Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 164/F din 20 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 30 iunie 2016 de Procuratura Generală de pe lângă Curtea de Apel din Reggio Calabria în substituirea mandatului european de arestare emis la data de 02 februarie 2016 de Procuratura Generală de pe lângă Curtea de Apel Messina faţă de cetăţeanul român A..
A fost amânată predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare italiene până la soluţionarea definitivă a cauzei înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, sub nr. x/2015, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării către autorităţile judiciare italiene, pe o perioadă de 30 de zile de la data încarcerării, mandatul de arestare fiind pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
S-a luat act că persoana solicitată a consimţit la predare şi că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.
S-a luat act că persoana solicitată a fost reţinută de la data de 23 mai 2016, ora 19:15 şi până la data de 24 mai 2016, ora 19:15, precum şi că măsura controlului judiciar dispusă faţă de persoana solicitată începând cu data de 24.05.2016 şi prelungită succesiv, încetează de drept la data pronunţării sentinţei.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar suma de 420 RON, onorariul apărătorului din oficiu, a fost suportată din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea a reţinut, în esenţă, că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene, în vederea executării unei pedepse cu închisoarea, pe numele cetăţeanului român A., persoană care a consimţit la predare, însă, faţă de existenţa Dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în care aceasta are calitatea de inculpat, se impune aplicarea art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind amânarea predării.
În temeiul acestei hotărâri, a fost emis Mandatul de arestare nr. x/EAW din 20 septembrie 2016, ce a fost pus în executare la 19 aprilie 2023, după încetarea motivului ce a determinat amânarea predării persoanei solicitate.
Împotriva acestei hotărâri şi a Mandatului de arestare preventivă nr. 56/EAW din 20 septembrie 2016, la data de 24 aprilie 2023, a declarat contestaţie persoana solicitată A., învederând că nu s-a sustras niciodată de la urmărirea penală şi s-a prezentat la fiecare termen de judecată, astfel încât nu sunt motive pentru a se dispune arestarea sa. Totodată, a arătat că nu sunt motive întemeiate pentru extrădarea sa, având în vedere că a executat pedeapsa pentru care a fost condamnată în Italia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2016, fiind repartizată aleatoriu, în sistem informatizat, Completului nr. 7 pentru termenul din 02 mai 2023, când reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, învederând că a fost declarată împotriva unei sentinţe definitive, şi excepţia tardivităţii formulării acesteia, arătând că, raportat la data transmiterii, prin e-mail la instanţă, respectiv 24 aprilie 2023, aceasta a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 110 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Examinând, cu prioritate, contestaţia formulată de persoana solicitată A. prin prisma excepţiei inadmisibilităţii căii de atac invocate de reprezentantul Ministerului Public, dar şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru motivele arătate în continuare.
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţia României, revizuită, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
Aşadar, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
În speţă, se constată că, aşa cum rezultă din procesul-verbal din 20 septembrie 2016 încheiat cu ocazia audierii, persoana solicitată A. şi-a manifestat acordul de a fi predată autorităţilor judiciare italiene, motiv pentru care, instanţa de fond, luând act de poziţia acesteia şi apreciind că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, a dispus predarea sa către autorităţile judiciare care au emis faţă de aceasta mandatul european de arestare din 02 februarie 2016 în vederea executării unui rest de 1 an şi 11 luni închisoare din pedeapsa de 6 ani închisoare la care a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 4/2015 R pronunţată la 30 iulie 2015 de Curtea de Juri de Apel din Messina, executorie la 13 decembrie 2015.
Or, potrivit art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) din acelaşi act normativ (prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă, aşa cum este situaţia şi în speţă.
În plus, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.
În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate, se constată că persoana solicitată A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, conform art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.
Prin urmare, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac şi împotriva hotărârilor definitive, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile (…) pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Împrejurarea că, prin Sentinţa penală nr. 164/F din 20 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a dispus, totodată, arestarea persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 30 de zile şi emiterea mandatului de arestare în vederea predării nu prezintă nicio relevanţă sub aspectul admisibilităţii căii de atac, căci, aşa cum se prevede în dispoziţiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, "după întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare", iar, potrivit art. 113 din acelaşi act normativ, predarea persoanei solicitate nu se poate realiza decât în stare de detenţie.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 111 din Legea nr. 302/2004, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 164/F din 20 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016.
Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., faţă de culpa sa procesuală, contestatoarea persoană solicitată va fi obligată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 164/F din 20 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016.
Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în sumă de 1.098 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 mai 2023.
GGC - NN