Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 81 din data de 08 mai 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 09.03.2023, de autorităţile judiciare din Bulgaria - Parchetul Municipal Sofia în Dosarul nr. x/2015, pe numele persoanei solicitate A., a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Bulgaria cu respectarea regulii specialităţii.
A menţinut măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 08.05.2023 până la data de 06.06.2023 inclusiv.
A constatat că în prezenta procedură persoana solicitată a fost privată de libertate începând cu data de 24.04.2023 la zi.
A respins cererea de recunoaştere a Sentinţei penale nr. 221/26.09.2014, pronunţată de Tribunalul Sofia, secţia penală, completul 14, în Dosarul nr. x/2014, modificată prin încheierea nr. 25/28.01.2015, pronunţată de Curtea de Apel Sofia în Dosarul nr. x/2014, def. prin încheierea nr. 293/20.07.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bulgaria în Dosarul nr. x/2015.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a reţinut că la data de 24.04.2023 a fost înregistrată adresa din 24.04.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat semnalarea Biroului Naţional Sirene nr. x/SIRENE/GC, din data de 10.03.2023, transmisă în baza mandatului european de arestare emis la data de 09.03.2023, de către autorităţile judiciare din Bulgaria - Parchetul Municipal Sofia în Dosarul nr. x/2015, pe numele persoanei solicitate A., cu propunerea de luarea măsurii arestării.
Totodată, au fost înaintate procesul-verbal încheiat la data de 24.04.2023 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, declaraţia dată de persoana solicitată în faţa procurorului şi ordonanţa de reţinere din 24.04.2023, prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pentru 24 ore, cu începere de la 24.04.2023, ora 15:35, până la 25.04.2023, ora 15:35.
În cuprinsul semnalării se arată că pe numele persoanei solicitate a fost emis mandatul european de arestare în baza sentinţei Curţii Municipale Sofia din data de 20.07.2015, persoana solicitată pentru executarea unui rest de pedeapsă de 3 ani, o lună şi 8 zile închisoare, rămas din pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa din data de 20.07.2015, pronunţată de Curtea Municipală Sofia, pentru comiterea infracţiunilor de ucidere din culpă şi vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 343 alin. (4), art. 343 alin. (3) lit. b), art. 342 alin. (1), art. 54, art. 373 alin. (2), art. 58a (1), art. 343d, art. 37 alin. (1), punct 7 din C. pen. bulgar.
Prin încheierea nr. 31 din 25.04.2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2023, definitivă, s-a dispus măsura arestării provizorii faţă de persoana solicitată, pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 25.04.2023 până la data de 09.05.2023, inclusiv şi s-a stabilit termen pentru prezentarea mandatului european de arestare tradus în limba română.
La data de 02.05.2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 09.03.2023 de autorităţile judiciare din Bulgaria - Parchetul Municipal Sofia, în Dosarul nr. x/2015, pe numele persoanei solicitate A., tradus în limba română.
În cuprinsul mandatului european de arestare s-a arătat că acesta se întemeiază pe Sentinţa penală nr. 221/26.09.2014, pronunţată de Tribunalul Sofia, secţia penală, completul 14, în Dosarul nr. x/2014, modificată prin încheierea nr. 25/28.01.2015, pronunţată de Curtea de Apel Sofia în Dosarul nr. x/2014, def. prin încheierea nr. 293/20.07.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bulgaria în Dosarul nr. x/2015, persoana solicitată fiind condamnată la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare din care mai are de executat un rest de 3 ani, o lună şi 8 zile închisoare, pentru comiterea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 343 alin. (4) în legătură cu alin. (3), lit. b), prop. 1 în legătură cu alin. (1) lit. v), în legătură cu art. 342 alin. (1), prop. 3 şi art. 54 din C. pen. în legătură cu art. 373 alin. (2) din C. proc. pen. în legătură cu art. 58a alin. (1) din C. pen. bulgar şi art. 343g în legătură cu art. 37 alin. (1) pt. 7 din C. pen. bulgar.
Din descrierea faptelor rezultă că persoana solicitată A., în data de 19.08.2013 în jurul orei 11:30, în Sofia, în timp ce conducea un vehicul marca x, modelul x, cu numărul de înmatriculare x şi remorca cu numărul de înmatriculare x, pe autostrada x, direcţia de mers de la Botevgrad către Sofia şi înainte de intersecţia spre satul Yana nu a respectat regulile de circulaţie pe drumurile publice-art. 20 alin. (2) din Legea privind circulaţia pe drumurile publice (nu a oprit la apariţia unui pericol- formarea unui ambuteiaj) şi prin imprudenţă a cauzat decesul numitului B., care s-a datorat unei traume masive la cutia toracică, bazin şi membrele inferioare care a condus la un şoc traumatic şi pierdere acută de sânge şi decesul numitului C., care s-a datorat unor traume cranio-cerebrale, toracice şi abdominale grave şi leziuni ale inimii, fracturi la vertebre, leziuni şi rupturi la plămânul stâng cu pneumotorax, precum şi rupturi la plămânul stâng cu pneumotorax şi rupturi la nivelul organelor abdominale. De asemenea persoana solicitată a cauzat leziuni medii numitei D., constând în fracturi ale coastelor, leziuni la plămâni şi la rinichiul drept, cu punerea în primejdie a vieţii, numitului E., constând în fractura deschisă a oaselor gambei drepte, fractură la stern şi la coaste, şi numitei F., constând în fracturi ale coastelor, leziuni la plămâni şi la splină, cu punerea în primejdie a vieţii.
La termenul din data de 8 mai 2023, a fost audiată persoana solicitată A., care a precizat că nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Bulgaria.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alin. (2) al aceluiaşi text statuează în sensul că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002."
Din ansamblul dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială-art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, care reglementează executarea unui mandat european de arestare-, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţii privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.
Conţinutul şi forma mandatului european de arestare sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004 rep, mandatul european de arestare trebuind să precizeze, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres şi indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi art. 97.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.
În acest fel se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
S-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile legale, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, respectiv Sentinţa penală nr. 221/26.09.2014, pronunţată de Tribunalul Sofia, secţia penală, completul 14, în Dosarul nr. x/2014, modificată prin încheierea nr. 25/28.01.2015, pronunţată de Curtea de Apel Sofia în Dosarul nr. x/2014, def. prin încheierea nr. 293/20.07.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bulgaria în Dosarul nr. x/2015, se precizează încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care a fost condamnată persoana solicitată, sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptelor.
S-a constatat, totodată, că infracţiunile menţionate în mandatul european de arestare se regăsesc printre infracţiunile care permit predarea, fără a fi necesară verificarea dublei incriminări, ucidere din culpă şi vătămare corporală gravă din culpă, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 14 din Legea nr. 302/2004, iar, aşa cum sunt descrise, faptele constituie infracţiuni şi pe teritoriul naţional. Mai mult, potrivit art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 pentru alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (1) predarea este subordonată condiţiei ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracţiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia.
Persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea, motivând, potrivit art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, în sensul că este cetăţean român, are o rezidenţă de o perioadă mai mare de 5 ani în România, a declarat că nu doreşte să execute pedeapsa în Bulgaria, îşi asumă pedeapsa şi doreşte să o execute în România, are o anumită vârstă, are părinţii în vârstă şi cu stare de sănătate alterată, iar familiei acestuia i-ar fi greu să se deplaseze în Bulgaria.
Faţă de cele expuse, instanţa a constatat că motivul pentru care persoana solicitată nu a exprimat un acord de predare nu se încadrează între cele obligatorii, putând constitui, totuşi, un motiv facultativ pentru care autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare, în condiţiile art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004.
Concluzionând, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile legale, au fost respectate drepturile persoanei solicitate, nu este incident vreun motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare, prevăzute de dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, cererea de executare a mandatului european de arestare fiind admisibilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 109.
În ceea ce priveşte cererea de recunoaştere a Sentinţei penale nr. 221/26.09.2014, pronunţată de Tribunalul Sofia, secţia penală, completul 14, în Dosarul nr. x/2014, modificată prin încheierea nr. 25/28.01.2015, pronunţată de Curtea de Apel Sofia în Dosarul nr. x/2014, def. prin încheierea nr. 293/20.07.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bulgaria în Dosarul nr. x/2015, Curtea a constatat că anterior prezentei cauze, cu autoritate de lucru judecat, prin s.p. nr. 71/1.04.2016, Curtea de Apel Craiova, a respins cererea formulată de autorităţile judiciare bulgare privind recunoaşterea acestei sentinţe, privind executarea pedepsei principale de 3 ani şi 4 luni închisoare şi a pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce autoturisme pe o perioadă de 4 ani, faţă de cetăţeanul român A. .
În privinţa măsurilor privative de libertate dispuse în cauză s-a reţinut că persoana solicitată a fost reţinută de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin ordonanţa de reţinere din 24.04.2023 pentru 24 ore, prin încheierea nr. 31 din 25.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2023, s-a dispus măsura arestării provizorii pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 25.04.2023 până la data de 09.05.2023, inclusiv, menţinută ulterior ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 potrivit cărora, dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prev. la art. 99, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate.
Împotriva Sentinţei penale nr. 81 din data de 08 mai 2023, pronunţate de către Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie persoana solicitată A.
În susţinerea contestaţiei persoana solicitată a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 întrucât are cetăţenia română, este rezident de peste 5 ani pe teritoriul României, are o vârsta înaintată şi o situaţia familială aparte având părinţii vârstă şi cu stare de sănătate alterată.
De asemenea, a mai invocat faptul că au apărut elemente noi în procedura recunoaşterii hotărârii străine, respectiv faptul că nu şi-a exprimat consimţământul la predare.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în raport de motivele invocate şi de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
De asemenea, art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege prevede că, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Rolul instanţei române (ca autoritate judiciară solicitată) se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la a analiza eventuale motivele de refuz ale predării (art. 84 din Legea nr. 302/2004).
În cauză, solicitarea se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare din Bulgaria.
Obiectul cercetării statului solicitant îl constituie comiterea infracţiunilor de ucidere din culpă şi vătămare corporală gravă din culpă, ce constituie infracţiuni şi potrivit legii române, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, prevăzute de dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:
a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;
b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;
c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.
De asemenea, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:
a) în situaţia prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepţional, în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislaţia română nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite ori nu conţine acelaşi tip de reglementări în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar ca legislaţia statului membru emitent;
b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare;
c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent;
d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte într-un alt stat terţ care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiţia ca, în caz de condamnare, sancţiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost graţiată potrivit legii statului de condamnare;
e) când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;
f) când mandatul european cuprinde infracţiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent şi legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;
g) când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române;
h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunţarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunţat, faţă de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleaşi fapte, care împiedică viitoare proceduri;
i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent:
(i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau (ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac şi că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau (iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre şi i se va aduce la cunoştinţă că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată.
Analizând dispoziţiile legale sus menţionate, Înalta Curte apreciază că, în mod judicios, prima instanţă a reţinut că nu este incident niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate [art. 99 alin. (1)] şi nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării [art. 99 alin. (2)].
Prin urmare, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanţei, constată că mandatul european de arestare, conţinând informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, poate fi pus în executare.
În ceea ce priveşte lipsa consimţământului persoanei solicitate la transfer poate constitui un motiv facultativ de refuz la predare [art. 99 alin. (2) lit. c)] care însă nu poate avea ca efect ineficientizarea refuzului statului solicitant de a accepta recunoaşterea şi executarea pedepsei pe teritoriul României. Astfel, se reţine că prin Sentinţa penală nr. 71 din 01 aprilie 2016, Curtea de Apel Craiova a respins cererea formulată de autorităţile judiciare bulgare privind recunoaşterea sentinţei ce face obiectul mandatului european de arestare. În privinţa persoanei vătămate G. nu rezultă că i s-a pus în primejdie viaţa, iar la cu privire la numărul de zile de îngrijiri medicale se menţionează o durată mai mare de 30 de zile. Pentru a putea stabili dacă fapta persoanei condamnate în privinţa acestei persoane vătămate a cauzat leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale pe o perioadă mai mare de 90 de zile aşa cum prevăd dispoziţiile art. 196 alin. (2) şi (3) raportat la art. 194 alin. (1) din C. pen. şi art. 193 din C. pen., s-au solicitat informaţii autorităţilor judiciare din Bulgaria cu privire la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor produse persoanei vătămate G., la data de 04 ianuarie 2016 a fost înaintata de către Ministerul Justiţiei din România adresa Tribunalului Orăşenesc Sofia din data de 21 decembrie 2015, prin care s-a menţionat că nu există date privind numărul zilelor de îngrijiri medicale ale lui G.
Astfel, pentru a putea proceda la o eventuală recunoaştere parţială a sentinţei de condamnare nr. x/26.09.2014 pronunţată de Tribunalul din Sofia, secţia penală, Dosar nr. x, în sensul recunoaşterii acestei sentinţe cu excepţia infracţiunii săvârşite împotriva persoanei vătămate G., s-a solicitat acordul autorităţilor judiciare din Bulgaria şi, de asemenea, ca în cazul în care vor fi de acord cu recunoaşterea parţială a sentinţei să comunice dacă exceptarea de la recunoaştere a infracţiunii privind pe persoana vătămată G. conduce potrivit legislaţiei penale bulgare la o modificare a pedepsei rezultante aplicate în cauză lui A. având în vedere că acesta din urmă a fost condamnat pentru un concurs de infracţiuni.
Ca urmare a demersurilor repetate ale Ministerului de Justiţie din România, autorităţile judiciare din Bulgaria au comunicat că nu sunt de acord cu o recunoaştere parţială a hotărârii de condamnare.
În acest sens, Înalta Curte constată că statul solicitant nu şi-a exprimat acordul cu privire la recunoaşterea hotărârii străine în limitele expuse, context în care nu se poate da eficienţă solicitării contestatorului de recunoaştere şi executare pe teritoriul naţional ce ar invalida poziţia statului solicitant şi ar lipsi de eficienţă juridică hotărârea anterioară a instanţei române.
De asemenea, instanţa de control judiciar apreciază că apărarea contestatorului conform căreia nu cunoaşte limba bulgară ori situaţia familială, deşi pertinentă, nu poate avea eficienţă în contextul existenţei unei hotărâri definitive de respingere a recunoaşterii hotărârii ce face obiectul mandatului european de arestare.
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 81 din data de 08 mai 2023, pronunţate de către Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 300 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 81 din data de 08 mai 2023, pronunţate de către Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 300 de RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2023.
GGC - ED