Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 80/F din data de 08.05.2023, pronunţată în Dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În temeiul art. 109 alin. (1) rap. la art. 104 alin. (7), art. 110 alin. (2) teza 1 din Legea nr. 302/28.06.2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17.10.2019, de Judecătoria Hanau, faţă de persoana solicitată A., în Subiaco, Marea Britanie, de cetăţenie Marea Britanie şi Irlanda de Nord.
A luat act de lipsa de consimţământ a persoanei solicitate A. la predarea către autorităţile judiciare din Germania.
A dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare germane, cu respectarea regulii specialităţii.
În temeiul art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a amânat predarea persoanei solicitate A. până la până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei de 11 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1372 din 20.11.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 597 din 9.07.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza căreia a fost emis Mandatul de Executare a Pedepsei Închisorii nr. 3698/25.01.2021, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
A dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile. În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus emiterea mandatului de arestare, ce va fi pus în executare la data încetării motivelor ce au justificat amânarea predării, conform art. 114 alin. (1) din aceeaşi lege.
A dispus anularea mandatului de arestare 2 (EAW-executare) din data de 30.01.2019, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza Sentinţei penale nr. 13/F din data de 30.01.2019, definitivă.
A constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată în cauza privind executarea Mandatului european de arestare emis la data de 26.03.2018, de Amtsgerich Hanau, de la data de 16.01.2019 până la data de 30.01.2019.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că, prin Adresa nr. x/2023 din data de 08.05.2023, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 08.05.2023, sub numărul x/2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, executarea mandatului european de arestare emis la data de 17.10.2019 de către autorităţile judiciare din Germania, Judecătoria Hanau, în Dosarul nr. x Gs 1156 Js 5483/18, cu privire la cetăţeanul britanic A. (urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală/viol prev. de art. 177 alin. (1), (5) pct. 2, 6 şi 1 din C. pen. german şi pedepsită cu pedeapsa închisorii de 15 ani), arestarea persoanei urmărite internaţional A. pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Germania şi predarea persoanei urmărite internaţional către autorităţile judiciare din Germania.
În adresa parchetului, s-a reţinut că persoana solicitată este încarcerată în Penitenciarul Bucureşti Rahova în executarea unei pedepse de 11 ani şi 2 luni închisoare în baza M.E.P.I. nr. 3698/25.01.2021, emis de Tribunalul Bucureşti, motiv pentru care nu a mai fost dispusă măsura reţinerii faţă de acesta.
S-a mai făcut menţiunea că numitul A. a beneficiat de asistenţă juridică din oficiu, conform delegaţiei depusă la dosar.
Aşa cum rezultă din Procesul-verbal nr. x/II-5/2023, întocmit de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la data de 15.01.2019, s-a înregistrat sub nr. x/2019 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitarea autorităţilor din Germania, transmisă prin intermediul Biroului Sirene, conform Convenţiei de Aplicare a Acordului Schenghen, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 26.03.2018 de Parchetul din Hanau faţă de cetăţeanul britanic A., urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală/viol prev. de art. 177 alin. (1), (5) pct. 2, 6 şi 1 din C. pen. german şi pedepsită cu pedeapsa închisorii de 15 ani.
Prin Sentinţa penală nr. 13/F din 30.01.2019 (Dosar nr. x/2019), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 26.03.2018 de Parchetul din Hanau, predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare germane, cu respectarea regulii specialităţii, şi amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2019, instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
La data de 05.11.2019, autorităţile germane au actualizat semnalarea prin introducerea mandatului european de arestare emis la data de 17.10.2019 de Judecătoria Hanau faţă de cetăţeanul britanic A. în aplicarea deciziei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene C508/18 O.G., C 82/19 PPU PI şi C 509/18 PF privind autoritatea judiciară emitentă a mandatului de arestare în conformitate cu decizia cadru 584/2002/JAI, mandat prin care se solicită predarea persoanei în vederea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală/viol prev. de art. 177 alin. (1), (5) pct. 2, 6 şi 1 din C. pen. german şi pedepsită cu pedeapsa închisorii de 15 ani.
La data de 25.04.2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a trimis mandatul european de arestare, emis de Judecătoria Hanau la data de 17.10.2019, la Curtea de Apel Bucureşti, în referire la Dosar nr. x/2019, în care a fost emisă sentinţa mai sus menţionată, pentru a aprecia cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., în executarea Sentinţei nr. 13/F din 30.01.2019, cu privire la mandatul european în baza căruia se va realiza predarea persoanei solicitate.
La data de 25.04.2023, Curtea de Apel Bucureşti a restituit mandatul european de arestare mai sus menţionat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea sesizării instanţei în conformitate cu disp. art. 100 din legea nr. 302/2004, republicată. Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2023 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În fapt, s-a prevăzut că în data de 24.03.2018, în Gründau, Germania, persoana solicitată a determinat-o pe numita B., în vârstă de 14 ani, să vină la adresa unde locuia, unde a săvârşit acte sexuale orale şi acte de natură sexuală cu aceasta prin constrângere.
Fapta săvârşită constituie infracţiune şi potrivit legislaţiei penale române şi atrag răspunderea penală a persoanei solicitate.
La data de 05.05.2023 la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost prezentat cetăţeanul britanic A. de către lucrătorii din cadrul Penitenciarului Bucureşti Rahova unde acesta este încarcerat şi execută o pedeapsă de 11 ani şi 2 luni închisoare în baza M.E.P.I. nr. 3698/25.01.2021, emis de Tribunalul Bucureşti.
După ce a fost identificată, persoanei urmărite internaţional A. i s-a adus la cunoştinţă, în conformitate cu disp. art. 101 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, că autorităţile judiciare germane au dispus urmărirea sa internaţională, fiind emis la data de 17.10.2019 un mandat european de arestare pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală/viol prev. de art. 177 alin. (1), (5) pct. 2, 6 şi 1 din C. pen. german şi pedepsită cu pedeapsa închisorii de 15 ani.
De asemenea, numitului A. i s-au adus la cunoştinţă, în conformitate cu disp. art. 101 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, art. 209 alin. (6) şi 17 C. proc. pen.., art. 210 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., informarea cu privire la drepturile sale, precum şi un exemplar al mandatului european tradus în limba română.
Persoana urmărită internaţional A. a fost ascultată în prezenţa avocatului din oficiu, avocat C. din cadrul Baroului Bucureşti, ocazie cu care a arătat că nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Germania.
De asemenea, persoana urmărită internaţional a arătat că are afaceri judiciare în România, fiind încarcerat în Penitenciarul Rahova, unde execută o pedeapsă de 11 ani şi 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de pornografie infantilă, şi, totodată, a arătat că doreşte să fie respectat principiul specialităţii.
S-a arătat că, în cauză, sunt întrunite exigenţele impuse de art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată, referitoare la faptele pentru care se dispune predarea şi nu au fost identificate motive de refuz al predării.
Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanţa a constatat că:
Din conţinutul mandatului european de arestare, a rezultat că acesta a fost emis la data de 17.10.2019 de către Judecătoria Hanau, în Dosarul nr. x Gs 1156 Js 5483/18, care are acelaşi efect cu mandatul european de arestare care a fost emis la data de 26.03.2018 în Dosarul nr. x Gs 1156 Js 5483/18.
Potrivit mandatului european de arestare, numitul A. este căutat în vederea desfăşurării procedurilor penale pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală/viol prev. de art. 177 alin. (1), (5) pct. 2, 6 şi 1 din C. pen. german şi pedepsită cu pedeapsa închisorii de 15 ani.
În fapt, autorităţile judiciare emitente au reţinut, în esenţă, că, la data de 24.03.2018, în Gründau, Germania, persoana solicitată a determinat-o pe numita B., în vârstă de 14 ani, să vină la adresa unde locuia, unde a săvârşit acte sexuale orale şi acte de natură sexuală cu aceasta prin constrângere.
Potrivit mandatului european de arestare, faptele pentru care este suspectată persoana urmărită internaţional A. reprezintă infracţiunea de agresiune sexuală/viol prev. de art. 177 alin. (1), (5) pct. 2, 6 şi 1 din C. pen. german, iar durata maximă a pedepsei prevăzută de legea din Germania pentru această infracţiune este de 15 ani închisoare.
În şedinţa publică din 08.05.2023, persoanei solicitate A. i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare, iar din declaraţia dată în faţa instanţei la termenul de judecată din aceeaşi dată, s-a reţinut că persoana solicitată a arătat că este de acord cu audierea sa, nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Germania şi că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii.
Analizând sesizarea formulată şi actele depuse, instanţa a constatat că sunt respectate dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, referitoare la conţinutul şi forma mandatului european de arestare.
Raportându-se la dispoziţiile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa a constatat că în prezenta cauză nu există niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare emis de autorităţile din Germania, chiar dacă persoana solicitată nu este de acord cu predarea sa; totodată, termenul de prescripţie a răspunderii penale nu este împlinit, raportat la pedeapsa prevăzută de legea penală din Germania şi din România.
Numitul A. a invocat, pentru a justifica lipsa consimţământului la predare, şi că este nevinovat şi nu este de acord cu acuzaţiile aduse conform mandatului european de arestare, însă acest aspect s-a arătat că nu poate constitui un motiv de refuz, conform Legii nr. 302/2004, republicată.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alin. (2) al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."
S-a arătat că, din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială, art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.
Or, după cum s-a arătat deja, în prezenta cauză nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării, iar faptele descrise în mandatul european de arestare constituie infracţiuni şi în legea penală română, ele putând constitui infracţiunile de viol, conform art. 218 C. pen., respectiv agresiunea sexuală, conform art. 219 C. pen.
Pentru aceste motive, constatând că nu există niciun impediment de ordin legal la executarea mandatului european de arestare, prima instanţă a dispus soluţia anterior expusă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie, în termenul legal, persoana solicitată A., contestaţia nefiind motivată.
Concluziile formulate de apărare şi de reprezentantul Ministerului Public au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată:
"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate".
Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că:
"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.
Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.
În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină.
În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că, în cauza pendinte, respectând prevederile legale, prima instanţă a verificat temeinic îndeplinirea condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare privind pe persoana solicitată A..
Se reţine că, faţă de acesta, prin Sentinţa penală nr. 13/F din 30.01.2019 (Dosar nr. x/2019), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 26.03.2018 de Parchetul din Hanau, predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare germane, cu respectarea regulii specialităţii, şi amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluţionarea definitivă a cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. x/2019, instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Se reţine, totodată, că, la data de 05.11.2019, autorităţile germane au actualizat semnalarea prin introducerea mandatului european de arestare emis la data de 17.10.2019 de Judecătoria Hanau în aplicarea deciziei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene C508/18 O.G., C 82/19 PPU PI şi C 509/18 PF privind autoritatea judiciară emitentă a mandatului de arestare în conformitate cu decizia cadru 584/2002/JAI, mandat prin care se solicită predarea persoanei în vederea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală/viol prev. de art. 177 alin. (1), (5) pct. 2, 6 şi 1 din C. pen. german şi pedepsită cu pedeapsa închisorii de 15 ani.
Deopotrivă, Înalta Curte reţine că faptele pentru care este solicitată persoana urmărită au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol, prevăzută de art. 218 C. pen., şi în infracţiunea de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 C. pen., fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 97 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În continuare, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată, pe de o parte, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare, prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa.
Astfel, se reţine că, în cuprinsul dispoziţiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, sunt reglementate cazurile în care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, iar la alin. (2) al aceluiaşi articol sunt enumerate cazurile ce constituie motive opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare.
Analizând dispoziţiile legale menţionate, prin raportare la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz obligatoriu al predării persoanei solicitate.
Totodată, Înalta Curte constată că nu este aplicabilă niciuna dintre situaţiile de refuz facultativ la predare prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, în situaţia în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea poate fi amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente aceste dispoziţii, care constituie un impediment la predarea imediată a persoanei solicitate, aceasta aflându-se în executarea pedepsei pe teritoriul României, prima instanţă dispunând în mod corect amânarea predării până la până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei de 11 ani şi 2 luni închisoare.
În final, Înalta Curte reţine şi faptul că persoana solicitată A. a arătat în faţa instanţei de control judiciar că îşi dă consimţământul pentru predarea sa către autorităţile judiciare germane.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 80/F din data de 08.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2023.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din acelaşi cod, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1.098 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 80/F din data de 08.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1.098 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2023.
GGC - NN