Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 01.02.2023, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul penal nr. x/2022, în baza art. 362 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 208 alin. (2) şi art. 207 alin. (4) C. proc. pen., s-a constatat temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. x/14.10.2022, emis de Tribunalul Braşov, şi, pe cale de consecinţă, a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului A.
Împotriva încheierii penale din data de 1.02.2023, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul penal nr. x/2022, a declarat contestaţie inculpatul A.
Prin Decizia penală nr. 15/C din data de 08.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 206 rap. la art. 208 C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 01.02.2023, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul x/2022, care a fost menţinută.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că arestarea preventivă a inculpatului A. a fost întemeiată pe existenţa suspiciunii privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală care se regăseşte în enumerarea cuprinsă la art. 223 alin. (2) C. proc. pen. (o infracţiune contra vieţii) şi pe necesitatea privării de libertate, în forma arestului preventiv, pentru înlăturarea pericolului prezentat de inculpat, în drept fiind reţinută incidenţa art. 223 alin. (2) C. proc. pen.
Curtea a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării se menţin, astfel că soluţia Tribunalului Braşov, de menţinere a măsurii arestării preventive, este legală şi temeinică. În raport de acestea, contestaţia inculpatului a fost respinsă, ca nefondată.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul A., contestaţia formulată nefiind motivată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, sub nr. x/2022/a2, fiind fixat termen la data de 17.05.2023 pentru soluţionarea acesteia, cu asigurarea asistenţei juridice obligatorii pentru contestatorul inculpat.
Examinând contestaţia formulată de inculpatul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 206 alin. (1) C. proc. pen., împotriva încheierilor prin care instanţa dispune, în primă instanţă, asupra măsurilor preventive, inculpatul şi procurorul pot formula contestaţie, în 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare (...).
Se constată, aşadar, că, în cursul judecăţii, legiuitorul a prevăzut calea de atac a contestaţiei împotriva încheierilor pronunţate în primă instanţă asupra măsurilor preventive.
Or, prezenta contestaţie este formulată de inculpatul A. împotriva deciziei prin care Curtea de Apel Braşov a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 01.02.2023, pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Braşov, ceea ce înseamnă că acesta a atacat o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi atacată cu vreo cale de atac.
Dispoziţiile C. proc. pen. definesc cadrul general de promovare a căii ordinare de atac a contestaţiei, stabilind că se poate exercita această cale de atac numai atunci când legea o prevede expres.
Prin urmare, se constată că inculpatul a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Înalta Curte reiterează că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 15/C din data de 08.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În conformitate cu art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 15/C din data de 08.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022.
Obligă contestatorul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-inculpat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2023.
GGC - ED