Şedinţa publică din data de 27 iulie 2023
Deliberând asupra apelului declarat de partea civilă A. împotriva sentinţei penale nr. 64 din 06 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 64 din 06 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 396 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen. şi art. 375 alin. (1), art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit pedeapsa de 10 luni închisoare în sarcina inculpatei B. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) din C. pen.
În temeiul art. 83 alin. (1), art. 84 alin. (1) C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei de 10 luni închisoare şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata va respecta următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Gorj, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Gorj.
În baza art. 85 alin. (2) lit. c) din C. pen., s-a impus inculpatei să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 86 alin. (2) din C. pen., supravegherea obligaţiilor stabilite potrivit art. 85 alin. (2) din C. pen. se realizează de Serviciul de Probaţiune Gorj.
În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.
În temeiul art. 25 şi art. 397 din C. proc. pen., raportat la art. 1357 alin. (1) şi art. 1349 C. civ. şi art. 11 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 132/2017, s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă A. şi a obligat partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. la plata către aceasta a sumei de 35.000 euro reprezentând daune morale la cursul BNR de la data efectuării plăţii şi la plata sumei de 10.754,24 RON cu titlu de daune materiale.
În baza art. 25 şi art. 397 din C. proc. pen., raportat la art. 1357 alin. (1) şi art. 1349 C. civ. şi art. 320 din Legea nr. 95/2006, art. 11 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 132/2017, s-a admis acţiunea civilă şi a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. la plata către această partea civilă a sumei de 5.237,6 RON, reprezentând contravaloare cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă A., cu dobânda legală aferentă de la data producerii prejudiciului (09.12.2020-15.12.2020) şi până la data achitării efective a debitului.
În baza art. 276 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen., a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. la plata către partea civilă A. a sumei de 3.750 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de parte, reprezentând 3.000 RON onorariu avocat, conform chitanţei nr. x din data de 05.12.2022 şi 750 RON cheltuieli transport apărător ales conform chitanţelor ataşate.
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.752 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 152 RON cheltuieli aferentei fazei de urmărire penală.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei B., pentru săvârşirea infracţiunii de "vătămare corporală din culpă", prev. de art. 196 alin. (2), (3) din C. pen.
În fapt, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, faptul că în după-amiaza zilei de 09.12.2020, inculpata B. a condus autoturismul marca x, nr. de înmatriculare x, pe str. x din mun. Tg. Jiu, din direcţia str. x către str. x, iar la trecerea pentru pietoni de pe str. x, în zona staţiei x, nu a acordat prioritate de trecere persoanei vătămate A., care se angajase în traversarea regulamentară a străzii, prin loc marcat şi semnalizat corespunzător, acroşând-o pe aceasta, cu consecinţa producerii unor leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 100 - 120 zile de îngrijiri medicale.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatei B., care în după-amiaza zilei de 09.12.2020, a condus autoturismul marca x, nr. de înmatriculare x, pe str. x din mun. Tg. Jiu, din direcţia str. x către str. x, iar la trecerea pentru pietoni de pe str. x, în zona staţiei x, nu a acordat prioritate de trecere persoanei vătămate A., care se angajase în traversarea regulamentară a străzii, prin loc marcat şi semnalizat corespunzător, acroşând-o pe aceasta, cu consecinţa producerii unor leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 100 - 120 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2), (3) C. pen.
Referitor la latura civilă a cauzei, s-a reţinut că persoana vătămată A. a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza ulterior.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, în procedura camerei preliminare, la data de 31 ianuarie 2022, sub nr. x/2022/a1.
Prin încheierea nr. 2 din data de 10 martie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Craiova privind pe inculpata B., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2), (3) C. pen.
S-a constatat că, instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Curtea de apel. S-a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.
În temeiul art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus începerea judecăţii faţă de inculpata B., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2), (3) din C. pen.. În temeiul art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., încheierea s-a comunicat de îndată procurorului, inculpatei, părţilor civile şi părţii responsabile civilmente.
Partea civilă A. a depus în scris cerere de constituire parte civilă în procesul penal cu suma de 150.000 RON daune morale şi 15.000 RON daune materiale, precum şi acordarea unei rente viagere în cuantum de 1000 RON/lunar.
Prin cererea depusă pentru termenul din 02.06.2022, partea civilă, în baza art. 20 alin. (5) lit. b) din C. proc. pen., a majorat întinderea pretenţiilor la suma de 100.000 de euro, reprezentând daune morale şi 30.000 RON daune materiale şi acordarea unei rente viagere în cuantum de 1000 RON/lunar.
Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Jiu s-a constituit parte civilă cu suma de 5.237,6 RON cu dobânda legală aferentă până la data achitării efective a debitului, cheltuieli ocazionate de internarea părţii civile A., în perioada 09.12.2020-15.12.2020.
Instanţa, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 374 şi art. 375 din C. proc. pen., pentru aplicarea procedurii simplificate, a încuviinţat cererea formulată de inculpata B. de judecare a cauzei potrivit procedurii recunoaşterii învinuirii.
În baza art. 100 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen., a încuviinţat proba privind audierea martorilor D. şi E. solicitaţi de către partea civilă A., prin apărător ales, apreciind că aceasta vizează latura civilă a procesului penal, respectiv dovedirea cuantumului daunelor morale.
Martorii D. şi E. au fost audiaţi în şedinţa publică din data de 09.09.2022, declaraţiile fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.
În şedinţa publică din data de 21.09.2022, instanţa a admis, în parte, cererea formulată de partea civilă privind efectuarea unui supliment la raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 2838/A1/2021 din 11.11.2021 realizat de Institutul de Medicină Legală Craiova. Din cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză medico-legală a rezultat că partea civilă nu prezintă infirmitate fizică, prezintă cicatrici la nivelul umărului drept şi a gleznei drepte fără ca acestea să constituie un prejudiciu estetic grav şi permanent în sensul articolului 194 din C. pen.. S-a apreciat gravitatea leziunilor traumatice prezentate la circa 150 de zile de îngrijiri medicale, perioadă ce include şi cele 120 de zile acordate iniţial.
Partea responsabilă civilmente a depus note de şedinţă, apreciind în raport de actele medicale ca fiind justificată suma de 140.000 RON daune morale şi 7.537,74 RON daune materiale dovedite cu înscrisuri, solicitând admiterea în limita dovedirii cu înscrisuri a acţiunii civile formulate de Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu.
Din analiza actelor şi lucrărilor din dosar, a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, Curtea a constatat următoarele:
La data de 09.12.2020, în jurul orei 13:50, inculpata B., avocat în cadrul Baroului Gorj, a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x pe strada x din municipiul Târgu Jiu din direcţia str. x către str. x, iar la trecerea pentru pietoni de pe str. x, în zona staţiei x, nu a acordat prioritate de trecere părţii civile A., care se angajase în traversarea regulamentară a străzii, prin loc marcat şi semnalizat corespunzător, de la stânga la dreapta, lovind-o cu partea frontală stânga a autoturismului, fiind proiectată pe capotă, iar apoi pe partea carosabilă.
Partea civilă a fost transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Jiu unde a fost internată în secţia Ortopedie în perioada 09.12.2020-15.12.2020 şi a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce în condiţiile accidentului rutier suferit ce au necesitat 75 - 80 zile de îngrijiri medicale de la data producerii pentru vindecare, aşa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 1.000 din data de 23.12.2020 eliberat de Serviciul de Medicină legală Gorj. Diagnosticul la externarea din unitatea medicală a fost fractură col chirurgical humerus drept şi fractură cominutivă cap humeral drept operată, imobilizare în eşarfă. Fractură maleola peronieră dreapta şi marginală post tibie dreapta imobilizată gipsat. Plagă operatorie în curs de vindecare.
Ulterior, la data de 01.03.2021, a fost eliberat pentru persoana vătămată A. un certificat medico-legal în completarea celui iniţial, prin care s-a concluzionat că leziunile suferite ca urmare a accidentului rutier din data de 09.12.2020 mai necesită, suplimentar, încă 25 - 40 de zile de îngrijiri medicale, totalizând astfel un număr de 100 - 120 zile de îngrijiri medicale.
La solicitarea persoanei vătămate A., s-a efectuat în cauză, de către medici legişti din cadrul IML Craiova, o expertiză medico-legală cu examinarea persoanei, în urma căreia s-a stabilit că persoana vătămată: a prezentat leziuni traumatice posibil produse în data de 09.12.2020, în condiţiile accidentului de circulaţie suferit; la momentul octombrie 2021 aceasta prezenta fractură veche, consolidată col chirurgical humerus drept, osteosinteză cu placă şi 9 şuruburi; fractură veche consolidată maleolă peronieră dreaptă; redoare umăr drept post fractură col humeral operată; redoare moderată gleznă dreaptă, urmare a accidentului de circulaţie suferit în data de 09.12.2020; a fost apreciată gravitatea leziunilor traumatice prezentate la circa 120 zile de îngrijiri medicale, stabilindu-se totodată că nu i-au pus viaţa în primejdie; asupra incapacităţii adaptive de muncă (invaliditate) medicii legişti din cadrul IML Craiova au precizat că nu se pot pronunţa invocând vârsta persoanei vătămate - 68 ani şi o adresă primită de la F. în care se menţionează "conform adresei INEMRCM 279/04.04.2019 o persoană are capacitatea de muncă definită de cadrul legal între perioada cuprinsă între 16 şi 63, respectiv 65 ani, astfel încât evaluarea capacităţii de muncă este posibilă în cazul persoanelor cu vârsta cuprinsă în segmentul definit; după vârsta de 63, respectiv 65 de ani sunt prezente modificările structurale şi funcţionale inevitabil legate de vârstă, greu de diferenţiat de cele patologice"; asupra unei eventuale infirmităţi s-a reţinut că se poate concluziona doar după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice recomandate (intervenţie chirurgicală pentru scoaterea materialului de osteosinteză şi kinetoterapie).
În suplimentul la raportul de expertiză medico-legală nr. x din data de 19.10.2022, efectuat în cursul judecăţii, s-a menţionat că partea civilă nu prezintă infirmitate fizică, prezintă cicatrici la nivelul umărului drept şi a gleznei drepte, fără ca acestea să constituie un prejudiciu estetic grav şi permanent în sensul articolului 194 din C. pen. şi s-a apreciat gravitatea leziunilor traumatice prezentate la circa 150 de zile de îngrijiri medicale, perioadă ce include şi cele 120 de zile acordate iniţial, leziuni produse prin accidentul de circulaţie din data de 09.12.2020.
Accidentul de circulaţie a fost surprins de o cameră de supraveghere amplasată pe un imobil din zonă, cât şi de camera de supraveghere montată pe autoturismul condus de inculpata B., din vizualizarea imaginilor rezultând că inculpata B. se deplasa cu o viteză redusă în momentul impactului cu pietonul.
Starea de fapt, aşa cum a fost menţionată, a rezultat din probele administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii: declaraţie persoană vătămată A.; proces-verbal de cercetare la faţa locului cu planşă foto şi schiţa locului accidentului; buletine de analiză toxicologică cu print alcooltest, cereri de analiză şi fişe examen clinic; CD conţinând imagini surprinse de o cameră video amplasată pe un imobil din zona accidentului; certificat medico-legal nr. 1000/23.12.2020 eliberat de SML Gorj pentru persoana vătămată A.; înscrisuri medicale referitoare la persoana vătămată A.; adresă Spitalul Judeţean de Urgenţă Tg. Jiu nr. x din 27.10.2021 cu înscrisuri medicale ataşate; raport de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 2838/A1 din 11.11.2021 eliberat de IML Craiova pentru persoana vătămată A.; CD conţinând imagini video puse la dispoziţie de inculpata B.; fotografii puse la dispoziţie de inculpată; declaraţii suspect/inculpat B.; înscrisuri în circumstanţiere depuse de inculpata B., înscrisuri ce atestă daunele materiale depuse de partea civilă, suplimentul la raportul de expertiză medico-legală nr. x/19.10.2022 şi declaraţiile martorilor.
Cu ocazia audierii, inculpata a recunoscut săvârşirea infracţiunii aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu, solicitând judecarea cauzei în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care şi le însuşeşte, menţionând faptul că pe fondul unei stări de emoţie din motive personale legate de anumite probleme de sănătate pe care le-a avut tatăl acesteia, nu a conştientizat că poziţionase greşit piciorul drept, sub pedala de frână, astfel încât a susţinut că a avut impresia că autoturismul pe care îl conducea a rămas fără frâne.
Potrivit art. 72 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 "Pietonii au prioritate de trecere faţă de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajaţi în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate şi semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor", iar conform art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, participanţii la trafic trebuie să respecte regulile de circulaţie, semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier precum şi semnificaţia diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în ordinea de prioritate stabilită de lege.
Analizând latura obiectivă a infracţiunii, instanţa a constatat că inculpata B. a încălcat dispoziţiile art. 72 alin. (2) şi art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 în momentul în care a condus autoturismul pe strada x din municipiul Târgu Jiu din direcţia str. x către str. x, iar la trecerea pentru pietoni de pe str. x, în zona staţiei x, nu a acordat prioritate de trecere părţii civile A., care se angajase în traversarea regulamentară a străzii, prin loc marcat şi semnalizat corespunzător.
Urmarea faptei săvârşite de inculpată a rezultat vătămarea integrităţii corporale a părţii civile A., care a suferit leziuni ce au necesitat un număr total de circa 150 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Între fapta săvârşită de inculpată şi urmarea produsă există legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată, fapta fiind săvârşită sub aspectul laturii subiective din culpă fără prevedere.
Instanţa a constatat, astfel, că fapta inculpatei B., avocat în cadrul Baroului Gorj, care, la data de 09.12.2020, în jurul orei 13:50, a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x pe strada x din municipiul Târgu Jiu din direcţia str. x către str. x, iar la trecerea pentru pietoni de pe str. x, în zona staţiei x, nu a acordat prioritate de trecere părţii civile A., care se angajase în traversarea regulamentară a străzii, prin loc marcat şi semnalizat corespunzător, de la stânga la dreapta, lovind-o cu partea frontală stânga a autoturismului, partea civilă suferind leziuni ce au necesitat un număr total de circa 150 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, realizează elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. (2) şi (3) din C. pen.
În consecinţă, constatând stabilită vinovăţia inculpatei dincolo de orice îndoială rezonabilă, instanţa de fond a procedat la individualizarea pedepsei, cu observarea criteriilor prevăzute de art. 74 din C. pen. şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, şi a apreciat că se impune orientarea pedepsei cu închisoarea spre minimul prevăzut de lege.
În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile art. 83 din C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 10 luni închisoare; inculpata nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii; aceasta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar în raport de persoana inculpatei, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, conform dispoziţiilor legale - art. 83-86 din C. pen.
Instanţa de fond a reţinut, sub aspectul laturii civile, că, potrivit art. 19 alin. (1) din C. proc. pen., acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile, potrivit legii civile, pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale, iar conform art. 1385 alin. (1) C. civ., prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală a inculpatei, s-a apreciat că este necesară, conform art. 1357 C. civ., îndeplinirea următoarelor condiţiilor privind existenţa unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi a vinovăţiei.
Fapta ilicită, ca element al răspunderii delictuale, este definită în art. 1349 alin. (1) C. civ. şi reprezintă acea faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, au fost cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane sau intereselor acesteia.
În cauză, fapta ilicită este reprezentată de accidentul auto produs în data de 09.12.2020 de către inculpată, prejudiciul constând în vătămările suferite de partea civilă care a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 150 zile de îngrijiri medicale, legătura de cauzalitate fiind stabilită în urma probatoriului administrat, fapta fiind săvârşită cu vinovăţie sub forma culpei.
Prin urmare, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.
La data producerii accidentului de circulaţie pentru autoturismul marca x, nr. de înmatriculare x, condus de inculpată, era încheiată poliţa RCA de asigurare pentru răspundere civilă auto la asigurătorul S.C. C. S.A., valabilă în perioada 03.02.2020 - 02.02.2021, această societate având calitatea de parte responsabilă civilmente, conform art. 86 din C. proc. pen. şi obligată să despăgubească partea prejudiciată potrivit art. 11 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 132/2017 pentru prejudiciile cauzate în urma accidentului de circulaţie produs de vehiculul asigurat.
În ceea ce priveşte daunele materiale solicitate de partea civilă, s-a constatat că acestea sunt reprezentate de cheltuielile efectuate de partea civilă cu analizele şi tratamentul, ca urmare a accidentului, dar şi celelalte cheltuieli efectuate, precum cheltuielile de transport în vederea efectuării tratamentului necesar. Aceste cheltuieli au fost dovedite cu înscrisurile depuse de partea civilă la dosar, însă instanţa le-a acordat în parte, respectiv suma de 10.754,24, aceasta fiind suma ce reiese din bonurile fiscale depuse. Instanţa nu a luat în considerare înscrisul intitulat decont de cheltuieli Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu, în cuantum de 3.084,51 RON, motivat de faptul că acest înscris nu are o ştampilă a unităţii medicale respective, în cuprinsul acestuia se menţionează CAS GJ, iar partea civilă nu a făcut dovada achitării acestor cheltuieli.
Partea civilă a solicitat, de asemenea, obligarea părţii responsabile civilmente la suma de 100.000 de euro daune morale.
S-a reţinut că în cazul infracţiunilor contra integrităţii corporale sau sănătăţii, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale, în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei, trebuie să ţină seama de suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpată, precum şi de toate consecinţele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
Prin acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul nepatrimonial suferit, s-a constatat că este vizată strict alinarea suferinţei pricinuite prin vătămarea integrităţii corporale a sănătăţii sau a relaţiilor afective ca urmare a decesului persoanelor şi nu conferirea unui grad de satisfacţie persoanei prejudiciate prin sancţionarea pe latură civilă a persoanei responsabile pentru producerea prejudiciului. Viaţa, integritatea corporală a unei persoane sunt valori sociale importante, iar acordarea daunelor morale trebuie să asigure o reparaţie echitabilă părţii civile. Suferinţe psihice îndurate de partea civila sunt de netăgăduit, produse în mod injust, iar pentru repararea acestora se impune cuantificarea daunelor morale la un nivel adecvat şi echitabil.
În ceea ce priveşte principiul ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în materia daunelor morale, pe care instanţele naţionale sunt obligate să îl aplice, s-a constatat că este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte. Conform aceleiaşi jurisprudenţe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordat. Cuantificarea daunelor morale este subordonată condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real produs părţii civile.
Din declaraţiile martorei D. audiată în faţa instanţei de judecată, a rezultat faptul că partea vătămată a fost imobilizată la pat până în luna ianuarie a anului următor, iar după accident aceasta era mai retrasă, spunea că o doare piciorul îi era teamă să mai călătorească. Starea psihică a părţii civile a fost evidenţiată şi de martora E. care a afirmat că partea civilă era total schimbată, afectată, tristă, îi era teamă să mai urce în autoturism şi era speriată de zgomotul maşinilor care circulau pe stradă.
Prin urmare, instanţa a constatat, în raport de vârsta părţii civile la data producerii accidentului de circulaţie, 68 de ani, leziunile produse ce au necesitat pentru vindecare un număr de 150 de zile de îngrijiri medicale, tratamentul urmat după producerea accidentului de circulaţie, probat în cauză cu înscrisurile depuse la dosar, declaraţiile martorilor, că suma de 100.000 de euro solicitată în precizarea la cererea de constituire parte civilă este exagerată şi se impune obligarea părţii responsabile civilmente la plata către partea civilă a sumei de 35.000 euro cu titlu de daune morale.
În ceea ce priveşte acordarea unei rente viagere în cuantum de 1000 RON/lunar, Curtea a constatat că partea civilă nu a motivat în drept această cerere şi nu a indicat cum s-a stabilit cuantumul acestei rente viagere ce se solicită a se acorda şi ce anume reprezintă.
Potrivit art. 1387 alin. (1) C. civ., în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condiţiile art. 1.388 şi art. 1.389 din C. civ., după caz, echivalentul câştigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacităţii sale de muncă.
Instanţa a constatat că nu se impune în cauză acordarea unor sume de bani sub forma unor prestaţii periodice, având în vedere că la data producerii accidentului de circulaţie partea civilă, în vârstă de 68 de ani, era pensionară, iar aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală, medicii legişti din cadrul IML Craiova au precizat că nu se pot pronunţa invocând vârsta persoanei vătămate - 68 ani şi o adresă primită de la F. în care se menţionează "conform adresei INEMRCM 279/04.04.2019 o persoană are capacitatea de muncă definită de cadrul legal între perioada cuprinsă între 16 şi 63, respectiv 65 ani, astfel încât evaluarea capacităţii de muncă este posibilă în cazul persoanelor cu vârsta cuprinsă în segmentul definit; după vârsta de 63, respectiv 65 de ani sunt prezente modificările structurale şi funcţionale inevitabil legate de vârstă, greu de diferenţiat de cele patologice".
Pe de altă parte, nu s-a probat în cauză o diminuare a veniturilor părţii civile în urma accidentului de circulaţie. Simpla împrejurare că aceasta nu mai poate avea grijă de nepoţi nu este de natură să determine acordarea unei prestaţii periodice.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, instanţa a admis acţiunea civilă şi a obligat partea responsabilă civilmente a S.C. C. S.A. la plata către această partea civilă a contravalorii cheltuielilor de spitalizare pentru partea civilă A., astfel cum a rezultat din deconturile de cheltuieli depuse la dosarul cauzei, cu dobânda legală aferentă de la data producerii prejudiciului(09.12.2020-15.12.2020) şi până la data achitării efective a debitului.
***
Împotriva sentinţei penale nr. 64 din data de 06 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat apel partea civilă A..
Cauza a fost înregistrat rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, sub dosar x/2022, fiind repartizat la Completului 2, cu termen de judecată la data de 20 iunie 2023.
Prin încheierea din 15 mai 2023 şi ulterior din 06 iunie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în temeiul art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, a admis cererea formulată de inculpata B. şi a dispus prelungirea dreptului de circulaţie pe o perioadă de 30 de zile.
La termenul de judecată din 20 iunie 2023, întrebată fiind de către instanţa în conformitate cu dispoziţiile art. 420 alin. (4) din C. proc. pen., dacă doreşte să dea o declaraţie în faţa instanţei de apel, intimată inculpată B. a precizat că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel şi îşi menţine declaraţiile date în faţa primei instanţe.
Totodată, în cauză nu s-a solicitat administrarea de probe noi, iar apărătorul ales al apelantei părţi civile a precizat că apelul vizează doar latura civilă a cauzei, depunând la dosar motivele de apel.
În esenţă, apărătorul ales al apelantei părţi civile a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Craiova şi, rejudecând, admiterea cereri de constituire parte civilă în întregime si acordarea cheltuielilor de judecată, atât cele depuse la instanţa de fond cât şi cele din apel.
În ceea ce priveşte daunele materiale solicitate de partea civilă, a susţinut că acestea sunt reprezentate de cheltuielile efectuate de partea civilă cu analizele şi tratamentul, ca urmare a accidentului, dar şi celelalte cheltuieli efectuate, precum cheltuielile de transport în vederea efectuării tratamentului necesar. Aceste cheltuieli au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, însă instanţa le-a acordat în parte, în mod greşit, nefiind luat în considerare înscrisul intitulat decont de cheltuieli Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu, în cuantum de 3.084,51 RON, motivat de faptul că acest înscris nu are o ştampilă a unităţii medicale respective.
S-a apreciat că aceste daune materiale au fost în mod greşit diminuate, deşi există la dosarul cauzei deconturi justificative pentru suma de 21.549.76 RON. Chiar şi în cazul în care instanţa ar considera că nu poate fi demonstrată achitarea sumei de 3.084,51 RON, tot nu reiese suma acordată în cuantum de 10.754,24 RON, ci suma fiind de 18.465,25 RON, astfel că, a solicitat majorarea daunelor materiale conform deconturilor justificative anexate.
De asemenea, s-a mai susţinut că, în mod greşit, instanţa de fond a admis, în parte, daunele morale solicitate, la un cuantum de 35.000 de euro, deşi a solicitat suma de 100.000 euro.
În cazul infracţiunilor contra integrităţii corporale sau sănătăţii, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale, în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei, trebuie să se ţină seama de suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpată, precum şi de toate consecinţele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
Prin acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul nepatrimonial suferit este vizată alinarea suferinţei pricinuite prin vătămarea integrităţii corporale a sănătăţii sau a relaţiilor afective, ca urmare a decesului persoanelor şi nu conferirea unui grad de satisfacţie persoanei prejudiciate prin sancţionarea pe latură civilă a persoanei responsabile pentru producerea prejudiciului. Viaţa, integritatea corporală a unei persoane sunt valori sociale importante iar acordarea daunelor morale trebuie să asigure o reparaţie echitabilă părţii civile.
S-a susţinut că suferinţele psihice îndurate de partea civilă sunt de netăgăduit, produse în mod injust, iar pentru repararea acestora se impune cuantificarea daunelor morale la un nivel adecvat şi echitabil, respectiv cel solicitat de aceasta.
***
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate, în raport cu criticile formulate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază apelul declarat de apelanta - parte civilă ca fiind nefondat, pentru considerentele următoare:
Prioritar, Înalta Curte reţine că apelul declarat de partea civilă A. împotriva hotărârii primei instanţe vizează doar latura civilă a cauzei, aşa cum s-a precizat în mod expres în şedinţa publică din data de 20 iunie 2023, astfel că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Craiova sub aspectul laturii penale nu poate fi analizată de instanţa de control judiciar, aceasta urmând a judeca apelul în limitele conferite de dispoziţiile art. 417 din C. proc. pen.
În limitele anterior stabilite, reevaluând particularităţile cauzei, Înalta Curte constată, în totalitate, temeinice statuările facturale ale primei instanţe referitoare la fondul acţiunii civile.
Deopotrivă, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că, în speţă, sunt îndeplinite cumulativ toate condiţiile prevăzute de lege pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatei, de altfel, nici nu au fost formulate critici sub acest aspect.
Astfel, conform art. 1357 din C. civ., "(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă."
Din această normă legală se desprind condiţiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane şi, pe cale de consecinţă, pentru a putea fi acordate despăgubiri unei persoane păgubite printr-un fapt ilicit, respectiv existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul.
Verificându-le în speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că fapta ilicită este reprezentată de accidentul auto produs în data de 09.12.2020 de către inculpata B., prejudiciul constă în vătămările suferite de partea civilă A., respectiv leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 150 zile de îngrijiri medicale, legătura de cauzalitate rezultă din probatoriului administrat în cauză şi reţinut de prima instanţă, iar fapta ilicită a fost săvârşită de inculpată cu vinovăţie sub forma culpei.
În atare situaţie, persoana vătămată este îndrituită să primească despăgubiri pentru prejudiciile produse, iar inculpata este ţinută să acopere prejudiciul cauzat prin fapta sa.
Persoana vătămată A., constituită parte civilă în procesul penal, a solicitat în faţa primei instanţe obligarea inculpatei la plata sumei de 30.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale şi a sumei de 100.000 de euro, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
În ceea ce priveşte despăgubirile pentru daune materiale acordate de prima instanţă şi contestate de partea civilă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a stabilit în mod just şi temeinic cuantumul acestora, analizând în mod complet şi exhaustiv caracterul cert al prejudiciului atât din punct de vedere al existenţei, cât şi al întinderii sale.
Astfel, conform art. 1349 alin. (2) din C. civ. "(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral."
În dovedirea despăgubirilor pentru daune materiale (reprezentate de cuantumul medicamentelor, alimentelor, procedeelor medicale pentru restabilirea sănătăţii şi deplasarea până la sediul instituţiilor medicale), partea civilă A. a depus la dosar, în faţa instanţei de fond înscrisuri constând în bonuri de casă, bilete de călătorie, chitanţe şi facturi.
Verificând aceste înscrisuri aflate la dosar, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, reţine că acestea nu dovedesc în totalitate pretenţiile părţii civile (suma de 30.000 RON), şi nici suma precizată în faţa instanţei de apel (18.465,25 RON).
Pe lângă decontul de cheltuieli de spitalizare în cuantum de 3084 RON, înlăturat de prima instanţă, justificat de faptul că nu s-a făcut dovada achitării respectivei sume de către partea civilă, Înalta Curte reţine că nici facturile depuse la dosar, care nu sunt însoţite de dovada achitării sumelor cuprinse în acestea (chitanţa de plată) nu pot fi luate în considerare, întrucât acestea nu mai fac dovada achitării sumei de bani, chiar dacă sunt acceptate la plată.
În acest sens, este de reţinut că noul C. civ. a abrogat Codul comercial (implicit art. 46 care prevedea că obligaţiunile comerciale şi liberaţiunile se probează şi cu facturi acceptate), iar în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 82/1991, facturile fac dovada doar a existenţei operaţiunii economico-financiare, nu şi a plăţii. Într-o astfel de situaţie se regăsesc două facturi, respectiv factura nr. x/12.02.2021 în cuantum de 1060 RON, pe care se specifică în mod expres că s-a achitat cu cardul doar suma de 560 RON şi are ataşat chitanţa şi bonul emis de G. prin care se face dovada acceptării la plată a sumei de 560 RON şi factura nr. x/19.04.2021 în valoare de 2400 RON, care nu are ataşată nicio chitanţă sau o altă dovadă din care să rezulte că aceasta a fost achitată de către partea civilă.
Totodată, Curtea reţine că partea civilă a depus la dosar şi chitanţe în dublu exemplar (spre exemplu, chitanţa nr. x din data de 19.05.2022, în valoare de 500 RON), dar şi chitanţe (chitanţa emisă de Casa Judeţeană de Pensii Gorj pentru suma de 1163 RON reprezentând "bilet tratament stat") sau bilete de călătorie (bilete de tren pe rutele Târgu Jiu-Bucureşti, Bucureşti-Constanţa), fără a dovedi în vreun fel legătura acestora cu prejudiciul suferit prin fapta ilicită.
În atare situaţie, având în vedere împrejurarea că partea civilă A. şi-a conservat şi a depus la dosar înscrisurile ce fac dovada cheltuielilor efectuate cu restabilirea sănătăţii, Înalta Curte reţine, în acord cu prima instanţă, că aceasta nu a făcut dovada întregii sume solicitate a-i fi achitate cu titlu de despăgubiri materiale, de 30.000 RON, nici măcar a sumei de 18.465,25 RON indicată în apel, ci doar a sumei de 10.754,24 RON, acordate de prima instanţă.
Sub aspectul întinderii despăgubirilor acordate de instanţa de fond pentru prejudiciile morale suferite de partea civilă, Înalta Curte reţine că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral, nepatrimonial este greu de făcut, greutate care rezidă mai ales din imposibilitatea de a le privi ca pe un pretium dolores, ca o compensare a suferinţelor suportate de partea civilă şi include o doză de aproximare din partea instanţelor judecătoreşti, întrucât legea nu stabileşte niciun criteriu vizând determinarea cuantumului daunelor morale, acestea fiind lăsate la aprecierea instanţei de judecată, în funcţie de particularităţile fiecărei cauze în parte.
Însă, pe cale jurisprudenţială (naţională, dar şi europeană) s-au stabilit unele criterii ce se verifică într-o astfel de acţiune, respectiv persoanele îndreptăţite la despăgubiri morale, consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanta valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.
Chiar dacă legiuitorul nu a stabilit criterii legale sau repere obiective pentru determinarea prejudiciului moral, totuşi, în lipsa acestora, instanţele au obligaţia de a asigura un echilibru între prejudiciul moral suferit care nu va putea fi înlăturat niciodată în totalitate şi despăgubirile acordate, în aşa fel încât să permită celui prejudiciat să beneficieze de o reparaţie de natură a atenua suferinţele morale, fără a se ajunge însă la situaţia îmbogăţirii fără just temei.
Criteriul echităţii aplicat în materia despăgubirilor morale, astfel cum rezultă din jurisprudenţa CEDO, are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în acelaşi timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului şi nici venituri nejustificate pentru victime.
Pentru a aprecia, la rândul său, asupra cuantumului daunelor morale, Înalta Curte are în vedere faptul că actele medicale depuse la dosar şi rapoartele de expertiză medico-legală eliberate părţii civile (raport şi supliment la acesta), coroborate şi cu declaraţiile martorilor D. şi E., sunt de natură a releva intensitatea şi durata suferinţelor fizice resimţite de partea civilă, ca şi impactul în viitor al accidentului produs asupra acesteia.
Astfel, după accident persoana vătămată a fost internată în spital pe perioada 09.12.2020-15.12.2020, fiind astfel scoasă din mediul familial şi social.
Urmarea accidentului, acesta a suferit mai multe leziuni traumatice grave care, însă, nu i-au pus viaţa în primejdie, dar care au necesitat pentru vindecare un număr de aproximativ 150 de zile de îngrijiri medicale şi intervenţii chirurgicale.
În toată această perioadă partea civilă a fost supusă atât suferinţelor fizice, cât şi suferinţelor psihice, întrucât nu a mai putut să desfăşoare aceleaşi activităţi curente pe care le desfăşura înainte şi, pentru o perioadă de timp, nu a mai putut să se îngrijească singură, ceea ce a avut un impact major asupra psihicului acesteia.
Prin urmare, vătămarea părţii civile A. a avut consecinţe negative asupra acesteia legate de normala desfăşurare a vieţii sale sociale pe o anumită durată de timp, însă nu a rămas cu vreo infirmitate fizică posttraumatică sau cu vreun prejudiciu estetic grav şi permanent.
Pe de altă parte, însă, Înalta Curte trebuie să ia în considerare şi finalitatea instituirii daunelor morale, faptul că aceste daune morale se acordă într-un cuantum suficient pentru a realiza o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, dar în acelaşi timp nu trebuie să se transforme într-o sursă de venit nejustificată, respectiv într-o îmbogăţire fără just temei.
În raport cu toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că valoarea despăgubirilor civile pentru acoperirea prejudiciului moral acordate părţii civile de prima instanţă, în cuantum de 35.000 de euro, alături şi de stabilirea unei pedepse de 10 luni închisoare pentru infracţiunea săvârşită de inculpată, constituie o reparaţie adecvată, echitabilă şi suficientă a prejudiciului moral cauzat părţii civile la acest moment.
Înalta Curte nu a putut reţine susţinerea părţii civile în sensul că se impune majorarea despăgubirilor civile acordate pentru daune morale, întrucât, aşa cum s-a reţinut anterior, prima instanţă a evaluat în mod corect împrejurările cauzei şi a acordat un cuantum echitabil, care respectă întrutotul atât jurisprudenţa naţională şi europeană, cât şi realităţile socio-economice actuale.
În concluzie, Înalta Curte, constatând că despăgubirile acordate de prima instanţă sunt stabilite în mod echitabil, în conformitate cu criteriile desprinse pe cale jurisprudenţială şi se încadrează în cuantumul despăgubirilor acordate de instanţele judecătoreşti în situaţii similare, reţine ca fiind nefondat apelul declarat de partea civilă.
***
Pentru toate considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta parte civilă A. împotriva sentinţei penale nr. 64 din data de 06 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.
Prin încheierea de şedinţă din data de 20 iunie 2023 pronunţată de Înalta Curte în prezentul dosar, în temeiul art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, s-a admis cererea formulată de inculpata B. şi s-a prelungit dreptul de circulaţie pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 12.07.2023 până la data de 10.08.2023.
Conform art. 111 alin. (6) teza I din O.U.G. nr. 195/2002, "La cererea titularului permisului de conducere reţinut în condiţiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulaţie, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea clasării, renunţării la urmărirea penală sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti."
Cum prezenta hotărâre este definitivă la momentul pronunţării acesteia, 27 iulie 2023, iar dreptul de circulaţie a fost prelungit prin încheierea menţionată până la data de 10 august 2023, moment ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, Înalta Curte, în baza art. 111 alin. (6) teza I din O.U.G. nr. 195/2002, va constata încetat dreptul de circulaţie al inculpatei B., prelungit prin încheierea de şedinţă din data de 20 iunie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2022, la momentul pronunţării prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelanta parte civilă la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Sub aspectul solicitării apelantei părţi civile de acordare a cheltuielilor de judecată, atât cele de la instanţa de fond, cât şi cele din apel, Înalta Curte reţine că prima instanţă a obligat partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. la plata către partea civilă A. a sumei de 3.750 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de parte la judecata în fond, reprezentând 3.000 RON onorariu avocat, conform chitanţei nr. x din data de 05.12.2022 şi 750 RON cheltuieli transport apărător ales, conform chitanţelor ataşate, iar în cadrul motivelor de apel nu s-au formulat critici cu privire la această dispoziţie cuprinsă în sentinţa apelată.
Cât priveşte acordarea cheltuielilor judiciare efectuate de apelanta parte civilă în apel, Înalta Curte reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 276 alin. (6) din C. proc. pen., care fac trimitere la legea civilă pentru stabilirea obligaţiei de restituire a cheltuielilor judiciare făcute de parte.
Conform art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată." Or, în cauză, aşa cum s-a reţinut în cele ce preced, apelul declarat de partea civilă va fi respins, ca nefondat, situaţie în care apelanta parte civilă este partea care pierde procesul, astfel că nu este îndreptăţită la plata cheltuielilor judiciare efectuate în apel.
Astfel fiind, în baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondată, cererea formulată de apelanta parte civilă de acordare a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta parte civilă A. împotriva sentinţei penale nr. 64 din data de 06 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.
În baza art. 111 alin. (6) teza I din O.U.G. nr. 195/2002, constată încetat dreptul de circulaţie al inculpatei B., prelungit prin încheierea de şedinţă din data de 20 iunie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2022, la momentul pronunţării prezentei decizii.
Prezenta decizie se comunică Inspectoratului de Poliţie Judeţean Gorj - Serviciul Poliţiei Rutiere.
Obligă pe apelanta parte civilă la plata sumei de 300 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de apelanta parte civilă de acordare a cheltuielilor judiciare.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea deciziei la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 27.07.2023.