţinând că la momentul introducerii prezentei cereri petentul condamnat se afla în executarea pedepsei închisorii în Penitenciarul Slobozia, a apreciat că Tribunalul Ialomiţa, secţia penală este competent să soluţioneze cererea de modificare a pedepselor formulată de condamnat potrivit dispoziţiilor art. 585 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., aceasta fiind instanţa competentă material să judece infracţiunile prev. de art. 367 din C. pen. şi art. 236 din C. pen. şi în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere anterior amintit.
Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa, secţia penală, la data de 13.02.2023, sub nr. x/2022.
Prin sentinţa penală nr. 39/F din data de 01.03.2023, Tribunalul Ialomiţa, secţia penală, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de către reprezentantul Ministerului Public şi, în baza art. 47 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 50 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a declinat competenţa teritorială de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A., în prezent deţinut în Penitenciarul Slobozia, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Pentru a hotărî astfel, analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale invocată de procuror, tribunalul a notat dispoziţiile prevăzute de art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., art. 47 din C. proc. pen. şi art. 50 din acelaşi cod, şi a reţinut în fapt că petentul condamnat A. se află în executarea pedepsei închisorii de 11 ani şi 4 luni dispuse prin sentinţa penală nr. 40/P/05.04.2022 a Curţii de Apel Constanţa, hotărâre prin care autorităţile judiciare române, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, au recunoscut şi pus în executare pe teritoriul României sentinţa penală nr. 3565/18 pronunţată de Tribunalul Verona - Italia în dosarul nr. x/2017.
Totodată, instanţa a reţinut că în şedinţa de judecată din data de 01.03.2023, petentul - condamnat şi-a precizat cererea arătând că vrea doar deducerea perioadei executate în Italia, astfel cum a solicitat iniţial şi nu recontopirea doar a pedepselor aplicate în Italia.
Prin urmare, dat fiind elementele de fapt şi de drept expuse, tribunalul a apreciat că excepţia necompetenţei invocată este întemeiată şi că se impune declinarea cauzei către instanţa competentă, respectiv Curtea de Apel Constanţa şi trimiterea cauzei către această instanţă.
Urmare a declinării, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, la data de 13.03.2023, sub nr. x/2022*.
Prin încheierea penală nr. 39/P din data de 19.04.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 51 din C. proc. pen., a sesizat conflictul negativ de competenţă ca urmare a declinărilor reciproce anterior menţionate şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în vederea stabilirii instanţei competente să soluţioneze cererea.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 24.04.2023, formând obiectul dosarului nr. x/2022, cu termen de judecată la data de 04.05.2023.
Analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Constanţa şi Tribunalul Ialomiţa, Înalta Curte constată următoarele:
Determinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de condamnatul A. este condiţionată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.
În acest sens, Înalta Curte reţine că, prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa, condamnatul A. a solicitat recunoaşterea şi deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află a 455 de zile de eliberare anticipată acordate de autorităţile judiciare italiene pe parcursul detenţiei în penitenciarele Vicenza şi Padova, ambele din Italia, respectiv anterior transferului său în România.
Din actele dosarului rezultă că persoana condamnată A. se află încarcerat în baza mandatului de executare nr. 17/2022 emis de Curtea de Apel Constanţa în baza sentinţei penale nr. 40/P din data de 05.04.2022 a Curţii de Apel Constanţa, executorie în baza art. 99 alin. (3) teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Prin sentinţa penală nr. 40/P din data de 05 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 166 alin. (1) - (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a admis sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a recunoscut sentinţa penală nr. 3565/18 Reg. Sent. pronunţată la data de 26.09.2018 în dosarul nr. x/2017 - R.G.N.R. de Tribunalul din Verona, Italia, definitivă la data de 15.07.2021, prin care condamnatului A. - cetăţean român, i-a fost aplicată pedeapsa de 11 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de tâlhărie cu reţinerea circumstanţelor agravante, comisă în concurs cu alte persoane, şi omor calificat săvârşită în concurs cu alte persoane, prevăzute de art. 110, art. 116, art. 56, art. 628 alin. (3) şi nr. 3 bis, art. 628 alin. (3) nr. 3 quinquies şi art. 575 din C. pen. italian şi incriminate de legea penală română de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., art. 233 alin. (1) - art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) din C. pen. şi art. 236 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
S-a dispus executarea pedepsei de 11 ani şi 4 luni închisoare aplicată condamnatului A. prin hotărârea penală recunoscută într-un penitenciar din România.
În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a computat din pedeapsa de 11 ani 4 luni închisoare perioada executată începând cu data de 14.07.2017 la zi.
În baza art. 166 alin. (12) teza I din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate A. la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
Prin decizia nr. 87/A din data de 27.04.2022 pronunţată în acelaşi dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 40/P din data de 05 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Ca urmare, cererea condamnatului A. are natura unei contestaţii la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. corelate cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, text de lege similar celui prevăzut de art. 141 alin. (17) din acelaşi act normativ, dar care este aplicabil în procedura vizând state membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului, statut pe care îl deţine şi Italia.
Dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că:
"În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.".
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, se constată existenţa unor acte emise de autorităţile judiciare ale statului străin prin care s-au acordat reduceri de pedeapsă aferente perioadei executate anterior transferului şi care ar fi avut, astfel, efecte asupra duratei pedepsei recunoscute de instanţa naţională, această din urmă instanţă este competentă a le recunoaşte în cadrul procedurii contestaţiei la executare. Situaţia este asemănătoare celorlalte ipoteze în care, ulterior rămânerii definitive a unei hotărâri pronunţate de instanţa română, se constată o incompletă sau incorectă deducere din pedeapsă a perioadei în care persoana a fost supusă unor măsuri preventive privative de libertate, ipoteze în care competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Cum în speţă, condamnatul A. invocă, pe calea contestaţiei la executare, existenţa unei perioade suplimentare ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat, decurgând din acte pretins emise de autorităţile judiciare italiene, cererea acestuia intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., care atrag competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei care a recunoscut hotărârea în raport de care se invocă nelămurirea, în speţă, Curtea de Apel Constanţa.
Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Constanţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Constanţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 mai 2023.