Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 212 din data de 15 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., a fost aplicată pedeapsa complementară prevăzută de 66 alin. (1) lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice) şi de art. 66 alin. (1) lit. b) din C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 65 din C. pen., a fost aplicată inculpatului A., pedeapsa accesorie, prevăzută de 66 alin. (1) lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice) şi de art. 66 alin. (1) lit. b) din C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).
În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mehedinţi, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Mehedinţi sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul localităţii Devesel, sat. Devesel, judeţul Mehedinţi (în cadrul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mehedinţi şi unităţile şcolare subordonate acestuia) pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.
În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului A., asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.
S-a pus în vedere şi s-a explicat inculpatului conţinutul art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., privind executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
Împotriva Sentinţei penale nr. 212 din data de 15 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi au formulat apel D.N.A. - S.T. Craiova şi inculpatul A.
II. Prin Decizia penală nr. 1380 din 17 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2017, s-au admis apelurile formulate de D.N.A. - S.T. Craiova şi de inculpatul A..
S-a desfiinţat, în parte, sub aspectul laturii penale, sentinţa apelată şi, în urma rejudecării cauzei s-a constatat că, prin încheierea din 11.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, au fost aplicate prevederile art. 5 din C. pen. în cazul infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi B. şi au fost înlăturate dispoziţiile art. 35 alin. (1) din C. pen. privind infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului A., astfel că:
În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., i s-a aplicat pedeapsa complementară prevăzută de 66 alin. (1) lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice) şi de art. 66 alin. (1) lit. b) din C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie prev. de 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice) şi de art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).
În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere privind pe inculpatul A. şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mehedinţi, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Mehedinţi sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul localităţii Devesel, sat Devesel, judeţul Mehedinţi (în cadrul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mehedinţi şi unităţile şcolare subordonate acestuia) pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.
În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.
În temeiul art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi va începe de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, iar executarea pedepsei accesorii se va face în condiţiile art. 65 din C. pen., în măsura în care se va dispune anularea sau revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale şi executarea acesteia în regim de detenţie.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu contravin prezentei decizii.
Împotriva Deciziei penale nr. 1380 din 17 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova a formulat contestaţie în anulare inculpatul A..
III. Prin Decizia penală nr. 237 din 14 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2017, s-a admis contestaţia în anulare formulată de condamnatul A., împotriva Deciziei penale nr. 1380 din 17 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2017.
S-a desfiinţat, în parte, Decizia penală nr. 1380 din 17.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2017, înlăturând dispoziţiile privind condamnarea inculpatului A. şi rejudecând apelul numai referitor la intervenţia prescripţiei răspunderii penale:
În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 212 din 15.11.2018 a Tribunalului Mehedinţi şi ale Deciziei penale nr. 1380 din 17.10.2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova care nu contravin deciziei.
Împotriva Deciziei nr. 237 din data de 14 februarie 2023, pronunţate de către Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova.
IV. Prin încheierea din data de 26 aprilie 2023, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Teritorială Craiova împotriva Deciziei penale nr. 237/2023 din data de 14 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori cu privire la inculpatul A. şi a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, la completul C3, în compunere de 3 judecători.
S-a reţinut că aspectele invocate în cererea de recurs în casaţie vizează cauza de încetare a procesului penal (termenul de prescripţie a răspunderii penale) ca urmare a incidenţei Deciziilor instanţei de control constituţional, nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 şi pot fi evaluate în cadrul recursului în casaţie.
Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Teritorială Craiova, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
În cauză, procurorul a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8) din C. proc. pen.
Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., procurorul a susţinut, în esenţă, că încetarea procesului penal, în raport de interpretarea dată deciziilor instanţei de control constituţional, a fost dispusă în mod eronat. În acest context instanţa de recurs ar urma să evalueze instituţia prescripţiei răspunderii penale, în raport de Deciziile instanţei de contencios constituţional nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 şi a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie problema intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".
Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a României a constatat că: "soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională" .
Prin Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară Deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituţionale.
În considerentele deciziei, instanţa de control constituţional a reţinut următoarele: (...) deşi Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (par. 72); În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (parag. 73); Astfel, Curtea observă că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale (parag. 74); Aşadar, Curtea constată că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate." (parag. 76).
Din considerentele Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte reţine că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, şi momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., la data de 30 mai 2022, în legislaţia naţională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, termenele de prescripţie a răspunderii penale fiind cele menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de întrerupere.
Decizia instanţei de control constituţional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forţă juridică a instituţiei prescripţiei speciale, cu consecinţa revenirii la termenul general ce nu poate fi întrerupt.
Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale, prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile.
Ca efect al acestor interpretări obligatorii a rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislaţia penală substanţială, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale, prevăzute de art. 154 alin. (1) şi (2) din C. pen., astfel că evaluarea termenului de prescripţie se raportează la norma de incriminare şi se calculează de la momentul săvârşirii faptei, curgând neîntrerupt până la împlinire.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Craiova, a dispus, încetarea procesul penal faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Instanţa de recurs reţine că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă săvârşită în anul 2009.
Potrivit art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
De asemenea, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani.
Astfel, Înalta Curte constată că, în raport de momentul săvârşirii faptei, în anul 2009, termenul general de prescripţie calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a împlinit în anul 2017, anterior pronunţării deciziei penale a instanţei de apel ce a dispus condamnarea inculpatului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Teritorială Craiova Deciziei nr. 237 din data de 14 februarie 2023, pronunţate de către Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
De asemenea, potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei nr. 237 din data de 14 februarie 2023, pronunţate de către Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu privire la inculpatul A..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2023.
GGC - NN