Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 109/22.10.2021 pronunţată de Tribunalul Brăila, în baza art. 257 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj (persoană vătămată B.).
În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale (pedeapsă complementară).
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale (pedeapsă accesorie).
În baza art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A.), la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită (persoană vătămată B.).
În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale (pedeapsă complementară).
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale (pedeapsă accesorie).
S-a constatat că faptele deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunile pentru care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 4 luni aplicată prin Sentinţa penală nr. 306/26.10.2017 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin neapelare la data de 14.11.2017
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni, aplicată prin Sentinţa penală nr. 306/26.10.2017 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin neapelare la data de 14.11.2017, în pedepsele componente de 1 an şi 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani. A fost înlăturat sporul de 4 luni.
În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a dispus contopirea pedepselor, urmând a fi aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani sporită cu 1/3 din totalul celorlalte, în final pedeapsa de executat fiind de 3 ani şi 5 luni închisoare (5 luni+ 8 luni+ 4 luni).
În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale (pedeapsă complementară).
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale (pedeapsă accesorie).
S-a constatat că faptele deduse judecăţii au fost săvârşite în stare de recidivă faţă de condamnarea suferită prin Sentinţa penală nr. 38/22.04.2015 a Judecătoriei Însurăţei, definitivă prin neapelare la data de 18.05.2015.
În baza art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a adăugat la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 5 luni închisoare restul rămas neexecutat la data săvârşirii faptei deduse judecăţii (23.07.2016), de 410 zile închisoare, din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 38/22.04.2015 a Judecătoriei Însurăţei, definitivă prin neapelare la data de 18.05.2015, urmând a executa o pedeapsă de 3 ani, 5 luni şi 410 zile închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) din C. pen., în referire la art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o durată de 5 ani.
În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. în referire la art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a dedus perioada executată de la 23.07.2013 (data săvârşirii faptelor deduse judecăţii) la data de 15.11.2016 (data liberării condiţionate din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 38/2015 a Judecătoriei Însurăţei şi care atrage starea de recidivă) şi de la 09.09.2017 la 29.05.2019 (perioadă executată în Sentinţa penală nr. 306/26.10.2017 a Judecătoriei Călăraşi).
S-a constatat că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a constatat că în cauză nu se impune confiscarea întrucât infracţiunea s-a comis în faza promisiunii.
Împotriva Sentinţei penale nr. 109/22.10.2021 pronunţate de Tribunalul Brăila a formulat apel inculpatul A..
II. Prin Decizia penală nr. 434/21.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în Dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca fiind nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 109/22.10.2021 pronunţată de Tribunalul Brăila, în Dosarul nr. x/2020.
Împotriva Deciziei penale nr. 434 din 21.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a formulat contestaţie în anulare inculpatul condamnat A..
III. Prin Decizia penală nr. 69/A din 19.01.2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis contestaţia în anulare formulată de condamnatul-contestator A. , a desfiinţat Decizia penală nr. 434/A/21.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în Dosarul penal nr. x/2020 şi, în rejudecarea apelului, a admis calea de atac, a desfiinţat în parte a Sentinţa penală nr. 109/22.10.2021 a Tribunalului Brăila, înlăturând dispoziţiile privind condamnarea inculpatului A. la pedeapsa principală de 1 an şi 3 luni închisoare, precum şi la pedepsele accesorii şi complementare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., precum şi dispoziţiile privind soluţionarea antecedentelor penale.
În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen., interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, a dispus încetarea procesului penal pornit faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj - art. 257 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. (faptă din 23.07.2016) -, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
A menţinut dispoziţia de condamnare a aceluiaşi inculpat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, precum şi la pedepsele accesorii şi complementare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. (faptă din 23.07.2016).
A constatat că fapta dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunile pentru care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 306/26.10.2017 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin neapelare la data de 14.11.2017.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni aplicată prin Sentinţa penală nr. 306/26.10.2017 a Judecătoriei Călăraşi, în pedepsele componente de 1 an închisoare şi 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a dispus contopirea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de 1 an închisoare şi, respectiv 2 ani închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 306/26.10.2017 a Judecătoriei Călăraşi, urmând a fi aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani sporită cu 1/3 din totalul celorlalte, în final pedeapsă de executat de 3 ani închisoare (R1).
În baza art. 45 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) din C. pen. în referire la art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o durată de 5 ani.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen. în referire la art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
A constatat că fapta dedusă judecăţii a fost săvârşită în stare de recidivă faţă de condamnarea prin Sentinţa penală nr. 38/22.04.2015 a Judecătoriei Însurăţei, definitivă prin neapelare la data de 18.05.2015, de 3 ani închisoare.
În baza art. 43 alin. (1) din C. pen., a adăugat la pedeapsa închisorii de 3 ani închisoare (R1), restul de 410 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 38/22.04.2015 a Judecătoriei Însurăţei, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 3 ani şi 410 zile închisoare (R2).
A dedus din pedeapsa de 3 ani şi 410 zile închisoare, durata executată în perioada 23.07.2016 - 15.11.2016, în perioada 09.09.2017 - 29.05.2019 şi în perioada 22.03.2022 la zi.
A menţinut celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 109/22.10.2021 a Tribunalului Brăila şi ale Deciziei penale nr. 434/A/21.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi care nu contravin deciziei şi a dispus anularea mandatului de executare emis anterior în cauză şi emiterea unui nou mandat de executare.
Împotriva Deciziei penale nr. 69/A din data de 19 ianuarie 2023, pronunţate de către Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În susţinerea cererii de recurs în casaţie, Parchetul a înţeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.:
"în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".
A arătat că decizia este nelegală, întrucât în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A., cu privire la infracţiunea de ultraj. S-a menţionat că faptele deduse judecăţii au fost comise în data de 23.07.2016, iar decizia ce face obiectul contestaţiei în anulare a fost pronunţată la data de 21.03.2022, legea mai favorabilă aplicabilă la momentul pronunţării fiind C. pen. în forma în care dispoziţiile art. 155 alin. (1) nu reglementau vreun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, ceea ce atrăgea incidenţa exclusivă a termenelor generale de prescripţie prevăzute de art. 154 C. pen.
În esenţă, s-a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. privind admiterea contestaţiei în anulare, încălcarea dispoziţiilor constituţionale legale în materia efectelor deciziilor Curţii Constituţionale a României cu consecinţa admiterii contestaţiei în anulare şi greşita încetare a procesului penal, precum şi lipsa de fundament a argumentelor privind aplicabilitatea Deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia penală.
IV. Prin încheierea din data de 26 aprilie 2023, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 69/A din data de 19 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu privire la inculpatul A. şi a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, la completul C3, în compunere de 3 judecători.
S-a reţinut că aspectele invocate în cererea de recurs în casaţie vizează soluţia încetării procesului penal ca urmare a incidenţei Deciziilor instanţei de control constituţional, nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 şi pot fi evaluate în cadrul recursului în casaţie.
Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
În cauză, procurorul a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8) din C. proc. pen.
Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., procurorul a susţinut, în esenţă, că încetarea procesului penal, în raport de interpretarea dată deciziilor instanţei de control constituţional, a fost dispusă în mod eronat. În acest context instanţa de recurs ar urma să evalueze instituţia prescripţiei răspunderii penale, în raport de Deciziile instanţei de contencios constituţional nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 şi a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie problema intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".
Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a României a constatat că: "soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională" .
Prin Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară Deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituţionale.
În considerentele deciziei, instanţa de control constituţional a reţinut următoarele: (...) deşi Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (par. 72); În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (parag. 73); Astfel, Curtea observă că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale (parag. 74); Aşadar, Curtea constată că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate." (parag. 76).
Din considerentele Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte reţine că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, şi momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., la data de 30 mai 2022, în legislaţia naţională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, termenele de prescripţie a răspunderii penale fiind cele menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de întrerupere.
Decizia instanţei de control constituţional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forţă juridică a instituţiei prescripţiei speciale, cu consecinţa revenirii la termenul general ce nu poate fi întrerupt.
Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale, prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile.
Ca efect al acestor interpretări obligatorii a rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislaţia penală substanţială, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale, prevăzute de art. 154 alin. (1) şi (2) din C. pen., astfel că evaluarea termenului de prescripţie se raportează la norma de incriminare şi se calculează de la momentul săvârşirii faptei, curgând neîntrerupt până la împlinire.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Galaţi, a dispus, încetarea procesul penal faţă de inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj, prevăzute de art. 257 alin. (1) din C. pen., faptă săvârşită la data de 23.07.2016.
În sarcina inculpatului A. s-a reţinut că i-ar fi ameninţat pe B., supraveghetor al Penitenciarului Brăila, cât şi pe familia acestuia, cu acte de violenţă asupra persoanelor şi a bunurilor, dacă agentul îi va face raport de incident pentru că a fost prins folosind, fără drept, un telefon mobil în incinta camerei G.A.Z. Brăila unde îşi executa o pedeapsă cu detenţie, producându-i agentului o stare reală de temere pentru sine, familia şi bunurile sale.
Potrivit art. 206 alin. (1) din C. pen., fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.
Potrivit art. 257 alin. (1) din C. pen., Ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime. Având în vedere că ultrajul a fost săvârşit prin ameninţare, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 4 luni şi 1 an şi 4 luni închisoare.
De asemenea, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.
Astfel, Înalta Curte constată că, în raport de momentul săvârşirii faptei, termenul general de prescripţie, calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-a împlinit la data de 22.07.2021, anterior pronunţării deciziei penale a instanţei de apel ce a pronunţat soluţia încetării procesului penal.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 69/A din data de 19 ianuarie 2023, pronunţate de către Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu privire la inculpatul A..
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 69/A din data de 19 ianuarie 2023, pronunţate de către Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu privire la inculpatul A..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2023.
GGC - NN