Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 13 din 21 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 24.02.2022 de către autorităţile judiciare din Germania - Judecătoria Weiden în Dosarul nr. x/22, pe numele persoanei solicitate A., cetăţean irakian, posesor al permisului de şedere temporară nr. x, eliberat la data de 12.09.2022 de Timiş - IGI, valabil până la data de 11.09.2025, cu reşedinţa în mun. Timişoara, judeţul Timiş, arestat în C.R.A.P. Dolj.
S-a luat act că persoana solicitată renunţă la efectele regulii specialităţii.
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Germania.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare, precum şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 21.01.2023 până la data de 19.02.2023, inclusiv.
S-a constatat că în prezenta procedură persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 ore la data de 20.01.2023.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care suma de 2196 RON reprezintă onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin adresa din 20.01.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a fost înaintat mandatul european de arestare emis la 24.02.2022 de către autorităţile judiciare din Germania-Judecătoria Weiden în Dosarul nr. x/22 pe numele persoanei solicitate A., cu propunerea de luarea măsurii arestării persoanei solicitate. Totodată, au fost înaintate procesul-verbal încheiat la 20.01.2023 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, declaraţia dată în faţa procurorului şi ordonanţa de reţinere nr. x din 20.01.2023, prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pentru 24 ore, cu începere de la 20.01.2023, ora 17:45, până la 21.01.2023, ora 17:45.
În cuprinsul mandatului european de arestare s-a arătat că acesta se întemeiază pe mandatul de arestare naţional emis la 11.02.2022 de Judecătoria Weiden în Dosarul nr. x faţă de cetăţeanul irakian A., persoana solicitată fiind cercetată pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de introducere frauduloasă de cetăţeni străini (călăuzire), prin tratament care pune în pericol viaţa acelor persoane, este inuman sau degradant, prevăzută de art. 97 alin. (2), art. 96 alin. (1) nr. 1 lit. a) şi b), nr. 2, alin. (2) fraza 1 nr. 5, 95 var. 1-3, 95 alin. (1) nr. 1, 2 şi 3 1 Legea federală privind dreptul de şedere, art. 25 alin. (2), (52), (53) C. pen. german, pedeapsa maximă prevăzută de legea statului emitent pentru aceste fapte fiind de 10 ani închisoare.
Sub aspectul situaţiei de fapt, s-a reţinut că, la data de 09.01.2020, între orele 09:09 şi 09:25, persoana urmărită penal B. a adus cu un camion cu numărul de înmatriculare românesc x, 12 cetăţeni irakieni şi un cetăţean sirian pe autostrada federală A6, prin fostul punct de frontieră Waidhaus - autostradă din Republica Federală Germania. Persoanele astfel călăuzite nu dispuneau de documentele necesare pentru şederea legală în Germania şi cunoşteau aceste aspecte.
Persoana urmărită penal B. i-a lăsat pe cei călăuziţi la 08.01.2020 să se urce în remorca camionului în localitatea Timişoara, România, după ce anterior acesta convenise cu numitul C., pe care nu îl cunoştea şi care este la rândul său urmărit penal, să-i transporte pe cei 13 cetăţeni ai unor state terţe în Germania, pentru suma de 400 euro de persoană. Pentru acţiunea de călăuzire în Germania cei călăuziţi au achitat suma de aproximativ 5000 euro. În timpul întregii călătorii, cei călăuziţi s-au aflat printre bunurile transportate, în remorca frigorifică fără ca ei să fie asiguraţi. Persoanele călăuzite au trebuit să-şi facă nevoile în sticle de plastic, întrucât de-a lungul călătoriei ei nu au putut să părăsească remorca. Spaţiul de încărcare al remorcii frigorifice nu era adecvat pentru a transporta persoane, deoarece nu existau posibilităţi de a se aşeza, precum şi mijloace de asigurare şi protecţie. Modul în care transportul s-a derulat era în general de aşa natură încât să producă persoanelor transportate un pericol de moarte.
Persoana urmărită A. a asistat la efectuarea cursei de călăuzire, conştient fiind de circumstanţele acestei curse pe care urma să o desfăşoare şi cazându-i pe cei călăuziţi în aşa numite "safehouses" în Timişoara, România, pe care acesta le întreţinea în colaborare cu alte călăuze şi participând la organizarea transportului şi hrănirii acestor persoane călăuzite la camionul cu care ele urmau să fie transportate. Persoana urmărită A. a sustras astfel persoanele transportate autorităţilor române pentru a putea organiza transportul acestora mai departe.
Persoana urmărită A. a beneficiat pentru această activitate de o remuneraţie în cuantum necunoscut şi a acţionat cu intenţia de a-şi procura astfel o sursă de venit continuă, de o anumită durată şi de o amploare substanţială. În plus, persoana urmărită A. a acţionat conştient fiind că pe lângă ea activau şi alţi participanţi, persoane de asemenea urmărite penal, numiţii C. şi B., pentru ca în mai multe cazuri aceştia să transporte cetăţeni din state terţe în Germania, aceştia din urmă nedispunând de documentele necesare.
S-a mai arătat că, la data de 26.09.2020, înainte de ora 08:00, un şofer neidentificat încă a adus cu camionul său 2 cetăţeni irakieni, 2 cetăţeni iranieni şi 10 cetăţeni sirieni din România în Austria şi ulterior în Germania, prin punctul de frontieră Simbach am Inn. Persoanele astfel călăuzite nu dispuneau de documentele necesare pentru intrarea şi şederea legală în Germania. Persoanele călăuzite cunoşteau aceste aspecte.
Persoanele călăuzite fuseseră duse la 25.09.2020 în Timişoara, România, la camion. De-a lungul întregii curse, persoanele călăuzite s-au aflat nesecurizat pe suprafaţa de încărcare, printre anvelope. De-a lungul călătoriei persoanele călăuzite nu au putut să părăsească remorca. Spaţiul de încărcare nu era prevăzut pentru a transporta persoane, mai cu seamă pentru că lipseau posibilităţile de a se aşeza şi cele de protecţie şi siguranţă. Modul în care se desfăşura transportul era în general de aşa natură încât să producă un pericol de moarte pentru persoanele transportate.
Persoana urmărită A. participase anterior la organizarea călătoriei de călăuzire şi a transportului persoanelor călăuzite, în orice caz din locul de plecare în Timişoara, conştient fiind de toate circumstanţele călătoriei. A primit pentru această asistenţă oferită o remuneraţie de călăuză de până la 2800 euro de persoană. Persoana urmărită A. acţiona cu intenţia ca prin acţiunile de organizare a călătoriei să-şi asigure o sursă continuă de venit de o anumită durată şi de o amploare substanţială. În plus, persoana urmărită A. acţiona conştientă fiind că pe lângă ea au existat cel puţin doi alţi participanţi, urmăriţi penal, printre care numitul C., care aveau aceleaşi intenţii, mai precis de a transporta cetăţeni ai unor state terţe în Germania, fără documentele necesare.
Instanţa de fond a reţinut că, fiind audiată la termenul din 21 ianuarie 2023, persoana solicitată A. a precizat că nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Germania şi a menţionat expres că renunţă la efectele regulii specialităţii, aspecte consemnate în declaraţia aflată la dosar.
Analizând solicitarea autorităţilor judiciare germane, prin raportare la dispoziţiile art. 84 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de prevederile legale, în cuprinsul acestuia fiind menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, respectiv mandatul de arestare naţional emis la data de 11.02.2022 de Judecătoria Weiden în Dosarul nr. x, se precizează încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptelor şi este specificată pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste fapte - 10 ani închisoare.
De asemenea, s-a reţinut, din înscrisurile depuse la dosar, că persoana solicitată A. este persoana căutată de către autorităţile judiciare din Germania pentru comiterea infracţiunii indicate în mandatul european de arestare, iar, aceasta, la interpelarea instanţei a arătat că nu are obiecţii cu privire la datele de identitate.
Din conţinutul mandatului european de arestare, s-a mai observat că faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate se regăsesc printre infracţiunile care permit predarea, fără a fi necesară verificarea dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 13 din Legea nr. 302/2004.
Curtea a constatat, totodată, că obiecţiile formulate de persoana solicitată nu privesc identitatea, iar motivul pentru care aceasta nu a exprimat un acord de predare, respectiv întrucât doreşte să fie cercetată în România pentru faptele menţionate în mandat, nu se încadrează între motivele obligatorii sau facultative pentru care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, motive prevăzute de dispoziţiile art. 99 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Concluzionând, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile legale, că au fost respectate drepturile persoanei solicitate, că nu este incident vreun motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare, prevăzute de dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, cererea de executare a mandatului european de arestare fiind admisibilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 109.
Deopotrivă, Curtea a apreciat că luarea măsurii arestării preventive faţă de persoana solicitată se impune având în vedere dispoziţiile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu care, dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzut la art. 99, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate.
Raportat la aceste prevederi, dar şi la cele ale art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, care stabilesc că, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, judecătorul a considerat ca fiind neîntemeiată solicitarea apărării de luare a măsurii arestului la domiciliu, textul de lege neacordând instanţei posibilitatea de a aprecia cu privire la aplicarea unei alte măsuri preventive prevăzute de C. proc. pen.. Sub acest aspect, a subliniat că, spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluţionare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în ipoteza admiterii solicitării de executare a mandatului european de arestare, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării acestuia, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat contestaţie persoana solicitată A., criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.
Astfel, prin motivele scrise de contestaţie, din perspectiva nelegalităţii, s-a arătat că, nici în faţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi nici în faţa Curţii de Apel Craiova, persoana solicitată nu a fost asistată de către un interpret, împrejurare care a condus la vătămarea dreptului la apărare, atrăgând sancţiunea nulităţii relative, în condiţiile art. 282 C. proc. pen. S-a menţionat că, deşi persoana solicitată poate vorbi în limba română, nu o poate face decât la un nivel de bază, neînţelegând concepte şi termeni juridici în lipsa unor explicaţii clare şi prezentate într-o manieră simplificată, în limba kurdă. În atare situaţie, în necunoştinţă de cauză a renunţat la regula specialităţii, neînţelegând ce presupune aceasta, aspect care a condus la vătămarea drepturilor sale procesuale. Întrucât nu doreşte să renunţe la regula specialităţii, a solicitat admiterea contestaţiei şi numirea unui interpret care să fie prezent la judecarea căii de atac.
Sub aspectul netemeiniciei, persoana solicitată a învederat că întreaga presupusă conduită infracţională, aşa cum a fost prezentată în conţinutul mandatului european de arestare s-a desfăşurat pe teritoriul României, fiind de competenţa autorităţilor judiciare române. Or, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, "extrădarea poate fi refuzată atunci când fapta care motivează cererea face obiectul unui proces penal în curs sau atunci când această faptă poate face obiectul unui proces penal în România". În atare situaţie, a precizat că înţelege să refuze să fie extrădat, dar nu se opune a fi urmărit şi, eventual, judecată în cadrul unui proces penal desfăşurat pe teritoriul României.
Pe de altă parte, a invocat faptul că, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi într-o perioadă similară cu cea descrisă în mandat a fost condamnat şi în România, la pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, în cadrul dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Timiş.
În plus, a apreciat incidente şi dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. c) raportat la lit. b) din Legea nr. 302/2004, care stipulează că extrădarea poate fi refuzată "dacă situaţia persoanei riscă să se agraveze din unul dintre motivele enunţate la lit. b)", respectiv rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social, având în vedere că, pe teritoriul României, are, de aproximativ 5 ani, statutul de refugiat, fiind integrat în societatea românească şi dorind să îşi deschidă propria afacere în această ţară. Or, în ipoteza extrădării în Germania nu ar exista nicio certitudine că se va putea întoarce în România, neexistând nicio garanţie că nu va fi arestat pe o perioadă nedeterminată şi nu va fi repatriat în Irak, unde, din cauza etniei, ar fi supus unor tratamente defavorizante şi discriminatorii pe criterii de etnie şi rasă, acesta fiind şi motivul pentru care a părăsit ţara natală.
Cu prilejul dezbaterilor, contestatorul persoană solicitată, prin apărătorul desemnat din oficiu, a formulat, în esenţă, aceleaşi critici, susţinând, pe de o parte, încălcarea dispoziţiilor art. 106 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, ca urmare a neasistării de către un interpret, fapt ce a avut ca efect neînţelegerea semnificaţiei regulii specialităţii şi, în consecinţă, renunţarea la aceasta, iar, pe de altă parte, incidenţa motivelor de refuz prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 (prin raportare la condamnarea sa, prin Hotărârea nr. 197 din 04 aprilie 2022 a Tribunalului Timiş pronunţată în Dosarul nr. x/2021) şi de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, întrucât faptele au fost săvârşite pe teritoriul României, aşa încât statul român ar fi competent să judece infracţiunile menţionate în mandatul european de arestare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2023, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 7 pentru termenul din 07 februarie 2023, când contestatorului persoană solicitată i s-a asigurat participarea unui interpret de limba arabă şi a unei persoane de încredere, în sensul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 178/2017, vorbitoare de limba kurdă.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, în limitele şi pentru considerentele arătate în continuare.
Prealabil, se impune a se sublinia că în procedura de faţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 302/2004, la care s-a făcut trimitere în motivele scrise de contestaţie, care se regăsesc în Titlul II al Legii nr. 302/2004, privind extrădarea, ci cele ale Titlului III din acelaşi act normativ, intitulat "Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre".
Astfel, reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 din Legea nr. 302/2004.
Deopotrivă, conform dispoziţiilor art. 106 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, persoana arestată care nu înţelege sau nu vorbeşte limba română are dreptul la interpret, asigurat gratuit de către instanţă.
Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a încuviinţat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele cetăţeanului irakian A. şi predarea acestuia către autorităţile judiciare germane, după ce, în prealabil, a procedat la verificarea condiţiilor prevăzute de lege în acest sens.
Astfel, din analiza conţinutului mandatului european de arestare emis la emis la data de 24.02.2022 de către Judecătoria Weiden, Germania, în Dosarul nr. x/22 în baza mandatului de arestare din 11 februarie 2022 din Dosarul nr. x/22 al aceluiaşi organ judiciar, rezultă că cetăţeanul irakian A. este căutat în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii complicităţii la infracţiunea de introducere frauduloasă de cetăţeni străini (călăuzire), prin tratament care pune în pericol viaţa acelor persoane, este inuman sau degradant, prevăzută de art. 97 alin. (2), art. 96 alin. (1) nr. 1 lit. a) şi b), nr. 2, alin. (2) fraza 1 nr. 5, 95 var. 1 - 3, 95 alin. (1) nr. 1, 2 şi 3 1 Legea federală privind dreptul de şedere, art. 25 alin. (2), (52), (53) C. pen. german, pedeapsa maximă prevăzută de legea statului emitent pentru aceste fapte fiind de 10 ani închisoare.
Prin urmare, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege, fiind îndeplinită şi cerinţa prevăzută de art. 2 alin. (1) din Decizia cadru 2002/584/JAI din 13 iulie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, ca durata pedepsei prevăzută de legea statului membru emitent pentru faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare să fie de minim 12 luni.
Totodată, Înalta Curte observă, în acord cu judecătorul fondului, că fapta reţinută de autoritatea judiciară emitentă se regăseşte printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 13) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol. De altfel, fapta, astfel cum a fost descrisă pe larg, în cuprinsul mandatului european de arestare este incriminată şi de legea penală română în art. 263 alin. (1) şi (2) C. pen., fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de până la 10 ani.
În acelaşi timp, se are în vedere şi împrejurarea că, fiind audiată, la termenul din 21 ianuarie 2023, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile emitente ale mandatului, dar nu şi-a contestat identitatea.
Contrar susţinerilor contestatorului, se apreciază că, în speţă, nu este incident niciunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare care sunt expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face/nu a făcut obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeaşi acuzaţie în România sau în alt stat şi întruneşte condiţiile pentru a răspunde penal, iar pentru infracţiunea care motivează mandatul nu a intervenit prescripţia ori amnistia potrivit legii române.
Astfel, din examinarea înscrisurilor depuse la dosar, Înalta Curte constată că fapta imputată numitului A. în Dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, pentru care acesta a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 197 din 08 aprilie 2021 dată în Dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Timiş, definitivă prin Decizia nr. 977 din 05 octombrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, este diferită de cea care formează obiectul cercetării în faţa autorităţilor judiciare germane, fiind săvârşită la 16 noiembrie 2020, aşadar ulterior activităţii infracţionale la care se referă mandatul european de arestare a cărei punere în executare s-a solicitat în speţă.
Pe de altă parte, împrejurarea că o parte din întreaga activitate infracţională cercetată, cea specifică complicelui, a fost săvârşită pe teritoriul României nu atrage competenţa exclusivă a instanţelor române de anchetare/soluţionare a cauzei, în condiţiile în care faptele autorilor s-au consumat pe teritoriul Germaniei, autorităţile judiciare germane fiind cele sesizate cu rezolvarea raportului juridic de drept penal.
De altfel, motivul prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 este unul facultativ, astfel că nu atrage obligaţia instanţei de a refuza punerea în executare a mandatului european de arestare.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că predarea către autorităţile judiciare germane nu va avea consecinţe grave asupra persoanei solicitate dincolo de cele inerente privării provizorii de libertate în vederea efectuării urmăririi penale şi, eventual, a judecăţii, afirmaţiile contestatorului din motivele scrise de contestaţie cu privire la o posibilă agravare a situaţiei sale juridice pe motive etnice nefiind susţinute de niciun fel de elemente obiective.
Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare din data de 24 februarie 2022 întocmit de autorităţile judiciare germane în Dosarul nr. x/22, cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de Legea nr. 302/2004.
Cu toate acestea, se apreciază că se impune admiterea contestaţiei formulată de persoana solicitată A., în ceea ce priveşte susţinerile acesteia că, în condiţiile în care nu i s-a asigurat, în faţa primei instanţe, participarea la proces a unui interpret de limba kurdă, nu a exprimat, în cunoştinţă de cauză, o poziţie valabilă în ceea ce priveşte regula specialităţii.
Astfel, deşi cu prilejul audierii din 23 ianuarie 2023, persoana solicitată a precizat expres că renunţă la efectele regulii specialităţii, Înalta Curte constată că, în faţa instanţei de fond, aceasta nu a fost asistată de un interpret ori de o persoană de încredere, în sensul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 178/2017, care să cunoască limba kurdă, cu toate că în declaraţia dată în faţa organelor de cercetare penală formulase o solicitare în acest sens, menţionând că înţelege limba română şi că se poate exprima doar verbal în această limbă, nu şi în scris.
În plus, se reţine că, la termenul din 07 februarie 2023, în faţa instanţei de control judiciar, contestatorul persoană solicitată, prin intermediul persoanei de încredere vorbitoare de limba kurdă, a precizat că înţelege limba uzuală română, dar nu foarte bine, nu şi termenii juridici, astfel că nu a înţeles ce presupune regula specialităţii. După ce preşedintele completului de judecată i-a explicat că prin renunţarea la regula specialităţii îşi dă acordul să fie judecat pentru alte fapte decât cele pentru care a fost emis mandatul european de arestare, contestatorul persoană solicitată A., prin intermediul persoanei de încredere vorbitoare de limba kurdă, a precizat că în aceste condiţii nu doreşte să renunţe la regula specialităţii.
În atare situaţie, atâta timp cât persoana solicitată A. înţelege doar la un nivel conversaţional de bază limba română, se apreciază că poziţia exprimată în faţa primei instanţe, în absenţa unui interpret ori a unei persoane vorbitoare de limba kurdă, de renunţare la regula specialităţii nu reflectă intenţia reală a acesteia de a-şi da acordul să fie judecată şi pentru alte fapte decât cele la care se referă mandatul european de arestare, motiv pentru care nu poate fi luată în considerare.
Pentru motivele de mai sus, având în vedere manifestarea de voinţă exprimată de contestator, în mod neechivoc şi în prezenţa unei persoane de încredere care cunoaşte limba kurdă, în faţa instanţei de control judiciar, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 13 din 21 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022, pe care o va desfiinţa, în parte, şi, rejudecând, va lua act că persoana solicitată nu renunţă la efectele regulii specialităţii.
Totodată, va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei contestate.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Deopotrivă, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei, iar onorariul interpretului de limba arabă şi, respectiv, a persoanei de încredere care cunoaşte limba kurdă (în sensul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 178/1997) se vor suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 13 din 21 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală contestată şi, rejudecând:
Ia act că persoana solicitată nu renunţă la efectele regulii specialităţii.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei contestate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba arabă şi, respectiv, a persoanei de încredere care cunoaşte limba kurdă (în sensul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 178/1997) se suportă din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 februarie 2023.
GGC - ED