Deliberând asupra competenţei de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 682 din 14 martie 2022 pronunţată de Judecătoria Sector 5, în baza art. 47, art. 50 şi art. 529 din C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de instanţă din oficiu. S-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii având ca obiect reabilitare privind pe petentul A., în favoarea Tribunalul Militar Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că la data de 21.02.2023 s-a înregistrat pe rolul instanţei, cererea de reabilitare formulată de către petentul A. cu privire la pedeapsa de 7 ani închisoare la care a fost condamnat pentru infracţiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 vechiul C. pen., raportat la art. 211 alin. (2), lit. a) şi e) vechiul C. pen. cu aplicabilitatea art. 75 lit. c) vechiul C. pen., prin Sentinţa penală nr. 69 din 18.04.2001, pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, în Dosarul nr. x/2000, definitivă prin decizia penală 4052/27.09.2022, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia Penală.
În motivarea cererii, în esenţă, petentul a arătat că a fost condamnat la 7 ani de închisoare de Tribunalul Militar Teritorial pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută art. 26 vechiul C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e vechiul C. pen. cu aplicabilitatea art. 75 lit. c) vechiul C. pen., prin Sentinţa penală nr. 69 din data de 18.04.2001, în drept, fiind invocate disp. art. 168 C. pen.
Analizând actele şi înscrisurile aflate la dosar, instanţa a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 69 din 18.04.2001 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 4052 din 27.09.2002 a Curţii Supreme de Justiţie, petentul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
Potrivit art. 529 din C. proc. pen., competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este fie instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate. Cum în prezenta cauză condamnarea suferită de petent priveşte o infracţiune ce este de competenţa tribunalului militar (fiind soldat la data săvârşirii infracţiunii), s-a apreciat că singura instanţă competentă să se pronunţe asupra cererii de reabilitare, aşa cum prevăd şi dispoziţiile legale anterior enunţate, este Tribunalul Militar Bucureşti.
Prin Sentinţa penală nr. 44 din 05 mai 2023 Tribunalului Militar Bucureşti în baza art. 529 din C. proc. pen. rap. la art. 35 alin. (1), art. 37 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi după calitatea persoanei a Tribunalului Militar Bucureşti. În baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare formulată de petentul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. S-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi în baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., s-a înaintat dosarul cauzei instanţei superioare comune, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că potrivit disp. art. 529 din C. proc. pen., competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este fie instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pe care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.
De asemenea, conform Deciziei de îndrumare nr. 8/1969, care este de actualitate şi în prezent, Tribunalul Suprem a dispus:
"Competenţa de judecată a cererii de reabilitare privind condamnarea pronunţată de un tribunal militar aparţine fie tribunalului militar care a judecat în primă instanţă, fie instanţei civile de acelaşi grad în a cărei rază teritorială se află domiciliul condamnatului ....]"
Din lecturarea celor de mai sus, a rezultat faptul că legea conferă o competenţă alternativă de soluţionare a cererii privind reabilitarea judecătorească, iar alegerea instanţei competente este lăsată de lege la latitudinea persoanei condamnate, care solicită reabilitarea. Odată investită instanţa, ea nu mai poate aprecia asupra competenţei după calitatea persoanei, însă poate aprecia asupra celei materiale sau teritoriale, după caz.
Sub imperiul C. proc. pen. din 1968, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţiile Unite, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, a stabilit prin Decizia nr. LXXIII (83) din 10.12.2007 că "dispoziţiile art. 494 teza 1 C. proc. pen. se interpretează sensul că în caz de modificare a normelor de competenţă, cererea de reabilitare se soluţionează de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii"
Cum textul art. 494 teza I din C. proc. pen. din 1968, interpretat de instanţa supremă, avea acel conţinut ca şi actuala reglementare din art. 529 teza I din C. proc. pen., iar practica instanţelor a fost constantă, în sensul că cererea de reabilitare judecătorească, fiind subsecventă condamnării, urmează, sub aspectul competenţei, regimul cauzei în care a fost pronunţată condamnarea, existent la momentul introducerii cererii de reabilitare, considerând că Decizia nr. LXXXIII (83) din 10.12.2007 îşi păstrează aplicabilitatea.
Astfel, s-a constatat că în speţa de faţă, în privinţa condamnării dispuse prin Sentinţa penală nr. 69 18.04.2001 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti (în prezent Tribunalul Militar Bucureşti) infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) din C. pen., pentru care a fost condamnat petentul A., este în prezent incriminată în cuprinsul art. 233 din C. pen.
Potrivit art. 35 alin. (1) din C. proc. pen., judecătoria este competentă să judece în primă instanţă această infracţiune, având în vedere că din cuprinsul Sentinţei penale nr. 69 din 18.04.200 Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti reiese că au fost condamnaţi un număr de patru inculpaţi, dintre care 2 militari şi 2 civili potrivit competenţei la aceea dată.
În prezent, conform art. 44 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cauzei ar aparţine instanţei civile, întrucât între instanţa militară (competentă în raport cu inculpatul militar, la data faptei, A.) şi cea civilă (competentă în raport cu inculpaţii civili), competenţa revine acesteia din urmă.
De asemenea, s-a constatat că la momentul formulării cererii de reabilitare petentul nu mai avea calitatea de militar, iar în raport de aceasta, competenţa de judecare a faptei ar aparţine în prezent instanţei civile, mai exact judecătoriei. Petentul condamnat a ales să sesizeze pentru judecarea cererii de reabilitare Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, instanţa pe raza căreia acesta îşi are, de altfel, domiciliul.
Astfel, s-a apreciat că în mod greşit Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocate din oficiu (în realitate aceasta constituind atât excepţia necompetenţei materiale, cât şi după calitatea persoanei) şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Bucureşti, motivând că singura instanţă competentă să judece cauza este Tribunalul Militar Bucureşti, în considerarea calităţii de militar a petentului condamnat, avută la data săvârşirii infracţiunii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală la data 19 mai 2023, fiind fixat termen pentru soluţionare la data de 23 mai 2023.
Examinând conflictul negativ de competenţă cu privire la competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare formulată de petentul A., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, pentru următoarele considerente:
La data de 21 02.2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 a fost înregistrată cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 168 din C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (1) lit. a) din C. pen., condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţă, după împlinirea unui termen de 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani.
În ceea ce priveşte instanţa competentă, dispoziţiile art. 529 din C. proc. pen., prevăd expres că este competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti fie instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul.
Singura condiţie care trebuie îndeplinită este ca instanţa sesizată să fie cea care a pronunţat în primă instanţă condamnarea pentru care se cere reabilitarea (sau, după caz, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul), cu excepţia situaţiei în care se schimbă normele de competenţă.
Prin Decizia RIL nr. 83 din data de 10 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr. 780 din 21 noiembrie 2008, s-a statuat că dispoziţiile art. 494 teza I din C. proc. pen. anterior, corespondent cu art. 529 teza I din C. proc. pen. se interpretează în sensul că: în caz de modificare a normelor de competenţă, cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii. În cuprinsul deciziei anterior menţionată, s-a arătat că, instituţia reabilitării este particularizată ca o procedură specială în cuprinsul C. proc. pen. şi, având un caracter autonom, este guvernată de regula tempus regit actum în aplicarea normelor de procedură penală. Această decizie a instanţei supreme rămâne obligatorie în continuare pentru instanţe, în condiţiile în care dispoziţiile legale actuale nu conţin modificări de natură să afecteze aplicabilitatea acesteia.
Aşa fiind, Înalta Curte constata că, instanţa corespunzătoare celei care a judecat în primă instanţă nu poate fi decât aceea care, la data introducerii cererii prin care se solicită reabilitarea, este competentă să judece în primă instanţă infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.
Potrivit art. 44 alin. (4) din C. proc. pen., dacă dintre instanţe una este civilă, iar alta este militară, competenţa revine instanţei civile.
Prin Sentinţa penală nr. 69 din 18.04.2001, pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, în Dosarul nr. x/2000, definitivă prin decizia penală 4052/27.09.2022 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia Penală, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie prev de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) din C. pen. anterior, art. 233 din actualul C. pen. şi la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev de art. 323 alin. (1) din C. pen. anterior, în actualul C. pen. fiind reglementată de art. 367 din C. pen. - constituirea unui grup infracţional organizat.
La data formulării cererii de reabilitare (21.02.2023), infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prev de art. 367 din C. pen., potrivit art. 36 alin. (1) din C. pen. aparţine tribunalului, ca instanţă civilă, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 44 alin. (5) şi art. 36 alin. (1) din C. proc. pen., competenţa revine instanţei civile competente în grad la momentul formulării cererii de reabilitare, respectiv tribunalului.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2023.
GGC - ED